Chiar vrem să dispară satele?

Acum 16 de ani, Primăria Comunei Slimnic, județul Sibiu, a alocat 35.000 de lei pentru a înlocui latrinele din curtea școlii satului Ruși cu toalete moderne. Totul a mers bine, doar că în Ruși nu exista apă curentă și canalizare, așa că elevii nu le-au folosit niciodată. Astăzi, clădirea, lăsată în paragină de autorități, este centru de tineret. Și asta datorită tinerilor.

Tineri din Slimnic la inaugurarea centrului de tineret

Text de Patricia Cîrtog
Fotografii de Irisz Kovacs
Publicat: 16.7.2022

Imaginează-ți că ai până în 18 ani și locuiești într-un sat cu nici 800 de locuitori, aflat la 23 de kilometri de oraș. Terenul de sport și curtea școlii sunt lăsate în paragină. Nu ai bibliotecă, cinema sau cafenea. Ce faci după ore? Ce au cei de la oraș, și tu nu?

Asta se întrebau Bogdan Mira, Cosmin Simtion și Mihai Panțiru care, în 2019, au înființat Asociația Cavalerilor Turnului Înclinat din Ruși. Au vrut să arate tinerilor că se pot dezvolta și la ei în comună, nu doar când „pleacă în excursie la oraș”.

În acel an au renovat curtea școlii, unde au construit o seră și au organizat o școală de vară. Cu fiecare proiect, au crescut o gașcă de tineri care doi ani mai târziu au obținut titlul de Sat European de Tineret ‒ acordat prin Programul European Youth Village pentru un an. Slimnic a primit o continuare a mandatului, pentru că, în septembrie, va găzdui Summitul Tinerilor din Mediul Rural și va mentora tinerii care vor să aplice.

Anul acesta, pe 16 aprilie, asociația a inaugurat Casa Cavalerilor – o clădire în care tinerii fac ateliere și ședințe, joacă board games sau vizionează filme. Această „acrobație civică extraordinară” a primit premiu la Gala Premiilor Participării Publice.

Drum din satul Ruși, comuna Slimnic

***

Ruși este un sat aparținător comunei Slimnic, din județul Sibiu. Până la Revoluție a fost o așezare săsească cu aproximativ 2.000 de locuitori. Dintre aceștia, mai mult de jumătate au emigrat după ‘89, iar în prezent locuiesc 782 de oameni, majoritatea români.

Între Ruși și orașul Sibiu sunt 23 de kilometri. Transportul în comun nu e disponibil în weekend, iar în timpul săptămânii doar până la ora 16. Dacă nu sunt destui oameni, șoferii nu mai vin până în sat, lăsând oamenii să aștepte în stație.

Gara din Sibiu îmi e familiară, dar tot găsesc greu microbuzul care duce spre Ruși. Stația e improvizată într-o parcare din jurul unor blocuri. Pe programul de pe Internet, cursa apare la ora 15. Aflu de la Cipi, un voluntar al asociației, că pleacă la 14:30. Biletul costă 10 lei și îl iau direct de la șofer.

Sunt în microbuz cu Cipi și Cătă ‒ alt voluntar din Ruși. Anul acesta vor fi liderii unei grupe de copii de la Școala de Vară CaVARAliada, organizată an de an în Ruși, din 2019 încoace.

4 din 10 copii din mediul rural nu participă la nicio activitate extrașcolară.  (Sursa: Raportul „Bunăstarea copilului din mediul rural în 2022”, realizat la comanda Fundației World Vision România)

Ciprian Stanciu are 16 ani și e în clasa a X-a la Liceul Tehnologic „Independența” din Sibiu. E voluntar al Asociației Cavalerilor Turnului Înclinat de când s-a înființat. El „nu s-a prea avut cu școala” și îmi zice să „vorbesc cu fetele care scriu proiecte”. Dar Cipi e de bază la treburile ce implică muncă fizică, îi ghidează pe copii în drumeții și îi învață să facă brățări împletite.

Cipi și fratele lui mai mic în sera din curtea școlii

Microbuzul e plin de la primele stații. Oamenii stau în picioare și își țin cu greu plasele de cumpărături. Un domn strigă din spate: 

Alo, ce faceți, nu opriți?

― Păi de ce n-ai zis? Io-s nebun s-opresc în toate stațiile?

Până la ultima stație din Ruși, rămân doar eu și Cipi. Mă conduce până la școală, pe un drum de pietriș, fără trotuar pe margine. Când intru în curtea școlii, calc pe o alee trasată care duce la Casa Cavalerilor, o clădire proaspăt vopsită, cu ușă și geamuri termopan maronii. Mai văd o seră, o clădire mică și albă, pe care sunt desenate flori și niște bănci colorate, făcute din paleți. Școala este o construcție săsească în formă de U vopsită în două culori ‒ galben și maro. 

La Școala cu clasele I-VIII din Ruși învață 60 de elevi din Ruși și Veseud, un sat învecinat. Școala ține de cea din Slimnic ‒ au aceeași administrație și același director. Pentru că nu sunt destui elevi, orele se fac simultan: la primar, clasa pregătitoare, întâi și a doua formează o grupă, iar a treia și a patra altă grupă. La gimnaziu, clasa a cincea este unită cu a șaptea și a șasea cu a opta.

9% dintre copiii din mediul rural nu frecventează în prezent nicio instituție de învățământ. (Sursa: Raportul „Bunăstarea copilului din mediul rural în 2022”, realizat la comanda Fundației World Vision România)

Geamul autocarului spre Ruși

În școală, miroase a lemn ud și a praf. Clasele au podea de lemn și tavane înalte. Pe hol, Cipi îmi arată steagul Cavalerilor Turnului Înclinat și un panou cu diplome câștigate de asociație. Sub panou văd un dozator de apă și îmi umplu sticla.

„Noi am vrut dozatoare de apă în școală, că în Ruși nu e apă potabilă la robinet”, zice Cipi.

Apoi, intru în Casa Cavalerilor. Miroase a vopsea și a mobilier nou. Pereții sunt albi și decorați cu poze de la inaugurare. Pe un perete, toți voluntarii și-au lăsat amprentele mâinilor cu acuarele. Încerc să ghicesc care e a lui Cipi, dar nu reușesc. 

Bogdan Mira spune că a fost nevoie de multă muncă fizică a voluntarilor pentru a renova centrul de tineret.

„A fost o armată de voluntari până am zugrăvit. Și asta la sfârșit. Prima dată, a trebuit să reparăm acoperișul – dată țigla jos, luată la mână, pusă aia care trebuia. Am avut de spart la baros. Copiii au pus mâna pe lopată și-au împins tot molozul. Au dat cu mătura. Nu le e frică să pună osul la treabă.”

Bogdan are 35 de ani și predă română și engleză la școlile gimnaziale din Ruși și Slimnic. S-a născut în Curtea de Argeș și a făcut Facultatea de Litere la Sibiu, unde locuiește și acum. Plănuiește să se mute în Ruși, unde predă de 13 ani și „nu mai vrea să plece”. 

În 2018, alături de Cosmin Simtion, profesor de istorie în Ruși, a creat un club GreenIMPACT cu elevii de la școală. Programul GreenIMPACT, fondat de Fundația Noi Orizonturi (FNO), este o rețea de cluburi prin care tinerii învață să promoveze și să conserve patrimoniul local. Pentru a face parte din program, unul sau doi adulți din educație aplică și înființează un club GreenIMPACT în comunitate. 

„Am început clubul cu 300 de lei – atât era finanțarea de la FNO. Noi i-am dublat, că am făcut chestii handmade cu copiii. Ne-am improvizat o tarabă din două mese care se pliau și un cort la 50 de lei, am plătit autorizație la Primărie și ne-am dus pe centrul din Sibiu. Am vândut brățări, semne de carte făcute de copii și ne-am dublat bănuții.”

Bogdan poartă un tricou cu Alternosfera și face mereu glume. Când ajunge la centrul de tineret, scoate dintr-un dulap covrigei și îmi arată mascota asociației ‒ Croco Moco ‒ un dinozaur verde care se pune pe deget. Împreună cu iubita lui, Livia, Bogdan ține cursuri de engleză cu tinerii. Livia Soroștinean s-a născut în Ruși, are 33 de ani și e voluntară a asociației din 2020.

Livia Soroștinean și Bogdan Mira în centrul de tineret din Ruși

Cursurile fac parte din proiectul Satul Învață Engleză, pentru care au strâns fonduri la Maratonul Internațional de la Sibiu din 2021. Proiectul se împarte în cursuri fizice, cele pe care le țin Bogdan și Livia, și online, la care tinerii lucrează pe aplicația Duolingo și adună puncte. La finalul proiectului, primii trei cu cel mai mare punctaj primesc premii ‒ o tabletă, căști și o boxă portabilă. 

Când am depus proiectul la maraton, ne-am gândit că vom avea tineri care vor să plece afară și ratează șansa aia, că nu știu limba. Și atunci am ales subiecte care să-i ajute – job interview, vizite la doctor, la cumpărături. Ședințele se împart în teorie – cu prezentare PowerPoint – și practică, unde îi punem să aplice. 

La cumpărături, am improvizat niște magazine în școală. Și era un fel de treasure hunt: [participantul] trebuia să plece dintr-un punct, să treacă pe la fiecare magazin și să rezolve un task. Dacă rezolva taskul respectiv, primea produsul. În momentul în care ajungea înapoi și avea toate produsele de pe listă, Livia nota timpul și vedeam clasamentul.”

47% dintre adolescenții din mediul rural declară că niciodată sau doar uneori le place școala. (Sursa: Raportul „Bunăstarea copilului din mediul rural în 2022”, realizat la comanda Fundației World Vision România)

Cosmin Simtion, directorul școlii, în foișorul de lângă Turnul Înclinat

Cosmin Simtion are 47 de ani, din care 24 la catedră. E profesor de istorie, iar anul acesta a devenit director al Școlii Generale Slimnic. A crescut la bloc, în cartierul Vasile Aaron din Sibiu. După ce a terminat Facultatea de Istorie, s-a mutat în Ruși, satul natal al mamei lui. De atunci, locuiește la 10 minute de școală și nici un minut de turnul înclinat.

Turnul înclinat este parte a Ansamblului Bisericii Evanghelice din Ruși, format din Biserica Evanghelică și o clădire fortificată, în care sașii depozitau alimente și se adăposteau. Construit în 1749, turnul a început să se încline după 30 de ani, din cauza alunecărilor de teren. Acum, are o înclinație de aproximativ 1,5 metri, iar localnicii spun că este al treilea cel mai înclinat turn din Europa.

În 2018, cu finanțarea de la Fundația Noi Orizonturi, clubul GreenIMPACT a pus panouri de informare despre Ansamblul Bisericii Evanghelice. Când se gândeau la un nume pentru club, Cosmin a zis: „Păi, ce nume să-i dăm, când noi avem un turn și și ăla-i înclinat?”. Așa că s-au numit „Cavalerii Turnului Înclinat”, ca să apere elementul care îi face speciali.

Cipi mă duce și pe mine să văd turnul, iar Cosmin ne așteaptă în fața porții. Poartă pe cap o pălărie de paie și dă mâna cu Cipi în semn de salut. Ne așezăm la umbră, în foișorul din fața turnului ‒ două bănci și o masă de lemn lăcuit, cu acoperiș deasupra.

Turnul Înclinat de la Ruși

„Uite, ăsta tot noi l-am făcut, nu, Cipi?”, întreabă Cosmin.

Au construit foișorul cu banii strânși la Maratonul Internațional de la Sibiu din 2019. În plus, au amenajat și un belvedere – două bănci într-un loc pe Dealul Veseudului, de unde poți admira panorama satului Ruși. Au numit proiectul Popas la Poarta Trecutului.

Pentru că aveau nevoie de ajutor la construcție, Cosmin l-a contactat pe Ovidiu Panțiru, un localnic care a devenit membru al clubului.

„Nu poți, părerea mea, să faci o schimbare în satele noastre fără să ai alături o comunitate.”

Ovidiu are 40 de ani și locuiește în Ruși de când s-a născut. E căsătorit și are trei copii, printre care Larisa – o voluntară activă a asociației. Este angajat la Romgaz, face agricultură, e consilier local la primărie și ajută asociația „cu ce e nevoie”. 

Ovidiu în curtea școlii din Ruși

„Primul meu gând o fost să facem ceva în satul ăsta să nu ne mai plece tineretul. Hai să facem, poate ne mai rămân tinerii în sat. Eu n-am vrut să plec de aici nici după ce m-am căsătorit.”

La nici un an de la înființarea clubului, Bogdan, Cosmin și Ovidiu au constatat că ar primi mai repede finanțări dacă ar deveni asociație. Între timp, fratele lui Ovidiu, Mihai Panțiru, s-a întors să locuiască în Ruși, după șapte ani în care a stat în Cluj-Napoca.

„Am început să călătoresc prin Europa și prin State și am acumulat frustrarea aia că la mine acasă de ce nu-i așa? Satele din alte țări sunt super frumoase, aranjate, lumea vrea neapărat să stea la sat și la noi sunt așa lăsate în paragină. Cred că din frustrarea asta mai mult am vrut să schimb ceva.”

Mihai are 33 de ani și lucrează în IT. Am discutat cu el pe Zoom – avea pe urechi o pereche de căști performante, iar imaginea lui era mult mai clară decât a mea.

Mihai a plecat din sat la 13 ani, pe clasa a șasea, pentru că învăța bine și voia să intre la „Lazăr”,  la profilul mate-info, unul dintre cele mai bune licee din Sibiu.

„M-am mutat, pentru că voiam să intru la un liceu bun și eram conștient, inclusiv profesorii îmi spuneau, că trebuie să mă duc să fac doi ani la o școală din oraș. La Ruși, profesorii trebuia să meargă cu media clasei, iar noi eram foarte diferiți ca nivel. În aceeași clasă, eram și olimpici și copii care nu știau să citească.”

A stat în chirie la o mătușă, iar părinții lui au făcut sacrificii pentru a-l întreține. Vine dintr-o familie de patru frați, în care tatăl lucra ca zidar și mama era casnică. 

8% dintre românii de la ţară au ales să întrerupă școala temporar sau definitiv pentru unul sau mai mulţi copii, pentru a face faţă cheltuielilor. (Sursa: Raportul „Bunăstarea copilului din mediul rural în 2022”, realizat la comanda Fundației World Vision România)

Când îl întreb pe Mihai dacă s-a simțit discriminat că vine de la sat, îmi spune: „A, păi îți dai seama”. 

„Era asta că dacă vii de la țară, sigur ești mai prost. Inclusiv în familie mi se zicea că dacă merg la oraș trebuie să am grijă să nu rămân repetent sau corigent. Și eu veneam premiant.”

Mihai Panțiru la inaugurarea centrului de tineret

După liceu, Mihai a plecat la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. Când era student, a fost voluntar la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), ceea ce l-a făcut să își dorească cinema și în satul lui.

„Prima dată am mers la cinema pe clasa a cincea. Ne-a dus un profesor în excursie de la Ruși la Sibiu și am văzut filmul <<Asterix și Obelix>>.”

Odată cu începutul pandemiei, s-a mutat înapoi în Ruși. Muncea remote la o firmă de IT, iar când a auzit de activitățile clubului Cavalerii Turnului Înclinat, s-a gândit „Uite o oportunitate să mă implic și eu”. 

În iunie 2019, el cu Bogdan și Cosmin au pus bazele Asociației Cavalerilor Turnului Înclinat din Ruși. Aflați la început de drum, au căutat un loc unde să desfășoare activități. Au primit aprobare în curtea școlii, despre care Ovidiu spune că „era dezastru” – doar buruieni crescute și o clădire lăsată în paragină. Împreună cu copiii, au curățat-o, au împrejmuit-o cu gard și au construit un solar. 

Peretele centrului de tineret de la Ruși

„Închipuie-ți-l pe Mihai IT-istul cum monta la solar. Și îl vedeai cum curg apele pe el și că îl enervează, că nu le are cu aia. Dar știa că trebuie făcut”, îmi spune Cosmin.

Au pus în solar zarzavaturi și plante aromatice, pe care le dădeau restaurantului La Pasaj din Sibiu, în schimbul lecțiilor de gastronomie de la bucătar. Copiii au învățat de ce e sănătos să mănânce produse locale, după care s-au dus la piață să cumpere ingrediente pentru o omletă cu brânză și  o salată de legume. 

În vara anului 2019, au organizat prima școală de vară, la care au făcut ateliere de lucruri handmade, drumeții și jocuri. De atunci, CaVARAliada se ține an de an și crește în rând cu tinerii, care sunt întrebați după fiecare ediție: „Ce facem diferit la anul?”. Ioana Petrea este voluntară și face  parte din organizare.

„La școlile de vară, sunt copiii, care vin și se distrează ca participanți, și sunt adulții și liderii, cu care ne întâlnim dimineața la ședințe, vedem ce avem de făcut, cum facem. După ce se termină o zi, povestim ce reușite avem, ce insuccese și încercăm să facem mai bine ziua următoare.”

Ioana are 19 ani și e la Facultatea de Științe Economice din Sibiu. De când organizează școlile de vară, copiii din sat nu o mai salută cu „Bună ziua!” ‒ s-au împrietenit și acum îi fac cu mâna și când e la volan.

S-a născut în Ruși și, deși o enervează uneori să facă naveta până la Sibiu, nu s-a gândit niciodată „să-și facă bagajul și să plece din sat”. Se implică în asociație cât de mult poate, dar face pauze atunci când are nevoie.

Ioana în curtea școlii din Ruși

„Știu sigur că dacă s-ar fi pus presiune, nu mai veneam să fac voluntariat cu atâta drag și probabil nu mai veneam deloc. Asta e fain la noi, că dacă cineva nu vrea sau nu are timp într-o perioadă, e OK, ne descurcăm.”

Ioana a organizat toate documentele pentru școala de vară într-un Google Drive, pentru că „nu vrea să caute 100 de ani după un acord parental”. A avut dintotdeauna lucrurile în ordine ‒ „pixurile la pixuri, creioanele la creioane” ‒ și a adus asta și în asociație, pe lângă gogoșile făcute de ea de la ședințe.  

Anul acesta, și-a convins un coleg de la facultate să alerge la Maratonul Internațional de la Sibiu pentru proiectul lor – Start la lecturat – prin care vor să amenajeze biblioteca din comuna Slimnic.

Acum doi ani, Mihai a înscris un grup de voluntari la EduHack ‒ un hackathon organizat în Cluj-Napoca, dar care s-a ținut online în 2020, din cauza pandemiei. Un hackathon este un eveniment în care o serie de programatori au un interval de timp să dezvolte un proiect software. Cu ajutorul proiectului, trebuie să se poată rezolva o problemă propusă tot de ei, în funcție de tema evenimentului.

„Am vrut să le arăt ce e un hackathon și am câștigat hackathonul. Temele erau educație și sănătate, iar ideea noastră era să facem o platformă pe care să se adune feedback-ul și părerile elevilor. Proiectul trebuia pitch-uit ‒ prezentat într-un mod scurt și atractiv ‒ în fața juriului”, spune Mihai.

Inaugurarea centrului de tineret de la Ruși

Participarea la hackathon a făcut parte din Proiectul Cavalerii digitali, pornit în martie 2020, când activitățile s-au mutat în online din cauza pandemiei. Mihai a ținut cursuri cu tinerii pe Zoom, unde au învățat să dezvolte website-uri, să colaboreze pe cod și să publice site-uri online. Au lucrat la un site unde să vândă semne de carte sau brățări făcute de ei, dar nu l-au finalizat încă.

Când grupurile de Whatsapp au devenit prea încărcate cu mesaje, au început să lucreze pe aplicația Discord. Au creat canale pentru fiecare proiect, un orar al evenimentelor și un chat general. Dacă vor să organizeze o seară de film, de exemplu, intră pe canalul special și votează ce film să proiecteze.

Într-o întâlnire pe Zoom au completat și formularul de candidatură pentru Sat European de Tineret. Au aflat de el în 2019, când proiectul Sate și Bucate a fost premiat la Gala Tinerilor din Mediul Rural, organizată de Programul European Youth Village

Copii din sat jucându-se în curtea centrului de tineret

„Titlul Sat European de Tineret este gândit ca un plan de activități pe care tinerii din mediul rural să îl aplice în comuna lor”, îmi spune Andra Cordoș, fondatoarea Asociației Go Free din Cluj-Napoca. 

European Youth Village este un program finanțat cu fonduri europene prin Erasmus Plus și coordonat de Asociația pentru Dezvoltare Activă (ADA) de la Bacău și Go Free ‒ Asociația pentru Sprijinirea Societății Civile din Cluj-Napoca. Cuprinde mai multe proiecte, printre care titlul Sat European de Tineret care se acordă noilor comune la Gala Tineretului din Mediul Rural. 

Titlul se acordă pentru un an, iar tinerii primesc îndrumare de la coordonatori să țină activități în comuna lor. Pentru a aplica, minim cinci tineri din mediul rural trebuie să completeze un formular de candidatură, după modelul celui de la Corpul European de Solidaritate. Titlul nu vine cu o sumă de bani, așa că formularul este primul pas prin care tinerii învață să aplice pentru finanțare. Andra îmi spune că anul acesta, 15% dintre proiectele finanțate de Corpul European de Solidaritate sunt ale tinerilor ce au obținut titlul de Sat European de Tineret. 

Opt dintre voluntarii Asociației Cavalerii Turnului Înclinat au format grupul de inițiativă Slimnic și au aplicat pentru titlu. Au cuprins în candidatură întreaga comună, formată din Ruși, Slimnic și Veseud, pentru a-și extinde comunitatea de tineri.

Acum doi ani, au primit titlul Slimnic ‒ Sat European de Tineret. Pentru Cavaleri, a venit cu presiune și cu impulsul de a crește numărul de proiecte.

„Știi cum e, dacă ai primit un astfel de titlu, trebuie să îți respecți blazonul după aia. Ești Sat European de Tineret și ce faci? Nu poți să iei titlul, îl fluturi la toată lumea și după să nu se mai întâmple nimic”, zice Bogdan.

Panouri în centrul de tineret de la Ruși

După preluarea titlului, coordonatorii programului European Youth Village vin în comună și țin consultări cu tinerii, la care îi încurajează să spună problemele din satul lor, dar să caute și soluții. Anul trecut, Andra Cordoș a ținut consultări cu tinerii din Slimnic, iar cea mai evidentă problemă a fost lipsa apei potabile în școli. S-au gândit că o posibilă soluție ar fi dozatoarele de apă, iar Ovidiu și Cosmin au expus propunerea în Consiliul Local. Primăria nu a răspuns solicitării, așa că tinerii au obținut dozatoarele când Cosmin a preluat funcția de director.

Apoi, au început să facă dezbateri în stradă. Pe Discord, voluntarii aleg o temă și votează întrebarea centrală. Anunță evenimentul pe Facebook, iar tinerii și alți localnici ai comunei, vin să discute subiectul ales. Își scriu ideile pe cartoane colorate, le afișează pe peretele din apropierea locului de întâlnire și le prezintă celorlalți.

În iunie anul trecut, au ținut o dezbatere în Slimnic, la care au întrebat: „Unde și cum ne petrecem timpul liber?”. Tinerii au răspuns ‒ cinema în aer liber, cafenea sau teren de sport amenajat în Ruși.

Îmi place că a început lumea să își spună ideile și nevoile ‒ până acum, toată lumea era așa timorată – „cum să zic că vreau cafenea în Ruși”. Dar cu street debate-urile, lumea a început să fie tot mai deschisă. Și s-a ajuns de la „mi-aș dori” la „e normal să avem”, spune Mihai.

În 2021, au obținut finanțare pentru proiectul Cărți Călătoare prin Programul Campionii Planetei. Așa au creat o bibliotecă mobilă cu peste 60 de cărți centralizate pe un site. Tânărul completează un formular cu cartea pe care vrea să o citească, asociația o cumpără și rămâne apoi în bibliotecă.

„Noi ne-am gândit la nevoia asta a tinerilor și a copiilor din mediul rural de a citi. Nu avem bibliotecă în satul Ruși și la biblioteca școlii sunt cărți vechi care nu sunt atractive. Și acum avem cărți noi și de interes”, spune Anamaria Aldea.

Șase din 10 şcoli din mediul rural nu sunt dotate cu bibliotecă. (Sursa: 2017, „Strategia privind modernizarea infrastructurii educaţionale 2017-2023”- Ministerul Educației Naționale)

Anamaria în centrul de tineret de la Ruși

Anamaria are 18 ani și învață la Liceul Economic „George Barițiu” din Sibiu. Face parte din asociație de când s-a înființat, iar anul acesta a primit titlul de Cel mai activ voluntar implicat în proiecte de/pentru tineret la Gala Tineretului Sibian. S-a împiedicat când a mers pe scenă și nu știa că trebuie să țină un discurs. După Gală, echipa a așteptat-o cu un cadou – seria „Insomnii” de Irina Binder, scriitoarea ei preferată. 

Anamaria poartă o traistă pe care scrie Summitul Tinerilor din Mediul Rural ‒ un eveniment organizat de Programul European Youth Village. Pe parcursul mai multor zile, tinerii participă la ateliere, dezbat probleme din satele lor și propun soluții. 

În 2021, echipa din Slimnic a participat la summit, când a primit o prelungire a mandatului de Sat European de Tineret. 

„Dintre toate comunele, într-adevăr, Slimnic s-a descurcat cel mai bine și am zis să rămână și să fie motorașul pentru alte sate”, spune Andra Cordoș.

Anamaria abia s-a întors de la Timișoara, unde a prezentat altor tineri cum pot aplica pentru titlu. Anul acesta, echipa din Slimnic va fi gazda Summitului Tinerilor din Mediul Rural.

Anul acesta au aplicat pentru finanțare la Corpul European de Solidaritate. Au primit o finanțare de 6000 de euro pentru dotarea Casei Cavalerilor. Am în minte replica lui Bogdan: „Am început clubul cu 300 de lei”. Acum, tinerii scriu proiecte prin care atrag fonduri.

„Scopul e ca, ușor-ușor, noi să facem pasul în spate. Nu în sensul să abandonăm, le punem la îndemână ce avem, suntem acolo cu ei, dar ei să se implice”, spune Cosmin.

Acum, tinerii se ocupă de organizarea serilor de film sau de jocuri, a vânătorilor de comori. Pentru ultimul street debate, Anamaria și Cipi au pregătit cartoanele și întrebarea centrală. Ioana organizează în Google Drive documentele pentru școala de vară și discută cu colaboratori.

Tineri din comuna Slimnic la inaugurarea centrului de tineret

„Asta îi fain – să vezi că începi un lucru și, chiar dacă nu mai tragi tu la căruța respectivă, vine căluțul să tragă, să ducă mai departe căruța”, spune Bogdan.

Cavalerii Turnului Înclinat din Ruși au fost desemnați Cea mai activă asociație de/ pentru tineret la Gala Tineretului Sibian atât în 2019, cât și în 2021. La Gala de anul acesta, au avut șapte nominalizări și patru premii. 

În 2018, au primit premiu special ‒ Junior ONG ‒ la Gala Tineretului din România. Bogdan scoate premiul dintr-un sertar și îl pune pe masă.

Mihai Panțiru a primit premiu pentru Tânăr Implicat la Gala Tinerilor din Mediul Rural  2020.

„În generația mea, din 23, mai suntem doi în sat, spune Mihai. Și nu blamez pe nimeni, nu prea ai de ce să rămâi ca tânăr. Dar cred că întrebarea e ‒ chiar vrem să dispară satele? Că, în ritmul ăsta, dispar. Dacă pleacă tinerii, nu mai sunt copii. Anul trecut trei s-au înscris la școală. Nu mai sunt copii, nu mai vine medic. Și așa se distruge tot satul.”

Cavalerii Turnului Înclinat din Ruși au avut o curte cu buruieni, o clădire abandonată și un turn înclinat. De acolo, au construit o seră, au creat un centru de tineret și fac activități care să îi atragă pe tineri să rămână în comună. 

La inaugurarea Casei Cavalerilor, au venit în sat reprezentanți ai Consiliului Județean Sibiu, membrii ai Asociației Go Free și ai Fundației Comunitare Sibiu. Cu toate astea, tot au fost mai mulți tineri decât adulți. Iar asta mă face să cred că Ruși nu va dispărea curând. 

Bogdan, Livia și Cipi pe treptele centrului de tineret de la Ruși
Articolul a fost realizat în cadrul Burselor pentru jurnalism despre filantropie, program realizat de Asociația pentru Relații Comunitare și susținut de Lidl România

Patricia Cîrtog are 18 ani și este în anul II la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din Cluj-Napoca.

Irisz Kovacs are 22 de ani, este fotografă și regizoare de teatru.

Editor text: Vlad Odobescu
Editor foto: Cosmin Bumbuț

Textul și fotografiile au fost realizate în cadrul proiectului „Gen, revistă”, sprijinit de Institutul Francez din România. Revista este un proiect al Forum Apulum, o asociație civică din Alba Iulia, creată cu scopul de a forma noi generații de cetățeni informați și implicați, puși pe schimbat lumea în bine.
Dacă vreți ca acest proiect să continue și tinerii să scrie, să deseneze și să fotografieze subiecte cu și despre ei, ne puteți sprijini printr-una dintre metodele de aici.

Distribuie articolul: