„Anii studenției sunt cei mai frumoși”. O vorbă des auzită de nou veniții pe băncile facultății, înrădăcinată adânc în mentalul colectiv al studenților care au terminat (cel puțin) o facultate. „Este locul care îți oferă libertate” , „aici îți faci cele mai frumoase și adevărate prietenii” , „trebuie să te bucuri de anii ăștia cât poți” sunt zicale care bântuie prin campusurile facultății și în prezent, care au ajuns la urechile oricărui student menit să le transmită generațiilor următoare.

Totuși, dacă studenții nu mai rezonează cu acest mesaj? Dacă pentru ei facultatea a devenit un labirint al adaptabilității pe care trebuie să îl parcurgă legați la ochi, un puzzle pe care ar trebui să îl rezolve fără a-i cunoaște imaginea, ca în final să se găsească pe sine?

Problemele studenților au existat și continuă să existe. Să stai în chirie devine din ce în ce mai costisitor, iar căminul costă mai mult decât calitatea condițiilor oferite. Din lipsă de timp, mâncarea take-away sau luată de pe rafturile supermarketurilor au devenit un ajutor de nădejde. Cantinele par mai puțin frecventate, deși sunt cele mai sănătoase alternative ale vieții echilibrate a unui student. Cum cantinele sunt amplasate departe de studenți (cel puțin în  cazul Universității din București), aceștia preferă să cumpere rapid și să consume rapid, decât să își piardă timpul în mijloace de transport sau să stea la coadă. Poate cea mai mare problemă apare atunci când în cadrul facultății există un comportament abuziv din partea cadrelor universitare, care de cele mai multe ori, fie el sesizat este ignorat. Am vorbit cu 9 studenți din 3 mari orașe universitare pentru a afla realitățile cu care se confruntă.
„Cel mai dificil a fost să gestionez sentimentul de homesickness”.(Alexandru, student anul 1, București) ; „Dorul de casă, de iubită, de familie, relația la distanță, acomodarea cu viața de adult”. (Dragoș, student anul 1, Iași). Poate cea mai mare problemă cu care se confruntă un boboc este adaptarea la un nou oraș, și la un mediu total diferit de cel al liceului. E greu, și o spun din proprie experiență, să te vezi într-un oraș complet necunoscut fără părinți, bunici, prieteni, să înveți să gătești și să faci curat, să ai grijă de tine știind că nimeni nu o va face. Frica nu ezită să apară nici atunci când trebuie să îți cunoști colegii, profesorii, în general mediul de lucru. „Cum mă integrez mai bine într-un loc total nou? Cum fac proiectul ăsta? Cum învăț atâta la materia asta în câteva săptămâni? adică sunt doar problemele average ale oricărui student”.(Alexandra, studentă în anul 1, București). Într-o notă optimistă, vă pot spune că problema integrării se rezolvă ușor, mai ales când în jurul tău se află persoane pasionate care împart păreri și valori asemănătoare cu ale tale.

Vorbind cu studenți, am ajuns la concluzia că majoritatea problemelor vin de la indiferența statului și lipsa de preocupare asupra calității vieții studentului: „Depinde de problemă, dar pentru multe din acestea (chirie, alimente, transport, cămin), da. Toate problemele acestora (ale studenților, n.a.) sunt tratate superficial și nu se găsește niciodată o soluție concretă.” (Alberto, student în anul 1, București) ; „I mean, problemele studenților sunt generate de lipsa de interes din partea statului. Dacă mă întrebi pe mine, ar trebui să se ofere mai multe burse și ar trebui să se pună mai mult accent pe consiliere și orientarea în carieră. Also costurile ridicate ale vieții de student??? Hello???? Chiar e nevoie să mă angajez din primul an ca să o duc și eu ca lumea? Come on!” (Alexandra)

Să stai într-un cămin bun ține mai mult de noroc. Mai ales când vine vorba de căminele de stat: „Mirosul persistent de iarbă pe care îl întâlnești mereu în holuri este dezagreabil, mai ales în baie sau în bucătărie. Muzica dată la intensitate mare, fumatul în bucătărie și baie, varul care se desprinde de pe pereții băii, împreună cu prezența mucegaiului și câteva toalete nefuncționale pe etajul meu, adaugă la lista de inconveniente.” (Alexandru) ; „Am condiții mai bune față de alte cămine din țară, singura problemă sunt gândacii.”(Dragoș); „Eu stau la cămin privat și îmi place. E un plus major faptul că împart baia doar cu o persoană, cred că o luam razna dacă stăteam la cămin de stat, dar mă bucur că am privilegiul acesta de a sta la cămin privat.” (Alexandra). Aceste cazuri nu sunt singulare. În anul 2023, atât studenții Universității Naționale de  Educație Fizică și Sport din București, cât și cei ai Universității de Medicină și Farmacie din Iași, au cerut renovarea căminelor cu igrasie și gândaci, fără apă caldă și săli mobilate sau curățate corespunzător.

Nici cu statul în chirie nu-ți e mai bine, chiar dacă e mai ok decât la cămin. Da, te bucuri de propriul spațiu de singurătate și liniște, dar te îngrozești atunci când pe tabelul de la întreținere vezi o sumă din trei cifre (been there, done that). Iar nu mulți beneficiază de o situație materială bună pentru a scăpa de statul în cămin. Studenții ajung să plătească în jur de 1000-1200 de lei pe chirie, incluzând utilitățile. Din păcate, chiriile cele mai accesibile ca preț se află la mare distanță de facultate, iar dacă nu ai norocul să ai un metrou aproape, mersul cu autobuzul sau tramvaiul devine o rutină care… costă (cu toate că transportul în comun este 90% decontat de facultate, studenții nu își primesc întotdeauna banii înapoi). „În chirie este destul de dificil, fiind destul de scump. Planific pe viitor să mă mut la cămin pentru că locuiesc într-o zonă destul de departe de facultate și aș dori să fiu mai aproape, și mai ales pentru că vreau să dau mai puțini bani pe cheltuielile mele lunare.” (Amalia, studentă în anul 1, Cluj-Napoca). 
Trebuie să fim serioși, chiar dacă sfintele borcane cu zacuscă, conserve de pate sau supe la plic sunt un must la casa omului, în cazul nostru – în camera studentului – un student nu poate trăi doar din atât. Fără niciun dubiu, pachetul de la părinți este mai mult decât binevenit, dar ce se întâmplă când bunătățile mamei sunt pe terminate? „De obicei încerc să cumpăr chestii cât mai sănătoase, dar când banii sunt pe terminate, nu prea mai țin cont.”(Diana, studentă în anul 1, București); „La cantină nu mă duc destul de des, prefer să îmi gătesc acasă sau să cumpăr alimente deja făcute într-o măsură egală.”(Amalia); „Am întâmpinat probleme când mi se termina mâncarea de acasă, și banii erau pe terminate.” (Dragoș). Lunar, studenții își alocă pentru alimente o sumă de 400 de lei, numai că aceasta este ușor depășită de creșterea prețurilor din ultimul timp. Un coș de cumpărături săptămânal ajunge și la 200 de lei, iar alimentele nu sunt neapărat de cea mai bună calitate ci, mai degrabă, cele mai accesibile ca preț.

Din păcate, o altă problemă cu care se confruntă studenții sunt abuzurile din cadrul facultății. Adeseori studenții sunt hărțuiți verbal, agresați psihic sau chiar fizic, inclusiv sexual. „De curând când au fost alegerile pentru studentul senator, unora li s-au încălcat dreptul de a vota.” (Amalia); „Comentariile inutile, uneori misogine, făcute de unii profesori în legătură cu aspectul studenților sau atenția lor la curs accentuau această situație dezamăgitoare”. (Alexandru). Situațiile studenților sunt însă dezvăluite de presa independentă – de amintit campania „Catedra de Abuz”, inițiată de RiseProject, sau cele susținute de asociațiile studenților, care fac demersurile necesare spre construirea unui spațiu sigur și egal pentru toți. Deși sunt vocali în legătură cu problemele lor, studenții nu au parte întotdeauna  de validare și susținere din partea conducerii facultăților, și cu atât mai puțin de atenția statului indiferent.

Ce este de schimbat? 

„Cred că studenții ar trebui să fie luați în serios de către stat, oameni care lucrează în domeniu și alți studenți, indiferent de ceea ce studiază. Facultatea este într-adevăr o alegere, însă este una care formează societatea de viitor. Studenții ar trebui să beneficieze în continuare de reduceri, activități care să-i motiveze în continuarea studiilor, garantarea unui loc de muncă după terminarea facultății și ședințe de consiliere din partea profesorilor.”(Diana) „Cred că o îmbunătățire foarte mare ar fi oferirea unui ajutor în plus, unor detalii și informații utile care să vină în ajutorul studenților, care poate uneori sunt îngrijorați de stilul lor și de felul în care funcționează lucrurile.”(Cosmina, studentă în anul 1, Iași) „Deși poate sună clișeic, prezența tinerilor mai mare la vot ar crește interesul pe care îl are statul față de studenți, oferindu-le astfel motive de a-i susține, rezultând într-o îmbunătățire a condițiilor acestora.” (Alberto)

Au trecut câteva luni de când sunt studentă. Luni în care am văzut cât de greu e să te obișnuiești cu o viață complet diferită, cum e să duci dorul celor dragi, cât de greu este să ai o relație la distanță. Am simțit cât de epuizante sunt drumurile până acasă, și sentimentul de emptiness pe care îl lasă întoarcerile. Am ajuns, cumva inconștient, să mă plâng de cât de scumpe sunt alimentele, de cât de greu se face un fel de mâncare, de cât de multă curățenie am de făcut, de cât de puțin timp am pentru a le face pe toate. Cumva, toate persoanele pe care le cunosc aici și toate lucrurile noi pe care le trăiesc nu se compară cu ce este acasă, și asta pe cât mă bucură, că în sfârșit pot să cresc și să mă transform în altă eu, pe atât mă întristează că timpul când sunt acasă e din ce în ce mai puțin. Și poate, cel mai frustrant lucru  nu este faptul că trebuie să trăiesc toate aceste schimbări pe cont propriu, ci că nu am parte de ajutor. Nu am parte de spații în care să fiu auzită, iar când acestea există, vocea îmi este ignorată. Nu am parte de susținere din partea statului așa cum ar trebui, cu toate că noi, studenții și generația tânără, suntem cei ce vor forma societatea viitoare. O schimbare nu trebuie să existe doar din partea noastră, cei care au așteptat prea mult timp după schimbări. Iar eu nu vreau să spun că anii studenției sunt cei mai frumoși fără să cred asta. Inevitabil, sunt multe lacune în ceea ce privește învățământul superior românesc. Și există o mare incertitudine în ceea ce privește schimbarea prezentului. Și totuși… dacă tu ai rezolva puzzle-ul, ce imagine ar avea?