Am avut privilegiul să pășesc în culisele fARAD și să descopăr oamenii care transformă festivalul într-o experiență care rǎmâne o amintire foarte plăcută. De la Corina Șuteu, cu mintea ei strategică și ochiul atent la fiecare detaliu cultural, la Elvira Lupșa, care jonglează cu agitația festivalului și o transformă în energie creativă, și până la Cătălin Alb, care simte pulsul publicului și îl face să vibreze alături de echipă, fiecare mi-a împărtășit cu pasiune și dăruire modul în care trăiește fARAD. Am ascultat povești despre cum se clădește comunitatea festivalului, despre emoția primelor proiecții și despre bucuria de a crea un spațiu în care cultura nu doar se consumă, ci devine un stil de viațǎ.

Corina Șuteu: între management cultural, artă și comunitate

Corina Șuteu conduce festivalul fARAD cu o experiență vastă în management cultural, de la critic de teatru și conducerea UNITER, până la activități internaționale și diplomație culturală. „Sunt un tip de producător atipic pentru festivalurile de film”, spune ea. „Experiența mea este mai mult de mediere culturală, de consultanță, intervenții și proiecte europene, și abia ulterior am intrat mai profund în zona festivalurilor de film.” Decizia de a produce fARAD a venit natural, ca o continuitate a activității sale: „Inițial m-am ocupat de strategia culturală a orașului Arad, iar Centrul Municipal de Cultură m-a întrebat dacă aș vrea să fac un festival de film. Știind că aveam experiență internațională, am zis «ba da», ar fi foarte interesant. Am decis împreună cu Mihai și Oana să creăm un festival internațional de film documentar, tematic, care să aibă și un laborator de dezvoltare pentru proiecte în lucru. Inițiativa s-a născut organic, dintr-un dialog constant între nevoia comunității și viziunea artistică.”

Relația ei cu artiștii este una strânsǎ și complexă, construită pe mai multe decenii de activitate culturală: „Am început în anii ’90 ca și critic de teatru, am condus Uniunea Teatrală UNITER, apoi am plecat în străinătate să conduc o școală de management cultural european în Franța, am fost diplomat și am condus Institutul Cultural Român de la New York. Am creat organizații dedicate politicilor culturale și proiectelor europene, am creat INSULA42, am fost ministru al culturii. Toate aceste experiențe m-au învățat să înțeleg rolul unui artist și responsabilitatea față de comunitate. Mi-a plăcut întotdeauna să acompaniez profesioniștii, să-i ajut să înțeleagă responsabilitatea lor în dezvoltarea câmpului cultural, și în același timp să teoretizez și să scriu despre asta. Nu m-a interesat doar practica, nici doar teoria, ci am vrut să înțeleg toate dimensiunile domeniului cultural.” Pentru Corina Șuteu, momentele cheie în evoluția festivalului au fost critice: „Unul dintre ele a fost redeschiderea cinematografului Arta, pe care am reușit să o obținem împreună cu sprijinul primarului Gheorghe Falcă. Cinematografele erau închise când am început și, odată redeschise, Arta a devenit un centru cultural viu. Au venit festivaluri precum One World Romania sau Les Films de Cannes à Bucarest, iar proiecțiile lunare au adus o ciclicitate care a schimbat complet peisajul cultural al orașului.” Un alt moment definitoriu a fost perioada pandemiei: „Am decis împreună cu echipa să nu întrerupem festivalul, pentru că întreruperea ar fi fost o pierdere uriașă. Am păstrat festivalul la dimensiuni mici, dar cu anvergură internațională și laborator, astfel încât artiștii, participanții și publicul să continue să se întâlnească, să discute și să simtă comunitatea. Această continuitate a atras tot mai mulți tineri și a consolidat reputația festivalului.”

Tema anuală a festivalului este, pentru ea, un instrument de reflecție și dialog. „Tema de anul acesta, Propaganda, a fost aleasă de Mihai Chirilov ca cel mai fierbinte subiect actual. Trăim într-o lume în care propaganda nu mai este doar un fenomen, ci un mod de viață. Festivalul devine un spațiu în care poți analiza realitatea, în care percepțiile diferite ale oamenilor din toate colțurile lumii pot fi puse în dialog.” Corina Șuteu subliniază și miza educațională și socială a fARAD: „Miza festivalului este dublă. În primul rând, să oferim artiștilor tineri, care debutează sau sunt pe cale să se dedice documentarului, un cadru profesional sigur, în care gândirea lor să fie supusă unei întâlniri profesionale critice, cu feedback de calitate. În al doilea rând, să aducem publicului din Arad o experiență culturală, care să le deschidă perspectiva, să spargă stereotipurile și să înțeleagă realitățile lumii dincolo de propria lor experiență.” Ea vorbește cu pasiune despre cum festivalul creează comunitate: „Este o familie profesională și culturală. Artiștii, voluntarii, echipa și publicul se întâlnesc timp de cinci zile și creează legături autentice. Aceastǎ apropiere, acest sentiment de apartenență, continuă și după festival. Continuăm să menținem legătura cu voluntarii, discutăm, ne inspirăm unii pe alții și susținem proiectele tinerilor documentariști.”

Întrebată despre provocările unui festival, Corina Șuteu răspunde: „Ceea ce mă surprinde cel mai mult este că, deși știm cu toții că evenimentele culturale aduc bunăstare economică și socială, autoritățile publice continuă să considere cultura secundară. În alte orașe, precum Timișoara, Cluj, Oradea sau Brașov, evenimentele culturale au transformat orașele în destinații. La Arad, am reușit să creăm această efervescență, dar mă surprinde încă lipsa de înțelegere a unora pentru rolul real al culturii.” În final, ea subliniază importanța continuității: „Nu trebuie să faci lucruri enorme pentru a avea impact. Chiar și proiectele mici, bine gândite, pot aduce schimbări majore. Laboratorul de la Arad a ajutat mulți documentariști români să finalizeze proiecte care ulterior au avut carieră internațională. Asta este dovada că investiția în cultură, chiar și local, poate avea efecte profunde și durabile.”

Elvira Lupșa despre cum gestionează agitația unui festival cu pasiune și responsabilitate

Coordonatoarea generală a festivalului fARAD, Elvira Lupșa, vorbește cu pasiune despre cum gestionează agitația unui festival și despre cum reușește să mențină spiritul cald și deschis al evenimentului. Pentru ea, calmul nu vine dintr-o rutină strictă, ci dintr-un exercițiu mental simplu: „Mă gândesc la oamenii care se bucură de rezultatul lucrurilor pe care le fac, chiar în momente de stres maxim. Dacă măcar un om se bucură, atunci merită tot efortul.” Lucrul cu tinerii a fost o lecție continuă pentru Elvira: „Coordonez fARAD de doi ani, dar deja văd potențialul incredibil al voluntarilor și participanților tineri. Sunt persoane cu peste 20 de ani mai mici decât mine, pline de elan și dorință de a se implica. Mǎ bucur sǎ vǎd asta, mai ales în comparație cu generația mea, care uneori este mult mai reținută sau obosită de viață.”

Organizarea fiecărui eveniment vine cu provocări neașteptate, dar strategia Elvirei este simplă: pregătirea prealabilă până la cel mai mic detaliu. „Sunt tipicară, țin tabele, Excel-uri, notez tot. Tot ce poate fi prevăzut, pregătesc în avans, ca atunci când apar situații neprevăzute să pot gestiona doar ce nu poate fi planificat.” Cheia colaborării între echipa de voluntari și artiști stă însă dincolo de planificare: „Nu e doar despre organizare. Este despre spiritul fARAD, un context creat de Mihai Chirilov, Corina Șuteu și Dimitris Kerkínos care permite intimitate, dialog, dorința de a-i cunoaște pe ceilalți. Spiritul acesta încurajează colaborarea naturală și bunăvoința între oameni. Poți fi super organizat, dar dacă nu ai un spirit bun, nimeni nu vrea să colaboreze.”

Impactul festivalului, spune Elvira, este mai greu de cuantificat pe termen scurt, dar efectul pe termen lung e vizibil: „fARAD participă la crearea unui obicei, oamenii reînvață să meargă la cinema, să trăiască experiența unui film pe marele ecran, să vadă munca autorilor în sala de cinema. Este ceva ce poate părea mic, dar e un început de schimbare de perspectivă asupra cinematografiei.” Privind spre viitor, Elvira vede festivalul și cinematograful local în expansiune: „Sper ca în următorii ani cinematograful să devină mai activ, iar oamenii să conștientizeze mai mult festivalul. fARAD a creat deja o prezență în imaginarul colectiv din Arad. Sper ca numărul celor care participă și se implică să crească constant, nu doar la festival, ci și la toate activitățile cinematografului.”

Cătălin Alb despre organizare, atmosferă și legătura cu publicul

Cătălin Alb face parte din echipa fARAD și știe cum să transforme fiecare ediție într-o experiență bine pusă la punct, dar plină de energie. „Atmosfera din spatele scenei a fost mai puțin intensă decât în alți ani, lucrurile au mers foarte smooth”, povestește el. „De obicei suntem organizați, dar acum au fost mai puține surprize care să ne prindă nepregătiți. Glumim între noi, ne face plăcere să stăm împreună ca echipă, să muncim, să generăm festivalul și să venim la Arad.” Deși locuiește în București, Cătălin consideră festivalul o oportunitate de reconectare cu orașul său natal. „Pentru mine, fARAD e un mod de a mă apropia de oamenii pe care îi cunosc, de a descoperi oameni noi și de a reîntâlni voluntarii care se întorc de la an la an, chiar dacă s-au mutat în alt oraș.” Provocarea principală a organizării, spune el, nu e nimic tehnic, ci „să găsești un moment în care toți oamenii pe care vrei să-i aduci: invitați, echipă, să fie disponibili simultan. Este greu, pentru că lumea e foarte ocupată. Dar când începe festivalul și simți energia, basul acela colectiv care ne ține pe toți uniți, e cea mai mare satisfacție. Știi că ai reușit să aduci oamenii împreună și să pornești dialogul cu publicul.”

Cătălin punctează și ceea ce diferențiază fARAD de alte festivaluri: „Este un festival intim, aproape de public și de echipă. Nu există distanță între noi și spectator. Dacă cineva e curios, poate oricând să vorbească cu directorul artistic. De la cocktail-ul de deschidere până la petrecerea de închidere, totul e public.” Legătura cu voluntarii este la fel de importantă. „În fiecare an, parcă devenim o familie pentru cinci zile. Le dăm task-uri, dar există și o prietenie reală, care continuă și după festival. Ei se bucură să participe, să-și facă prieteni noi, să descopere și să discute despre filme.” Cătălin consideră că identitatea artistică a festivalului e definită și de temele alese anual. „fARAD are o temă diferită în fiecare an, care reflectă realitatea lumii. Anul trecut a fost sportul, anul acesta propaganda, un subiect foarte actual, legat de alegerile din SUA, războiul din Ucraina, situația din Gaza, conflicte globale și modul în care opiniile publice sunt modelate. Festivalul reușește să aducă în prim-plan subiecte relevante și să stimuleze dialogul critic, iar asta îl face unic.” Privind înapoi la edițiile trecute, Cătălin amintește cum unele teme au fost surprinzătoare și provocatoare pentru public: „Referendumul pentru familie a fost un moment suprarealist la Arad. Weekendul acela a fost despre intimitate, sexualitate, minorități sexuale, despre cum iubim și cum ne apropiem unii de alții. Aceasta e puterea fARAD: să deschidă conversații, să creeze comunitate și să apropie oamenii prin cinema.”

După ce am stat de vorbă cu oamenii din spatele fARAD, am rămas cu o senzație simplă, dar puternică: aici totul se face din convingere. Corina, Elvira și Cătălin nu vorbesc despre festival ca despre un eveniment bifat în calendar, ci ca despre ceva ce construiesc împreună, an după an, cu aceeași energie. În jurul lor s-a strâns o comunitate care crede în filme, în dialog și în ideea că lucrurile bune cresc atunci când le dai timp și atenție. fARAD e dovada că pasiunea și munca atentă pot crea ceva care rămâne nu doar pe ecran, ci și în oamenii care pǎșesc pe acolo.