Se vorbește mult despre regăsire, despre echilibrul care e cheia unei vieți fericite, despre reconectare cu natura, cu sinele, cu „energiile” din jurul nostru. Ei bine, eu m-am întrebat de curând: „Unde m-am pierdut, de simt nevoia să mă regăsesc?”. Atunci mi-am găsit un răspuns singură. Poate nu ne-am pierdut niciodată cu adevărat. Poate doar am învățat să ne căutăm în locurile greșite: în așteptări, în trecut, în proiecții despre viitor. Sunt momente când gândurile negative năpustesc asupra noastră ca o furtună, iar atunci uităm că uneori cheia e tocmai aici, în prezent. Cele ce urmează nu fac parte dintr-o rețetă absolută, ci dintr-o invitație. Îți propun câteva gânduri care mă ajută să-mi dau seama că nu sunt departe de mine, nu sunt deconectată — ci doar departe de un „acum”, pe care aș vrea să-l prețuiesc mai mult. Poate te regăsești. Poate îți găsești propria variantă. Sau poate, doar poate, îți amintești că nu e nevoie să te chinui atât de tare să te regăsești, pentru că nu te-ai pierdut niciodată.
Fotografiile au fost realizate la FundaMental Festival, în perioada 28-29 iunie, la Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca
