Câteodată te uiți în jur și ai sentimentul ăla în stomac că nu se întâmplă destule. E un gol, dar nu e un gol uniform, este un gol cu tot felul de goluri. Că merităm noi, cei dragi sau alți oameni mai mult. Cocktail-ul ăsta de sentimente îmi place tare mult, mai ales că te duce aproape de o stare faină – starea în care spui „Hai să mișcăm ceva”. Aia e starea din care devii voluntar. 

Să fii voluntar înseamnă o sumedenie de lucruri mai mici sau mai mari pe care le poți face, dar înainte de toate înseamnă să te macini gândindu-te la alții, ceea ce nu e puțin lucru, având în vedere că toți „le avem pe noastre”. Să te mai macini puțin pentru binele oamenilor din jur, fără recompense imediate, nu doar că arată niște altruism, dar arată și un mod sănătos de a te gândi la rolul tău în lume – sunt aici, pot face ceva, cei din jurul meu au nevoie de ajutor, o să pun umărul să mergem mai departe. 

E ca o poveste cu supereroi din care nu-ți mai vine să ieși, pentru că, și asta e frumusețea, nu ești tu Batman, nu. Ești valetul lui Batman, iar eroii sunt oamenii pe care îi ajuți. Și ai putea să te gândești că nu e așa cool să fii valetul, dar cu toții știm că el e cel care vede transformarea eroului, el vede zilele bune și rele, vede până și când nu pornește batmobilul că e frig afară. Să ai ochii ăștia în spatele scenei îți dă mândrie, satisfacție și sentimentul de sens pe care probabil îl cauți.

Pentru mine, voluntariatul a însemnat maturizare, m-a făcut să-mi dau seama ce e important în viață, dar și faptul că cei din jurul meu merită și ei o șansă să fie în lumina reflectoarelor, să fie ei eroii care salvează lumea. Am avut și eu parte de ajutorul ăsta – pentru mine altcineva a fost valetul ca eu să fiu eroul, iar acum doar a venit momentul să schimb costumele. 

Asta se întâmplă și la UiPath Foundation. Unde aproape 150 de oameni îmbracă costumul de voluntar și dau mii de ore în fiecare an pentru activități cu copii și tineri din comunități defavorizate, de la preșcolari și până la elevi de liceu. În cifre, anul 2023 a însemnat 4200 de ore dedicate de voluntarii UiPath Foundation diverselor activități și aproape 13.000 de burse pentru tineri, printre care  alimente, tablete, rechizite dar și meditații la engleză, matematică și deprinderea de competențe digitale. Cifrele pot spune o poveste, iar în raportul anual lansat de UiPath Foundation, sub conceptul #communitYou creat de Oana Barbonie, se poate vedea chiar asta; cum atâția oameni, atâtea ore și activități pot compune un tablou care să arate că voluntariatul nu e doar o idee, ci produce rezultate concrete și conectează oameni. 

Copiii care duc lipsă de lucruri de bază nu au nevoie doar lucrurile acelea, dar și de susținere din partea unor oameni care știu să fie mâna dreaptă a unor super-eroi ca ei, așa că hai să vedem ce spun câțiva voluntari de la UiPath Foundation:

„Îmi place să spun că taberele sunt zile de o viață întreagă. Te rupi de orice ai de făcut, te rupi de muncă, pur și simplu, nu te mai gândești. Și cred că e și chestia asta că încap multe trăiri într-o săptămână. E construit un cadru în care te simți în siguranță, simți că ai resursele de care ai nevoie. Activitățile sunt faine. Mi s-a părut foarte tare atelierul de emoții. Nu mai zic cât de entuziasmată am fost de cel cu bătutul la tobe. 

Este de ajuns o săptămână în contextul potrivit ca acești copii să se deschidă atât de mult. Tocmai pentru că ei se simt protejați și în siguranță, ajung să își exploreze potențialul. Iar noi, voluntarii, putem fi surprinși de propriile resurse; în tabără observi că poți sa faci mai mult decât credeai că poți sa faci. Exersezi reziliența, răbdarea, empatia.

Binele l-am văzut sub mai multe feluri și forme prin reacțiile și trăirile copiilor pe parcursul tuturor taberelor. Confirmările au venit prin observarea entuziasmului și a încrederii manifestate de copiii care își descopereau potențialul sau anumite înclinații, curiozitatea celor care făceau anumite activități pentru prima dată, încrederea celor introvertiți de a vorbi și de a lua cuvântul, răbdarea celor energici de a lăsa spațiu și pentru alți copii, curajul de a se exprima artistic în felul și în ritmul lor, și pur și simplu bucuria de a fi copil pentru o săptămână, cu zile de o viață întreagă.  

Voluntariatul m-a învățat puterea lui împreună. Mi-a dat posibilitatea să cunosc oboseala bună, care nu te ține în pat, ci te face să simți că poți mai mult. Mi-a întărit ideea că atunci când există mult sens, lucrurile se întâmplă lin. Mi-a confirmat convingerea că într-un spațiu de siguranță există mult loc de dezvoltare, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Mi-a consolidat credința fermă că educația făcută cu drag de învățare ne poate face bine pe toți, la nivel de societate.”

Florina Petre, voluntară UiPath Foundation

„Copiii sunt implicați, activi. Întreabă când au neclarități. Mă bucur când îi văd că le place cursul, că îl găsesc util și învață lucruri noi. Mă gândesc că o să-i ajute în carieră, în viitor. Poate o sa le placă programarea sau, mai mult, o să le vina o idee de aplicație, o să facă poate o afacere din asta. Mă gândesc cu plăcere că ora predată de mine le poate îmbunătăți viața.”

Silviu Predan, voluntar UiPath Foundation