Cu numeroase spectacole sold out la doar o oră de la punerea biletelor în vânzare, este de la sine înțeles că Festivalul Național de Teatru, care a avut loc în perioada 20-30 octombrie în București, a fost un eveniment mult așteptat pentru publicul iubitor de cultură. 30 de reprezentații de artă scenică, din țară sau din afară, deopotrivă premiere și spectacole de mult apreciate de cunoscători, au fost unite de aceeași tematică, „Laboratoarele sensibilului”. Astfel, a rămas la latitudinea publicului să răspundă la întrebarea „Pe voi ce v-a emoționat?”. Transformându-mi ediția 2023 într-un mini-maraton, alergând aproape zilnic de la un teatru la altul, pot spune că pe parcursul acestor zile am râs, am plâns, dar mai presus de orice, am încercat să găsesc răspunsuri la enigme care și acum, la o săptămână după, mă mai țin trează noaptea. Iar ca să mă conformez și eu devizei, iată câteva dintre „laboratoarele” mele preferate.
„Seaside Stories”, regia Radu Afrim
Inițial prefigurându-se o singură reprezentație, ulterior triplat în program din cauza cererii enorme, „Seaside Stories” a fost fără niciun dubiu unul dintre spectacolele-vedetă ale FNT, publicul fiind mai mult decât entuziasmat să descopere încă o creație semnată de unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți regizori ai momentului. Numărul magic a fost zece: zece scene, fiecare spunând câte o poveste aparent diferită, unite însă de acea fascinație stranie, inexplicabilă pentru mare, care ne aduce pe mulți an de an în vacanță pe litoral. În puține cuvinte aș descrie acest colaj drept sensibilitate pură, îmbrăcată într-un decor impresionant, care reproduce cu nostalgie și umor locul amintirilor noastre preferate. În lumea teatrului se spune că într-o sală cu 200 de oameni în public se joacă, de fapt, concomitent, 200 de spectacole diferite, însă am certitudinea că nimeni prezent acolo nu a trăit tabloul intitulat „Toți cerceii din Vamă” la același nivel de emoție ca mine. Vă doresc ca măcar o dată în viață să spună cineva „I-aș fi cumpărat toți cerceii din Vamă doar ca să o văd zâmbind”, cu gândul la voi.
„Catarina și frumusețea de a ucide fasciști”, regia Tiago Rodrigues
Ce înseamnă moralitatea? Cum pot găsi calea cea dreaptă sau, mai realist vorbind, „răul cel mai mic”? Cu aceste întrebări puternice a fost deschis Festivalul Național de Teatru de anul acesta, datorită spectacolului invitat din Portugalia intitulat „Catarina și frumusețea de a ucide fasciști”. O poveste despre răzbunare, ideologii politice și luptă împotriva conformării care evidențiază cel mai bine consecințele negative pe care un moment de ezitare din trecut le poate crea în viitor. Cel mai interesant lucru din acest spectacol a fost, surprinzător sau nu, publicul. În încheierea reprezentației există un discurs politic de 25 de minute care ne arată că, deși trăim în secolul al XXI-lea, fascismul nu a dispărut, ci doar îmbracă alte forme. Drept consecință, spectatorii au reacționat, iar la tragerea cortinei nu s-au auzit aplauze, ci, spre bucuria regizorului amator de experimente, huiduit de indignare (deși încă nu sunt sigură dacă din cauza mesajului sau a lungimii aproape insuportabile a cuvântării). Astfel, vă ofer un subiect de meditație: mai este imoral actul de a ucide, dacă victima este, de fapt, un criminal?
Neliniște, în regia lui Ivan Vîrîpaev24 octombrie, ora 18:00: pășești în Sala Majestic a Teatrului Odeon și nu poți să exclami decât „Uau!”. Spectacolul lui Vîrîpaev este în primul rând memorabil datorită elementelor de decor absolut impresionante, dominate de catifea de culoarea albastru-cerneală, ilustrând noblețea și regalitatea care se cuvin unui personaj precum protagonistei Ula Richter. În contextul unui interviu la limita dintre ficțiune și realitate se dezvăluie, pe lângă evenimente ce tulbură conștiințe, jocuri de manipulare. Transformând proverbul „Când doi se ceartă al treilea câștigă”, „Neliniște” învață publicul că, de fapt, nicio tabără nu-și poate atinge cu adevărat interesele dacă uită cine deține puterea. Iar finalul ar putea fi descris doar drept puternic, magistral, șocant.
Bine, dar dacă nu îmi place teatrul? În cele unsprezece zile pline ale FNT-ului, sub aceeași tematică, „Laboratoarele sensibilului”, au fost adunate activități culturale diverse, „de toate pentru toți”, cum s-ar spune. Inspirate de vremurile delicate în care trăim, dominate de violență și incertitudine, conferințe, ateliere culturale, lansări de carte, vernisaje și întâlniri cu artiști au fost momentele de respiro între maratonul de spectacole pentru public. Per total, numărul 33 a purtat noroc Festivalului Național de Teatru. Acum, pasionaților nu le mai rămâne de făcut decât să aștepte cu nerăbdare toamna anului 2024.
