Ilustrație: Alexandra Cristina Duță

În ciuda drepturilor egale pe care femeile le au cu bărbații în România, știm prea bine că există în continuare o mulțime de inegalități sociale. De la oportunități reduse, roluri de gen rigide, până la violența verbală, fizică și sexuală care afectează femeile într-o proporție covârșitoare, muncă casnică și reproductivă neremunerată, dar și îngreunarea sau lipsa accesului la sănătate. 

Vocile fetelor și femeilor sunt încă șoptite, iar 8 martie pare un prilej de a le acoperi și mai mult – cu flori, dulciuri, complimente și promisiuni deșarte. Totuși, pentru tânăra generație de femei e un motiv de a ieși în față și a spune răspicat ce își doresc mai mult de la această sărbătoare. Fetele din redacția Gen, revistă îți spun dorințele lor pentru 8 Martie, care, spre deosebire de lalele și zambile, nu par că se vor ofili prea curând:

Îmi doresc să nu mă înspăimânte gândul că aș putea aduce o fetiță pe lume, dacă mă decid cândva că vreau copii. Vreau să știu că fetele și femeile din lumea asta nu pot cădea pradă oricând abuzurilor fizice și sexuale, ci că putem trăi libere și în siguranță. Aș vrea ca oamenii să înțeleagă cu adevărat cât de dese sunt abuzurile sexuale în rândul minorilor și că sunt printre cele mai mari cauze de depresie și stres post-traumatic pe parcursul vieții. Aș vrea ca mai multe de 1 din 4 cazuri de viol să fie trimise în judecată, iar toți agresorii să fie trași la răspundere penală. Aș vrea să existe un cadru legislativ prin care comunitățile să știe antecedente de violență sexuală ale agresorilor. Aș vrea să fim crezute când spunem răspicat lucrurile oribile prin care trecem. Mai mult decât orice, aș vrea să știe toată lumea că „nu acum”, tăcerea, lipsa conștiinței, a entuziasmului sau reacțiilor înseamnă NU. 

Patricia

Îmi doresc să trăiesc într-o lume în care să nu simt nevoia să muncesc de două ori mai mult pentru a-mi dovedi valoarea, să nu mai fiu subestimată sau văzută drept incapabilă doar pentru că sunt femeie. Vreau să am acces la aceleași oportunități și să nu fiu redusă la stereotipurile de gen. Îmi doresc să trăiesc într-o țară în care femeile au parte de o reprezentare egală în politică, într-o lume în care corpul femeii este luat în calcul în studii și în testarea produselor. Faptul că abia acum 6 luni a început testarea cu sânge a produselor de menstruație face această lume să pară o utopie.

Alexandra

Ar fi fain ca femeile să nu mai simtă nevoia de a da cu picioarele una în alta. Ca lumea în care trăim să nu le facă să-și dorească să fie mereu mai slabe, mai cool, mai tupeiste, mai active, mai conventionally attractive. Ar fi fain să ne susținem reciproc în loc de a exista într-o continuă competiție. Să nu aruncăm cu etichete și comentarii dăunătoare una în alta (o fac deja bărbații destul). 

Ar fi fain să putem beneficia de aceleași drepturi și la 90 de kilograme, ca și la 50. Să putem mânca aceeași mâncare și să putem purta fuste scurte sau blugi mulați și la 50, și la 90. Să nu trebuiască să mergem la sală doar pentru că așa crede nu știu ce fitness influencer care dă aceste sfaturi „doar pentru sănătatea noastră”. 

Ar fi fain ca fetițelor, adolescentelor și femeilor, în general, să nu le mai fie băgat pe gât idealul modelului anorexic care obține tot ceea ce își dorește de la viață pentru că mănâncă aer la prânz.

Ar fi fain să trecem odată peste bariera kilogramelor și să nu ne mai intereseze ce mărime poartă la pantaloni prietena, colega, tipa de pe Instagram care încearcă să se accepte pe sine, și să ne uităm la caracteristicile care au valoare. Greutatea nu este o valoare, iar orice femeie are de oferit mult mai mult decât niște măsurători. 

Sorana

For all my girlies out there, îmi doresc să rămânem la fel de unite cum am fost și până acum, dar să o facem în toate contextele. Vreau să ne păstrăm în continuare frumusețea și valoarea, să ne apreciem pentru toate reușitele. Cel mai mult îmi doresc să fim văzute ca independente și să nu mai trebuiască să fim numite „sexul slab”. 

Am ajuns într-o societate în care egalitatea de gen e peste tot dezbătută, iar autoritățile consideră că fac demersuri suficiente în acest sens. Dar ca femeie încă ți-e frică să mergi singură pe stradă atunci când se lasă întunericul, încă ești criticată că nu ești suficient de „feminină” sau încă ești acuzată că „ți-o cauți” atunci când îți alegi un outfit care îți pune în valoare corpul. Admir foarte mult și femeile care fac față criticilor atunci când simt să-și expună frumusețea corpului în fotografii. Deși este o dovadă de iubire de sine pentru mine cel puțin, femeile care fac un lucru de acest gen sunt jignite în foarte multe feluri, atât de bărbați, cât și de restul femeilor. Îmi doresc ca fiecare femeie să poată face lucrurile care îi plac, fără să fie judecată. 

Și că tot am ajuns la această sărbătoare în care brusc partenerii sunt mult mai atenți cu femeile din viața lor, vreau ca acestea să aibă în primul rând respect de sine, să fie cele care au grijă de ele însele și care se pot prinde atunci când cad. Îmi doresc să fim prezente unele pentru altele, atât la bine, cât și la rău. 

Geo

Îmi doresc ca sentimentele noastre să nu fie ignorate doar pentru faptul că ne-am născut femei. Aș vrea ca lumea să nu ne spună că plângem sau că suntem supărate pentru că suntem fete, iar fetele sunt mai emotive. Aș vrea să fim luate în serios pentru tot ceea ce suntem și să nu fim judecate pentru faptul că nu ne-am născut sexul opus. Să nu mai auzim, „așa sunt bărbații, se maturizează mai greu”, în loc să fie tratați precum sunt femeile la orice mică greșeală. Să putem să ne exprimăm frustrările și nervii fără să fim întrebate dacă suntem pe ciclu. Aș vrea de 8 Martie să fim ridicate în slăvi și apreciate, precum sunt bărbații în restul anului. 

Sara

Îmi doresc să am curajul ca, într-o cameră plină de bărbați, să îmi pot exprima opiniile fără să mă gândesc că oricum nu vor fi ascultate. Aș vrea să nu mai ridiculizăm conversațiile dintre femei, să nu mai aud vreodată de la un bărbat replica „despre ce mai bârfiți?”. Dorința mea cea mai mare, totuși, este să învățăm, ca societate, să ne găsim mai multe repere culturale feminine. Dezgroparea vocilor lor uitate este primul pas pentru a ne crește curajul de a avea glas propriu și a crea un legacy

Andreea

Dacă e să fiu sinceră… mi-ar plăcea să primesc o floare de 8 Martie. Totuși cea mai frumoasă floare pe care aș putea să o primesc este să văd (chiar să simt) că femeile sunt tratate așa cum merită. Merită să fie apreciate, iubite, înțelese, protejate, pentru că fără ele nu am fi acum aici. Mi-ar plăcea să știu că nu mai consideră nimeni că femeile nu pot conduce un stat (sau o mașină), nu pot juca sport, nu pot fi chefi bucătari sau chirurgi profesioniști. Să știu că suntem valorificate pentru punctele noastre forte, nu doar poziționate în rolul de protagonist pe baza personalității unui bărbat. Să se aprecieze empatia noastră și faptul că simțim (poate) mai profund să nu fie luat în derâdere. Printre cele mai mari dorințe ale mele se află și aceea ca băieții să tacă măcar pentru cinci minute, să nu mai considere că menstruația e ceva banal sau să ne spună în față că ne-am obișnuit și că oricum nu doare atât de tare (cel puțin nu atât de tare ca o lovitură în …).

De asemenea, ar fi frumos ca băieții să fie trași la răspundere pentru toate tâmpeniile pe care le fac, să nu mai fie obișnuiți ca femeile să facă toate basic human needs prin casă. Ca ultim fapt, mi s-ar părea esențial să nu mai fim judecate pentru absolut orice facem: dacă suntem machiate sau dacă nu, dacă suntem prea ,,slabe” sau prea ,,grase”, dacă purtăm haine revelatoare sau dacă ,,ne ascundem” în spatele unui hanorac oversized și lista poate continua la infinit

Tifani

Îmi doresc să cred că 8 Martie e un manifest al femeilor de pretutindeni a căror muncă e apreciată şi validată. Cred că 8 Martie e o recunoștință pentru tot ce au realizat până acum și ce vor realiza ele de acum încolo. Îmi doresc ca orice femeie să se simtă liberă, nu doar în sensul vag al cuvântului, să fie ascultată, fără să i se reproșeze că ,,exagerează”, să fie tratată în mod egal, fără să se simtă discriminată, să fie apreciată, nu doar pentru felul în care arată, și să i se respecte deciziile luate, fără să fie reconsiderate. Știu că femeile sunt capabile să treacă peste orice, dar vreau să cred că nu ar trebui să existe acest ,,orice” căruia ar trebui să-i facă faţă. Vreau să cred că societatea poate să o respecte și să o facă să se simtă în siguranță, pentru că siguranţa e ceea ce îşi doresc femeile. Mi-aş dori ca ceea ce oferă o femeie să nu fie acceptat fără recunoştinţă, doar pentru că ,,femeile trebuie sa facă asta și aia…”.

Totodată, mi-aş dori să nu mai găsim diverse scuze ca pansament pentru acțiunile care rănesc o femeie și să punem punctul pe „i”, pentru ca mamele noastre, prietenele noastre, femeile din viaţa noastră să se simtă incluse şi să simtă că ele contează. Speranţa e ceea ce ne dă curajul că o femeie se va simţi împlinită într-o bună zi în societate. La mulţi ani femeie, pentru că meriţi să fii auzită!

Ilinca

Îmi doresc, și nu doar de 8 martie, ca fetele și femeile să trăiască într-o lume în care să nu spună că ar fi putut fi pipăite, abordate, agresate de 10 ori mai rău, când acel lucru nu ar fi trebuit să se întâmple in the first place. Îmi doresc ca fenomenul de grooming să fie luat mai în serios, și să nu se mai considere o normalitate. Din păcate, în societatea noastră, încă există acest fenomen de „ce contează câți ani au, doar se iubesc”. Aș vrea, eu ca femeie, să mă pot deschide în fața apropiaților fără să fiu desconsiderată, ignorată sau vinovată. Sănătatea emoțională a fetelor care trec prin asta este fragilă, și uneori nici victimele nu realizează impactul emoțional pe care îl are grooming-ul. Aș fi vrut să conștientizez la timp cât de grav este acest fenomen pe care odată îl consideram o normalitate .Iar acum nu pot să simt decât frustrare, căci sunt persoane care nu văd nimic greșit și continuă să susțină acest lucru ,și tristețe căci știu că sunt multe alte fete care au trecut și trec prin această formă de  relație. Îmi doresc ca femeile să fie mai vocale cu experiențele lor. Să existe un safe space în care vocea lor e auzită, iar ele să nu fie învinovățite sau judecate.

Beatrice