În general, echipele naționale calificate la turnee finale aleg, în perioadele de pregătire, adversari cât mai similari cu cei cu care se vor duela în competițiile oficiale. Sau altfel, selecția adversarilor trebuie să respecte unul din următoarele principii: echipe puternice, ca să se poată testa valoarea, ori echipe slabe, unde să se poată testa jucători, sisteme de joc și tactici. Irlanda de Nord nu a fost un adversar ales „smart”, din acest punct de vedere. O națională nici slabă, nici bună, care însă ne-a blocat cu jocul ei. Au venit la București cu un orgoliu mare: au vrut să demonstreze, în fața unui adversar mai bun decât ei, că sunt capabili să pună probleme. Și ne-au pus. Pentru ei, rezultatul a fost unul important, de moral, în timp ce noi ne mulțumim cu lozinca „e doar un amical”.
Spre comparație, Belgia, adversara noastră de la EURO, joacă patru amicale înainte de turneul final din Germania. Acum, în martie, se duelează cu Irlanda și Anglia. Primii nu s-au calificat la EURO, dar au un stil de joc pe placul belgienilor, care își pot testa calitățile ofensive încercând să spargă o defensivă ce va avea, cel mai probabil, cinci fundași. Al doilea adversar nu are nevoie de prezentare, Anglia fiind probabil principala favorită a turneului din vară.
Revenind la România, din cele patru amicaluri pe care le vom juca înainte de plecarea în Germania, doar acesta nu pare că a fost ales inteligent, ci mai mult soluția de avarie. Columbia nu se aseamănă cu Belgia sau Slovacia, dar e o echipă cu jucători buni, puternici și rapizi. Practic, în fața lor, ne putem arăta calitățile, jucătorii de atac vor avea spații pentru a impresiona, iar defensiva va avea o misiune dificilă, deoarece vedeta lor, Luis Diaz, este titular la Liverpool și vânat de FC Barcelona. Apoi, în iunie, ne vom duela cu două echipe slabe, Bulgaria și Liechtenstein, iar în acele meciuri vom avea posibilitatea să testăm cât mai multe sisteme și tactici de joc.
Irlanda de Nord ne-a pus probleme din primul minut
Cea mai mare problemă a acestui meci a fost legată de orgoliul nord-irlandezilor. Au intrat pe teren gata să ne arate că sunt mai buni, deși era doar un amical. Ai noștri, probabil cu gândul că abia la EURO vom avea meciuri adevărate, nu s-au așteptat ca adversarii să ne ia atât de mult în serios. Totuși, să nu uităm că Irlanda de Nord este o țară cu influențe britanice: chiar dacă nu sunt buni la fotbal, respiră fotbal.
Înainte de meci, timp de o oră, reporterii noștri au stat în fața Fan Zone-ului Penny de la Arena Națională, urmărind fluxul de oameni care au venit la stadion. Au fost foarte mulți nord-irlandezi, toți îmbrăcați în verde, cântând și bucurându-se de fotbal. La ei, acest sport chiar reprezintă un stil de viață. Jucătorii noștri nu au anticipat asta.
Iar orgoliul lor a fost cauzat de faptul că aveau în față o națională calificată la EURO, care pare că este pe un trend ascendent. În preliminarii, au terminat penultimii în grupa H, din care s-au calificat Danemarca și Slovenia, iar Finlanda și Kazakhstan au ajuns la baraj. Deci, nu au avut o grupă grea. Chiar și așa, au pierdut șapte meciuri, iar din cele trei victorii, două au fost cu ultima clasată, San Marino, care a pierdut toate meciurile, iar una cu liderul Danemarca, dar în ultima etapă, când aceștia erau deja siguri că termină campania pe primul loc. Astfel, elevii lui Michael Andrew Martin O’Neill au intrat motivați să demonstreze ceva. Au intrat dur de multe ori, iar ai noștri s-au resimțit.
Așa s-a ajuns ca în primele minute să fim total dezorganizați, iar Irlanda de Nord ne-a taxat. Gol în minutul șapte, marcat de Jamie Reid, un fotbalist de 29 de ani, sub contract cu Stevenage, din liga a treia din Anglia.
Primele 15 minute ne-au arătat că nu suntem pregătiți de EURO, pentru că nu reușim să anticipăm jocul adversarului. Iar asta poate fi periculos. Nord-irlandezii credeau că un gol este suficient pentru ei în seara asta, iar după un sfert de oră în care au crezut că domină jocul, s-au liniștit. Au rămas pe teren ca niște „cocoși”, cu penele umflate, dar a fost doar o mască, pentru că nu au mai pus probleme, din punct de vedere ofensiv.
După 15 minute, am preluat conducerea meciului, iar de acolo l-am dominat până la final. Am egalat repede, iar apoi am încercat să intrăm printre fundașii adverși. A fost greu însă, pentru că, deși erau mai slabi ca noi, tactic, nord-irlandezii au jucat foarte bine, blocându-ne de multe ori. Totuși, după 15 minute am arătat că suntem pregătiți de EURO. Asta pentru că, deși nu am anticipat asta, atunci când jucătorii au înțeles că adversarii lor „se dau mai mari decât sunt”, ne-am comportat ca o echipă mare: le-am dat impresia că sunt peste noi, dar, în realitate, i-am dominant. Iar asta ne poate ajuta la turneul din Germania, dar cu o singură condiție: trebuie să ne dăm seama mai repede de ceea ce vrea adversarul, pentru că o națională mică e previzibilă, dar una mare nu te iartă, dacă nu ești sigur pe ce ai de făcut.
Paradoxul ofensiv arată marea noastră problemă
Dacă ne uităm puțin la linia ofensivă, formată din Coman, Stanciu, Man și Pușcaș, vedem că avem doi sportivi ce joacă în Serie B, a doua divizie din Italia, fiind vorba despre Dennis Man și George Pușcaș. Primul dintre ei a fost foarte lăudat, a marcat golul care ne-a adus egalarea și a fost, probabil, cel mai bun de pe teren, în acest meci. Al doilea, George Pușcaș, a jucat vârf tot meciul, dar nu s-a remarcat. Deși a avut multe demarcări bune, fotbalistul de la Bari a ratat, de câteva ori, ocazii uriașe.
Iar diferența dintre cei doi arată care este cea mai mare problemă a noastră: avem jucători care nu joacă prea mult la echipele de club. Man a fost probabil cel mai bun de pe teren, iar principalul motiv pentru care a reușit asta este faptul că este titular incontestabil la Parma, liderul din Serie B, unde marchează aproape în fiecare meci. În schimb, George Pușcaș este titular când și când la Bari, formație din partea de jos a clasamentului, care luptă pentru salvarea de la retrogradare. Ca să reușim la EURO, e foarte important ca jucătorii ce joacă puțin acum să prindă din ce în ce mai multe minute.
FRF a ales corect Bucureștiul?
La acest meci au asistat peste 30.000 de oameni, ceea ce nu este de neglijat. Ținând cont de faptul că a fost un meci amical, ora de joc a fost una târzie, iar adversarul nu promitea prea multe, numărul de fani a fost unul bun. Totuși, nu a greșit Federația când a trimis acest meci pe Arena Națională?
România a jucat toate meciurile din preliminarii în București, referindu-ne, bineînțeles, la partidele de pe teren propriu. Mulți fani au venit din provincie la meciurile jucate pe teren propriu, în campania de calificare, iar alții, sute de mii, au urmărit din fața televizoarelor destinul naționalei. Judecând după această situație, poate că ar fi fost corect față de suporteri ca acest meci să fie mutat în afara Bucureștiului. Evident, există și motive logistice aici: baza de antrenament a echipei naționale este la Mogoșoaia, iar deplasarea în afara capitalei ar fi însemnat timp mort. Dar chiar și așa, dacă ne permitem o deplasare în Spania, unde, apropo, selecționata se va antrena în baza de antrenament a lui Real Madrid, cred că ne-am fi permis și una la Cluj, Craiova sau Sibiu.
Acest articol este realizat cu sprijinul PENNY, sponsor principal al echipei naționale de fotbal a României.
