Baseball, crescut cămile, administrarea unui oraș, DJ-ing, balet, skateboarding, patinaj, muzică, navigație, rugby. Sunt doar câteva dintre lucrurile pe care fetele din întreaga lume le fac deja sau pot să le facă.
Asta a surprins fotografa Mihaela Noroc în noua ei carte, „Lumea fetelor”, apărută în urmă cu câteva zile la editura Humanitas. Ea a dedicat albumul fiicei ei, Natalia, care până la cinci ani a călătorit în peste 35 de țări alături de mama ei, și tuturor fetelor, care nu trebuie să trăiască sub presiunea de a fi în vreun fel sau de a face ceva.
Cartea nu e doar pentru publicul feminin. Când a fost întrebată ce pot învăța băieții din volumul ei, ea a răspuns: „Să respecte femeile. Să vadă că femeile pot fi în 15.000 de feluri și să le lase să fie așa cum sunt ele și să fie supportive (n. tr. să le susțină).”
Mihaela Noroc trăiește acum în Sibiu cu familia ei, dar s-a născut în Republica Moldova. La doar șase ani, s-a mutat împreună cu mama ei în România. Despre acea perioadă povestește: „Eu am fost super bully-uită. Am avut etape așa: am venit din Republica Moldova, accent de moldovean, aici în Bucureștiul anilor ‘90, când eram toți săraci și răi.
Și după ce am avut problema cu accentul, […] am început să mă îngraș foarte tare. Deci din accent, am dat-o direct în „Sumo”, așa îmi ziceau. Era un mix. Nu mai știau ce să-mi mai zică, ori că sunt moldoveancă, ori că sunt grasă. Și după ce am avut asta, la facultate n-am avut nici încrederea din partea profesorilor și am renunțat la fotografie complet. Dacă mă uit în spate, a fost foarte, foarte greu.
Dar am știut întotdeauna că am ceva creativ în mine. Acum, cumva, dacă aș putea să mă duc la mine în trecut și să-mi zic mie: <<Băi, nu-i mai asculta. Pune-ți dopuri în urechi, lasă-i, lasă-i să vorbească, că și ei vorbesc dintr-un loc tot foarte întunecat.”
Mihaela a terminat Facultatea de Arte Plastice, secția Fotografie, iar apoi a lucrat pentru o vreme în televiziune. La 27 de ani s-a decis să dea o ultimă șansă fotografiei și a pornit într-o călătorie în jurul lumii. Spune că nu e în niciun caz cel mai bun fotograf din lume. A învățat fotografie singură de pe YouTube și în timp ce ieșea pe teren.
„Sunt perseverentă de felul meu, adică dacă mi s-a pus ceva în cap, mă duc pe linia aia destul de mult. Am adăugat aici și fotografia și uite că s-a născut chestia asta magică”.
Primul volum pe care l-a lansat este „Atlasul frumuseții”, cu 500 de portrete feminine și a fost tradus în mai multe limbi. În urma publicării, a ajuns să vorbească în fața studenților de la Oxford, Cambridge sau cu jurnaliștii de la BBC.
Dacă „Atlasul frumuseții” arată cât de diverse sunt femeile, „Lumea fetelor” surprinde, după cum spune și titlul, fetele din 55 de țări. Mihaela zice că a atras-o dintodeauna portretul feminin și că găsește mereu lucruri pe care să le învețe de la femeile sau fetele pe care pe fotografiază:
„Îmi place mult să îmi regăsesc cumva insecuritățile și problemele în poveștile altor femei și să văd cum s-au descurcat ele cu anumite situații. Poate reușesc și eu să modific ceva la mine.”
În spatele diversității, stă documetarea. Mihaela spune că dacă e plecată timp de o lună, două luni stă pe canapea și se pregătește. Caută comunități, asociații, ghizi locali, localnici care să o ajute să surprindă cât mai multe povești. Printr-o asociație le-a găsit, de exemplu, pe trei fetițe din Afganistan care se dădeau cu skate-ul, într-unul „dintre cele mai sinistre locuri să fii femeie sau fată”.
În august 2023, s-au împlinit doi ani de când talibanii au preluat puterea în Afganistan. Femeile trebuie să poarte burka, nu au voie să meargă la facultate, au fost în mare parte excluse din piața muncii și nu prea mai au cum să practice sporturi, după ce le-a fost interzis să se plimbe în parcuri, să meargă la piscine și la sală.
Mihaela spune că Afganistan a fost unul dintre locurile în care s-a simțit în pericol: „Trebuia să mă duc până în Bamiyan și până acolo erau vreo cinci ore de mers cu mașina. A trebuit să port burka pentru că pe drum mai erau checkpoint-uri cu talibani. Dacă opream, eu eram răpită pentru răscumpărare. Nu s-a întâmplat, dar oricum am stat cu frica în sân. După ce am ajuns în Bamiyan am reușit să fac fotografii la fetițele de la Skateistan, bineînțeles și cu aprobarea lor și cu aprobarea organizațiilor. Dar m-am bucurat mult că am avut șansa asta, pentru că te uiți la poza aia, să le vezi pe fetițele alea care n-au nici măcar niște adidași în picioare. Aveau niște papucei amărâți, dar ele erau și atât de fericite că aveau șansa să fie libere acolo, în perimetrul ăla micuț.”
În timpul pandemiei, a călătorit în țările unde nu erau restricții de călătorie, fiindcă autoritățile spuneau că nu există pandemie. De ziua ei, în 2021, a fost în Tajikistan, alături de fiica și soțul ei, fără de care spune că nu ar fi putut continua proiectul.
„Fiica mea a început să vomite de 30 de ori. A luat un virus de acolo, o bacterie.
M-am întrebat: Ce fac? Cum mă duc eu la spital? Pentru că eu până atunci fotografiam oameni, femei pentru proiect și peste tot erau înmormântări. Eu vorbesc rusă și mă duceam și întrebam: Dar ce s-a întâmplat? Îmi răspundeau: Ei, nu știm, un infarct, un diabet. Nimeni nu murea din cauza COVID-ului pentru că dictatorul lor le spunea că nu există COVID. Și atunci mă gândeam, doamne, cum mă duc eu cu copilul ăsta în spitalul ăsta unde nu există COVID? Am plecat cu avionul de urgență în altă țară. M-am dus în Emirate”.
În Emiratele Arabe a fotografiat-o și pe Michelle, care adoră să mixeze. La doar nouă ani, deja câștigase mai multe premii, concurând chiar și cu adulții. S-a născut în Azerbaidjan, dar a descoperit că îi place să fie DJ în Dubai.
Când vizitează țări din Africa sau Asia, Mihaela spune că fotografiază comunități întregi, iar așa a dat de Abeyna, care face parte din tribul nomad afar, din Etiopia, „unul dintre cele mai fierbinți locuri de pe pământ”. Mihaela spune că un cititor s-ar gândi că e o imagine comună, fiindcă viața tribului depinde exclusiv de cămilele lor, dar e ceva neonișnuit. „În societatea lor se ocupă bărbații sau băieții, fetele nu prea au acces în zona aia. Ele trebuie să stea în cort”, dar Abeyna este foarte fericită când „se află în preajma animalelor ei”.
În Siria, un loc distrus de nenumărate ori de războaie, a fotografiat fete care patinau și pe altele care făceau balet. Hana, Ala și Rafah patinează în Damasc, iar rozul e o culoare pe care nu te aștepți să o vezi, spune Mihaela.
Fotografa spune că îi este greu să se abțină să nu intervină în viața fetelor sau femeilor pe care le fotografiază: „te doare sufletul când ajungi acolo și vezi în ce hal trăiesc anumite persoane și îți dai seama că, viața are atâtea nedreptăți”. Povestește că uneori se simte demoralizată, dar „ele trăiesc în mecanismul ăla”. În Namibia, o femeie dintr-un trib a întrebat-o câți copii are. I-a povestit de Natalia și femeia i-a spus „Dar cum ai făcut să-ți oprești bărbatul să ai un singur copil?”. Ea avea șapte sau opt copii. Călătoriile pe care le-a făcut i-au demonstrat cât de privilegiată este.
Mihaela spune că deși îi place să găsească oameni care ies din tipar, există și copii normali în albumul ei.
„Te joci, e bine, joacă-te. Nu vreau să pun presiune. Nu toată lumea trebuie să fie magică. Ai magia ta, ești bun cu cineva de lângă tine. Ești un prieten foarte bun. Ai vorba aia bună pentru copilul ăla care trece prin bullying,păi tu ești cel mai bun om de pe fața Pământului în momentul ăla, dacă tu reușești să îl scoți din situația aia.”
*
Fotografa vrea să călătorească din nou împreună cu Natalia și soțul ei, Ștefan. În ultimii trei ani, a călătorit singură, fiindcă s-au scumpit mult biletele de avion, dar cu ajutorul unei furgonete pe care au cumpărat-o recent va reuși să aibă alături de ea familia și fotografia.
„,Vreau să plec cu casa asta pe roți și să mă simt iarăși liberă. Vreau să plec cu ea, să dorm în ea și când am chef să-mi fac expoziție. Mă duc în Milano și îmi pun expoziție și după aia mă duc în Teheran și îmi pun expoziție. Ăsta este planul pe anul ăsta și sper eu pe anul viitor.”
Poți afla povestea fetelor din România, Coreea de Nord, Arabia Saudită, Nepal, Franța, SUA, Mexic, Myanmar, Peru și multe alte țări, în albumul Mihaelei. Îl găsești aici.
