Cred că o să vedem din ce în ce mai des artiști care vor ține morțiș să ne spună că nu au folosit inteligența artificială în arta lor. Am văzut-o pe Rosalia, care și-a numit ultimul album, Lux, drept o creație exclusiv umană și o vedem și acum la Gorillaz. The Mountain, the Moon CaveContinue reading „Gorillaz, cu creionul pe hârtie”
Cine suntem noi, femeile? Cum definim feminitatea? Rivalitatea aceea absolută? Dorința permanentă de a fi suficiente? Efortul epuizant dar și împlinitor de a excela, cu orice preț sau de a fi, pur și simplu, pe placul cuiva? Astăzi, discutăm despre Tetralogia Napolitană, de Elena Ferrante, serie de cărți care urmărește, probabil, cea mai complexă povesteContinue reading „Cine e prietena mea genială?”
Statueta aurită a „Unchiului Oscar” tronează în imaginarul colectiv drept Everestul absolut al cinematografiei. În realitate? Premiile Academiei nu recompensează neapărat excelența artistică, ci capacitatea exorbitantă a unui producător de a cumpăra atenția. Pentru un cineast independent, intrarea în această arenă e mult mai dificilă. 1. Anatomia Haos și Lobby Academia Americană de Film (AMPAS)Continue reading „Oscarul: mirajul meritocrației și mascarada financiară”
Undeva între o conversație despre algoritmi și Netflix și moartea structurii în trei acte, Timothée Chalamet a spus că nu vrea să lucreze în balet sau operă, „sau, știți voi, domenii unde e ceva de genul: <<hey, țineți chestia asta în viață!>>. Deși e ca și cum nimănui nu-i mai pasă de asta”. El aContinue reading „Mai suntem atenți la balet și operă?”
În 1987, când Hideo Kojima lansa primul joc Metal Gear, lumea era încă blocată în logica Războiului Rece. SUA și URSS se țineau reciproc sub amenințarea distrugerii nucleare totale. Conceptul central al jocului era simplu și terifiant: un tanc biped capabil să lanseze rachete nucleare de oriunde. Un sistem de lovitură nucleară mobilă care faceContinue reading „Metal Gear: seria de jocuri care a prezis războiul”
Cum să citești un oraș: ghidul vizual al Bucureștiului Dacă ai umblat prin București mai mult de 10 minute, ai văzut deja cel puțin trei stiluri arhitecturale complet diferite pe aceeași stradă. Un bloc gri comunist lângă o vilă cu arcade sculptate, lângă o clădire de sticlă cu branding corporatist. Pare haos, dar nuContinue reading „Ok, dar de ce arată Bucureștiul așa?”
Cred că Wuthering Heights, regizat de Emerald Fennell, a trecut de mult de granițele cinematografiei, devenind mai degrabă un simptom clinic al societății noastre. De ce? În ultimii ani, într-o derivă bizară începută post-Barbie, Margot Robbie a fost paradoxal etichetată ca fiind „mai puțin Barbie” decât era odinioară. Fenomenul Robbie se sprijină pe roluri intensContinue reading „Barbie allover again”
Acum 100 de ani, într-un atelier din Florența, un ucenic învăța să simtă textura pielii sub degete. Astăzi, ucenicul a fost înlocuit de Inteligența Artificială (IA). Timpul înseamnă bani – iar Gucci e cel care ne arată asta. Gafa Gucci – un „L” masiv pentru artă Tocmai s-a terminat Săptămâna Modei de la Milano șiContinue reading „De la Haute Couture la Prompt Couture: Cum Gucci a transformat moda în AI Slop”
,,Dacă ai putea alege să îți ștergi din memorie toate amintirile dureroase, ai face-o? Dar dacă asta ar însemna să ștergi și cele mai frumoase amintiri, ai mai face-o? […] O călătorie incredibilă, presărată cu umor și suspans, o poveste de iubire intensă ce transcende limitele de timp și de spațiu. Cât de mult eștiContinue reading „,,Remember me – Eterna strălucire a uitării’’ Cât de ușor e să alegi calea ușoară?”
Bucureștiul nu e „Micul Paris”, ci mai degrabă un experiment modernist ce a rămas blocat între tradiție și avangardă. Dacă tot ieșim la cafea, propun să alegem locurile care au supreviețuit nu doar timpului, ci și degradării estetice. Ca studentă la arhitectură, nu caut doar un flat white bun, dar și o logică spațială careContinue reading „Vile interbelice în care să îți bei cafeaua”
Există un mix de moduri în care poți să privești un spectacol de teatru. Unul dintre ele presupune că faci parte din categoria publicului „avizat”, că analizezi montarea dintr-o perspectivă teatrologică și că, la final, livrezi o mică expertiză personală. Altul, care e mult mai simplu: te lași purtat de experiență. Te bucuri de ceContinue reading „5 seri de martie cu teatru fără traume culturale”
Joi seara, pe 19, Expirat a fost fix locul în care intri pentru un concert și pleci cu un reality check de care nu știai că ai nevoie. Cei de la EYEDROPS au lansat noul lor single, „Sfaturi pentru mai demult”, iar concertul a devenit instant mult mai personal decât m-aș fi așteptat. Seara aContinue reading „EYEDROPS ne-a dat „Sfaturi pentru mai demult” la momentul potrivit”
Dar n-a fost dintotdeauna așa. Lidia (Imogen Poots) apare fragmentat. Nu din dorința regizorală de a fi „artsy”, ci pentru că ea însăși este un ciob. Contextul este simplu și brutal: o copilărie marcată de abuz. Mintea ei a fost anexată, modelată, dirijată. Corpul, disciplinat, forțat, împins dincolo de limite prin antrenamentele de înot. TheContinue reading „Mintea ei, corpul lor”
Iarna 2025-2026 sau prima iarnă post-copilărie, în care zăpada depășește suprafața pervazului geamului din apartamentul unde stau. Primul an din „era young adult” (pentru mine), în care zăpada ține mai mult de o zi sau poate că ține atât de mult, încât mă irită venirea ei. Prima iarnă în care simt că viața mea nuContinue reading „white noise.jpg”
To be honest with you guys, abia așteptam să scap de stresul sesiunii ca să-mi pot ocupa timpul în sfârșit cu activitățile pe care încerc să le fac on a daily basis – fie să-mi creez un fel de rutină, fie pur și simplu să-mi eliberez mintea de tot ce se întâmplă în jurul meu.Continue reading „You got games on your PC?”
Mâine apare „Gipsy Queen” în cinematografe. Am fost la o proiecție specială unde a vorbit și actrița Alina Șerban, care interpretează rolul principal în film, și acum că citești asta, întrebarea ta, probabil, e dacă merită sau nu să mergi să vezi filmul. Sunt aici să te lămuresc. Esențialul: regia Hüseyin Tabak, lansarea aContinue reading „Mâine apare „Gipsy Queen” în cinematografe”
Am mințit. A Knight of the Seven Kingdoms este, cel puțin cum se anunță după primul sezon, chiar mai bun decât Game of Thrones. Da, am zis-o, onorată instanță, și nu am de gând să-mi retrag vorbele! În calitate de om care s-a uitat de două ori la întreg Game of Thrones (cu tot cuContinue reading „Game of Thrones is back, baby!”
Flori, fete, filme sau…băieți… Sau poate doar filme bune…și băieți, până la urmă e Dragobetele și Dragobetele sărută fetele. Am putea spune că este un Valentine’s Day românesc, poate puțin din topor. Și poate tocmai de aceea nu rezonăm neapărat cu perfecțiunea evident artificială a comediilor romantice de la Hollywood. Iată lista noastră de filmeContinue reading „La ce filme ne uităm de Dragobete?”