Cunosc foarte bine orașul Buzău, deși nu am locuit niciodată acolo. De fapt, revenită aici pentru prima dată după mai bine de un an jumătate, mi-am dat seama că este singurul loc pe care l-am vizitat în această vară fără să am nevoie de ghidaj dintr-o parte în alta de la Google Maps; atât de familiar îmi este în continuare. Totuși, un aspect al Buzăului nu îmi era până acum cunoscut: acela de oraș promotor și cultivator al artelor și frumosului. Gândiți-vă cât de multe lucruri ați făcut de pe data de 23 august și până în prezent. Pare deja un timp îndepărtat? Știți cum e, o lună din viața unui om poate schimba totul. Dar oare câte activități poate cuprinde un festival care durează atât de mult? Cred că am pierde numărătoarea cu siguranță. Buzău International Arts Festival (BIAF), aflat anul acesta la ediția a patra, reunește evenimente din toate domeniile artistice, fiind, în același timp, locul în care te poți bucura azi de un concert, mâine de un film, poimâine de…o surpriză.
„Soția mea a murit acum ceva timp. Mai încerc de atunci să ies seara din casă, iar acum am ajuns aici. Cred că ne trebuie și teatru, să avem pe unde să ne mai zgâim.”, mi-a mărturisit un bătrânel care stătea lângă mine (nici nu mai contează că la nici cinci minute de la începerea spectacolului a părăsit sala, intenția sa a fost bună). Ca de obicei, eu ajung la evenimente atunci când se lasă cu și despre teatru, iar la BIAF am venit la timp pentru desfășurarea Competiției Comic 7B, un concurs de spectacole adunate din mediul artistic independent. Din păcate, din cei șase „concurenți” am reușit să văd doar trei, dar mă consolez cu gândul că, fiind un număr magic, poate să aducă cu o formulare de poveste: „Am petrecut trei zile și trei nopți”. Un punct comun am găsit în toate spectacolele văzute de mine aici; toate vorbeau despre iubire, dar în moduri diferite. În timp ce „Natură moartă cu nepot obez” arată o dragoste familială caracterizată de protecție excesivă, „H.A.O.S!- Păpușa, cerbii și Ceaikovski” are drept motiv central diferențele dintre femei și bărbați și cum acestea afectează relațiile de cuplu, iar „Novecento” este o poveste despre iubire prietenească, dar și pentru vocație și meserie.
În caz că nu știați, atunci când consumi teatru la cină, de regulă este recomandat ca la prânz, sau ca gustare, să te delectezi cu ceva puțin mai ușor, dar plăcut. Astfel, pe timpul șederii mele la Buzău m-am bucurat de o expoziție de arte plastice, tot din cadrul festivalului, semnată de Ștefania Nistoreanu. Cunoscută ca fiind unul dintre primii artiști din lume care a vândut un tablou prin Bitcoin, tânăra a explorat în picturile viu colorate ale exhibiției „Equilibrium” umanitatea, de la relații familiale sau romantice, la credințe vechi sau suprarealiste.
Cred că în tematică cu începerea școlii, ultima săptămână a BIAF a fost dedicată lansărilor de carte, evenimente care i-au avut în centrul lor, drept personaje principale, pe autorii Camelia Cavadia, Alex Moldovan și Igor Bergler. Înainte de plecarea mea am avut ocazia de a participa și la un dialog cu Mimi Brănescu, în lumina apariției volumului său, „Șase piese, un autor”. Printre discuții despre nevoia de a citi, avantajele de a completa lectura cu dragostea pentru cinematografie și balansul între actorie și dramaturgie, m-am lăsat inspirată de titlul cărții în cauză pentru a face un joc de cuvinte.
Șase elemente, film, teatru, concerte, fotografie, lansări de carte, și, cel mai important, oamenii (publicul), un festival, BIAF.
