Gândindu-mă retrospectiv, atunci când eram mică, deşi ştiam matematică, nu mă pricepeam foarte bine la numere. Undeva pe la şapte ani, aveam impresia că vârsta de douăzeci de ani este cea de la care începi să „te pui pe picioare”, să „te aşezi la casa ta”, căci la treizeci eşti aproape mort (mă folosesc de acest prilej pentru a-mi cere scuze față de toți oamenii pe care i-am considerat bătrâni pe nedrept în copilărie; în realitate, încă mai aveți mulți ani până să ieşiți măcar la pensie). Apropiindu-mă, totuşi, de acest prag al vieții, am realizat cât de disproporționată era viziunea mea despre realitate, acestea fiind douăzeci de lucruri pe care le-am învățat recent:

1. Sunt foarte departe de a mă căsători sau de a avea o relație serioasă. Nici nu știu dacă îmi doresc măcar aceste lucruri. Dacă eu mică ar auzi asta, ar începe să plângă, convinsă că voi muri singură și tristă.

2. Niciodată nu devine plăcut nici să gătești, nici să speli vase, nici să faci curățenia „de sâmbătă dimineață”. Acum măcar nu mă mai obligă mama, ci nevoia.

3. Este foarte scump să trăiești. De la chirie, la facturi, la întreținere, la reparat lucruri prin casă (căci când ți-e lumea mai dragă, parcă totul începe să se strice). Totuși…

4. ..am decis că îmi permit în fiecare zi să mă răsfăț, în drum spre facultate, cu o cafea de la 5 to Go. Chiar merit. Iar în legătură directă…

5. …banii de pe card sunt fictivi și, atât timp cât nu verifici aplicația bancară, nelimitați. Pentru cumpărături responsabile recomand plata cash, pe ăia măcar îi vezi cum îți dispar din portofel încet-încet. 

6. Pronumele de politețe nu sunt chiar atât de politicoase pe cât am fost învățați de Codul Bunelor Maniere. Cum eu acum mă simt bătrână când un copil îmi zice „tanti”, la fel și pe oamenii de 30+ probabil că îi doare sufletul când aud „dumneavoastră” din gura mea (aceste persoane puteau să îmi fie frați).

7. Nu prea mă distrez în club, în ciuda așteptărilor nerealiste pe care mi le-au format despre petreceri toate filmele americane. Dacă vreți să ne vedem, n-ați vrea, mai bine, să ieșim la o bere, să povestim?

8. De la o vârstă, nici aniversările nu mai par atât de importante. Dar niciodată nu strică să existe tort; doar pentru că am crescut, nu înseamnă ca nu mai am dorințe de pus (de asemenea, încă suflu în păpădii și mă emoționez când văd stele căzătoare). 

9. Prieteniile nu sunt aproape niciodată „pe viață”, deși unii oameni au noroc. Nu mai știu cum îi chema pe oamenii cu care mă înțelegeam la grădiniță, nu mai țin minte cu cine îmi vedeam viitorul în primară sau gimnaziu, nici măcar cu colegii din liceu nu mai vorbesc atât de des acum. Dar oameni noi apar permanent în viața mea. 

10. Despărțirile vor fi întotdeauna dureroase, dar nu antagonice. Iar, pe măsură ce creștem, acestea nu mai sunt doar despre „ X nu mă mai iubește și sufăr”. Cred că am plâns mai mult atunci când a trebuit să-mi iau „la revedere” de la prieteni care se mutau în alte țări decât atunci când mi s-a terminat fosta relație.

11. Nu este o rușine să te plimbi singur prin parc, să mănânci în public fără să te acompanieze cineva, etc. Nimeni nu o să creadă că nu ai prieteni, ci probabil se vor simți geloși pe faptul că tu te simți suficient de confortabil cu propria persoană, încât să te poți bucura de o zi de liniște. 

12. Când mama îmi spunea „Lasă că fac eu teme în locul tău, dacă te duci tu la serviciu pentru mine” avea mare dreptate, chiar e mai ușor. Dacă aș putea, aș face trei doctorate doar ca să amân cât de mult posibil momentul în care va trebui să îmi găsesc un job. 

13. Încă mă atașez foarte mult de obiecte. Deși nu mai am 30 de păpuși pe care să le apăr cu prețul vieții atunci când apare ideea de a le dona, căci sunt prea multe, acum dețin peste 200 de perechi de cercei. Știu povestea fiecăreia în parte, din ce oraș e cumpărată sau de la cine am primit-o. Nu e cu nimic diferit față de a oferi un nume unei întregi armate de Barbie. 

14. În scrisoarea pentru Moș Crăciun încep să apară din ce în ce mai multe aparate electrocasnice, lucruri pe care nu mi le-aș fi imaginat vreodată că mi le doresc, până acum câteva luni. Sunt convinsă că un airfryer mi-ar face toată viața mult mai ușoară. 

15. Mi se descarcă bateria socială și nu mă mai simt vinovată pentru acest lucru. Câteodată, nu vreau să ies sau să răspund la mesaje. A ține legătura cu cineva nu înseamnă a vorbi zilnic. 

16. Acasă este locul în care mă simt cel mai în siguranță, acolo unde vreau să fiu când lucrurile merg foarte prost. Îmi mai permit ca, uneori, să plâng ca un copil în brațele părinților. 

17. Nu voi fi niciodată pasionată de astrologie și nu voi înțelege niciodată de ce oamenii se sperie atunci când află că sunt scorpion cu ascendent în berbec și luna în săgetător. Am învățat doar că trebuie să fiu extra-drăguță cu astrologii, ca să nu aibă o părere greșită despre mine. 

18. Somnul de la prânz este cel mai frumos cadou pe care ți-l poți oferi singur. Oare ce aveam de făcut așa important la grădiniță de refuzam să dorm?

19. În continuare nu știu ce vreau să mă fac când „cresc mare”. Nu cred că mai e acceptabil să zic că vreau să fiu prințesă. 

20. Urăsc urarea glumeață cu „Haha ai schimbat prefixul”. Am în continuare același număr de telefon.