Cititul bionic - un bold cu supă alfabet

Text de Maria Angele

Ilustratii de Irina Caia

Publicat: 6.9.2022

Am crescut citind mult, dar niciodată la fel de mult ca ceilalți. După doi ani de Litere, tot nu înțeleg cum unii dintre colegii mei merg la sala de lectură și reușesc să se concentreze două ore citind o carte. Atunci când pe Facebook și Instagram Stories a început să circule un text bizar scris pe jumătate cu bold, am fost intrigată să văd despre ce e vorba. Primele litere ale cuvintelor erau evidențiate, iar postarea promitea să mă facă să citesc mai repede. 

Hai să vedem. 

Am crescut citind mult, dar niciodată la fel de mult ca ceilalți. Dudoi ani de Litere, tot nu înțeleg cum unii dintre colegii mei merg la sala de lectură și reușesc să se concentreze doore citind o carte. Atunci nd pe Facebook și Instagram Stories a început să circule un text bizar scris pe jumătate cu bold, am fost intrigată să văd despre ce e vorba. Primele litere ale cuvintelor erau evidențiate, iar postarea promitea să mă fasă citesc mai repede.

A fost mai ușor? A fost deranjant? 

 

A doua variantă a introducerii  se bazează pe conceptul de Bionic Reading, pe care l-am tradus motamo: citit bionic. Renato Casutt, fondatorul startup-ului prezentat pe bionic-reading.com afirmă că prin această metodă vrea să promoveze lectura și înțelegerea reală a unui text citit într-o lume tot mai agitată și zgomotoasă. Renato Casutt se prezinca fiind un designer specializat în corpuri de literă din Elveția, care are nu mai puțin de 25 de ani de experiență, este pasionat de ceea ce face și se consideră ca fiind o persoană altruistă .

 

În secțiunea care îi prezinideea, ne spune că înțelegerea unui text este esențiapentru ca o persoasă se poaintegra sănătos în societate. În teorie, cititul bionic revizuiește textele, astfel încât cele mai concise părți ale cuvintelor să fie evidențiate, pentru a ghida, implicit, ochiul prin text, creierul amintindu-și instantaneu cuvintele receptate anterior. Acest sistem are rol de sprijin, util mai ales atunci când cititorul trebuie sa absoarun text voluminos. Odacu progresul tehnologic, spune el, e nevoie de oportunitatea de a crește plăcerea pentru citit și de a evolua odacu tehnologia, fără distragerea atenției. Când o parte a unui cuvânt este fixată, informațiile necesare sunt transmise creierului nostru, astfel încât să ne putem potrivi memoria pe termen lung cu produsele reprezentaționale disponibile. 

Asta ar fi teoria. 

 

Voi încerca să descopăr dacă vorbim despre un concept revoluționar, care chiar poate să combată o problemă actuală sau vorbim despre un hoax la modă care se visează business. Așadar, cum citim, ce ne ajută și ce ne încurcă?

 

Alături de Simina Pițur, membru al Laboratorului de Neuroștiințe Cognitive al Universității Babeș-Bolyai și fost UI/UX Designer, nu am reușit să găsesc niciun studiu relevant care să susțină afirmațiile elvețianului Casutt. În urma discuției cu Simina, am aflat că lectura rapidă înseamnă, mai întâi, fixații care durează mai puțin, sacade care durează mai puțin sau amândouă. 

 

Procesăm ceea ce citim cu ajutorul mișcării ochilor, care se mută prin mișcări scurte și rapide, intercalate cu opriri scurte. În timpul fixațiilor, deci opririle scurte, se recunoaște ceea ce se citește, se procesează informația de ordin vizual, fiind proiectată pe partea de retină care oferă cea mai bună rezoluție. Scopul sacadelor, ne explică Simina, este acela de a transforma informația proiectată. Sacadele, mișcările scurte și rapide, reprezintă mișcarea oculară a acelei părți cu cea mai bună rezoluție, pentru a o muta rapid dintr-un punct în altul, în timp ce fixațiile reprezintă perioada de timp în care ochiul este fixat la țintă, deci la cuvânt. Durata acestora, însă, depinde nu numai de calitatea fontului folosit, ci și de dificultatea textului, de trăsăturile specifice ale cititorului, de finalitatea lecturii și de conținutul textului, motiv pentru care fixațiile nu pot fi reduse numai prin schimbarea fontului. Reducerea duratei sacadelor, în schimb, nici nu ar fi neapărat de dorit, pentru că în timpul lor procesele cognitive continuă, convertind simboluri și adăugând câte un element nou în sintaxă. Așa că, ne punem întrebarea, dacă totuși reușim să citim mai repede, vom reuși să înțelegem mai bine? 


Un articol științific intitulat „So Much to Read, So Little Time: How Do We Read, and Can Speed Reading Help?” ne spune că nu. Dovezile sugerează că va exista întotdeauna un schimb, un exchange între rapiditate și înțelegere. E ori una, ori alta. Mai mult, articolul se încheie cu ideea că viteza lecturii depinde numai parțial de proprietățile fontului, iar atunci când aceasta este vizibil redusă, așa este și comprehensiunea textului.

L-am întrebat pe Cristi Bordeianu, Graphic Designer specializat în crearea de fonturi, cât de mult contează trăsăturile vizuale ale textului și cum ne ajută sau încurcă corpurile de literă. „Aplicația folosește Open Sans, un font care seamănă destul de mult cu Roboto, iar în teorie oricare dintre aceste două fonturi ar trebui să funcționeze foarte bine în cazul textelor și caracterelor de diferite dimensiuni. În principiu, ceea ce precede oricărei tehnici este fontul, el trebuie să fie ușor de citit, iar Open Sans-ul este ușor de citit. Dacă s-ar fi folosit de Arial, în schimb, posibil ca efectul să fie diferit deoarece spațiile din interiorul literelor sunt destul de închise, iar bold-ul ar fi încurcat recunoașterea cuvintelor” mi-a explicat Cristi. Bold-ul nu este făcut pentru caracterele de dimensiuni mici, de unde ne-am putea gândi că un text bionic nu ar putea avea decât caractere de dimensiuni mari, pentru a fi lizibil. În altă ordine de idei, un text mai lung s-ar putea să obosească, fiindcă bold-ul pare să rupă cursul natural al cititului, este disruptiv. Te face atent la fiecare cuvânt, făcând cititul să pară întrerupt și artificial.  Există fonturi create pentru o lectură mai ușoară, dar nu sunt testate îndeajuns, iar relevanța lor nu este neapărat sesizabilă. „Deci, partea tehnică – alegerea fontului este foarte importantă și are un efect fără să fie nevoie de bold, dacă fontul este unul ușor de citit. Dacă fontul este unul greoi – așa va fi și lectura. Dacă vom citi texte scrise în Caveat, de exemplu, ne va fi greu să le citim, indiferent că le adăugăm bold sau nu” a conchis designerul. 

 

Un articol publicat în platforma de eseuri The Conversation – „Can Bionic Reading make you a speed reader? Not so fast”, infirmă direct ipotezele lui Casutt. Lauren M. Singer Trakham, profesor clinician asistent de dezvoltare umană al Universității din Maryland, ne spune nu numai că afirmațiile care se găsesc pe site-ul Bionic Reading scârțâie, dar și că accelerarea lecturii vine la pachet cu un preț de plătit – înțelegerea. Trakham pune la îndoială atât buna-credință, cât și rezultatele așa-zisului studiul realizat de Casutt – cititul bionic având efecte pozitive asupra anumitor participanți, iar pe alții făcându-i să se simtă deranjați. Autorul punctează că un eșantion de 12 persoane este incomplet și nu aderă la practicile științifice standard, iar efectul pozitiv este neclar, nemenționându-se dacă e vorba de viteză, plăcere, comprehensiune sau altele. De altfel, eșantionul de 12 persoane și rezultatele studiului lui nu se mai găsesc online în momentul de față. 

 

Cei de la Readwise (https://readwise.io/) au realizat pe cont propriu un studiu pilot pentru a testa lectura bionică, pentru a vedea dacă acest tip de citire este semnificativ mai rapid decât orice alt tip standardizat. L-au descris în articolul „Does Bionic Reading actually work? Test for yourself!” Au selectat două documente, unul mai ușor de citit, iar altul mai complicat, iar apoi le-au prezentat participanților în aceeași ordine, dar cu fonturi aleatorii, fiecare având aceeași șansă de a primi înainte Bionic Reading sau Garamond. După lectură, urmau câte trei întrebări cu alegeri multiple. Autorii recunosc limitele studiului, căci participanții știau ce pretinde Bionic Reading, iar organizatorii că nu au avut timp să dezvolte un soi de placebo de Bionic Reading, în care bold-ul să fie pus în părți diferite ale cuvintelor sau să găsească un set de subiecți care să nu fie la curent cu trendul a cititului bionic. Rezultatele nu surprind neapărat, din moment ce aproape toate persoanele implicate au considerat mai rapid primul font care le-a fost dat în primul document, posibil fiindcă primul articol era mai puțin dificil, cititorii aveau mai multă energie la începutul experimentului sau erau, pur și simplu, mai interesați de subiectul său. Cu toate astea, vitezele medii de la fiecare articol nu diferă foarte mult între cele două fonturi, cititul bionic fiind mai rapid doar cu 3,8% în cazul primului articol, respectiv 14% în cazul celui de-al doilea. Totuși, nu vorbim de un eșantion relevant, deci nu am putea trage vreo concluzie clară. În cazul înțelegerii însă, ea a fost mai scăzută în cazul lecturii bionice. 

 

Din fericire, au mai încercat odată, iar demersul este descris în „Does Bionic Reading actually work? We timed over 2,000 readers and the results might surprise you”, După analiza rezultatelor a peste 2.000 de participanți, nu au găsit nimic să dovedească că lectura bionică are vreun efect pozitiv asupra rapidității cititului. Diferența de viteză nu se mai afla între 3 și 14%, ci scăzuse la mai puțin de 1%, concluzia reală fiind că Bionic Reading nu influențează viteza lecturii. În cazul înțelegerii, nici acolo diferența nu s-a arătat foarte clară, dând clar de înțeles că argumentele vagi ale lui Casutt nu stau în picioare. 

 

Nikki Heyman, un logoped și terapeut logopedic din Johannesburg, care lucrează atât cu copii cu nevoi speciale, cât și cu cei care au dificultăți în învățare și citire, prezintă în articolul intitulat „Bionic Reading – I wish it was that simple”, cele două mari semnale de alarmă ale întregii mișcări. În primul rând, Renato Casutt își bazează descoperirea pe un articol științific depășit  din 1905 și pe descoperiri științifice din jurul anului 1980, care și-au pierdut relevanța și nu prezintă, de fapt, o bază solidă. În al doilea rând, ea ne spune că premisa fundamentală a lecturii bionice face referire la vedere, ignorând totalmente știința lecturii, care este mult mai complicată și complexă decât ceea ce vedem, deci se bazează pe procese comportamentale, neurologice, lingvistice și cognitive, care contribuie la ceea ce numim decodare și înțelegere. 

 

Să recapitulăm. Fără bold. Care este prețul unei lecturi rapide? Înțelegerea. Plătim viteza cu comprehensiune, deci facem troc intelectual păgubos, să zicem. Pe la sfârșitul secolului al douăzecilea se obișnuia predarea citirii rapide, predare care a dispărut destul de repede din programa școlară, pe măsură ce cercetătorii au realizat că viteza nu trebuie dată la schimb pe înțelegere, și, de cele mai multe ori, oricum nu funcționează.  În acest context, este posibil ca lectura bionică să împiedice cititorii, scăzându-le performanța, făcându-i să interacționeze superficial cu textul. Probabil cel mai bun instrument ar fi tocmai încurajarea cititului mai lent, iar școala de gândire a cititului lent are zeci de ani de cercetări care o susțin.

Rămâne de văzut dacă cititul bionic va continua să câștige tracțiune sau hype-ul se va stinge la fel de rapid cum a apărut. Ce e absolut sigur e faptul că până nu își va clădi o bază științifică relevantă, nu putem privi lectura bionică decât ca pe o altă modă, o mișcare clickable care promite și prinde, într-o societate care caută constant să fugă cât mai repede. 

Am crescut citind mult, dar niciodată la fel de mult ca ceilalți. După ce am citit mai mult decât mă așteptam despre bionic reading, m-am împăcat cu ideea că, în timp ce totul se întâmplă din ce în ce mai rapid și lumea încearcă să găsească scurtături din ce în ce mai des, nu are niciun sens să le căutăm atunci când citim. Tot ceea ce ar mai trebui să căutăm este timp. 

 

 

 

Surse: 


Rayner, K., Schotter, E. R., Masson, M. E., Potter, M. C., & Treiman, R. (2016). So much to read, so little time: How do we read, and can speed reading help?. Psychological Science in the Public Interest, 17(1), 4-34.

https://theconversation.com/can-bionic-reading-make-you-a-speed-reader-not-so-fast-183905

https://blog.readwise.io/does-bionic-reading-actually-work/ 

https://blog.readwise.io/bionic-reading-results/ 

https://talkingtalk.co.za/bionic-reading-i-wish-it-was-that-simple/ 

https://bionic-reading.com/

https://readwise.io/ 

Maria Angele are 21 de ani, locuiește în Cluj-Napoca și studiază literatura română și germană la Facultatea de Litere din cadrul UBB.

Irina Caia are 23 de ani, este din Bistrița și studiază la Universitatea de Arte și Design Cluj-Napoca.

Mentor text: Vlad Tăușance
Mentori vizual: Paul Mureșan și Ana Kun

Textul și ilustratiile au fost realizate în cadrul proiectului „Gen, revistă”, sprijinit de Institutul Francez din România. Revista este un proiect al Forum Apulum, o asociație civică din Alba Iulia, creată cu scopul de a forma noi generații de cetățeni informați și implicați, puși pe schimbat lumea în bine.
Dacă vreți ca acest proiect să continue și tinerii să scrie, să deseneze și să fotografieze subiecte cu și despre ei, ne puteți sprijini printr-una dintre metodele de aici.

Distribuie articolul: