Primăvara vine mereu cu o groază de evenimente și tot atâtea scuze ca să nu începi încă să înveți pentru sesiune – calm, ai timp (ba nu). 1 martie – Mărțișor, pe 8 – Ziua Femeii și între ele Zilele Babelor (sper că a fost cum v-ați dorit afară de baba voastră). Nu vă pasă de babe? Oh, ok…
Au urmat și alte zile cu însemnătate diferită pentru fiecare. Nu uităm de 26 martie, când unii au confundat o zi de naștere cu un moment istoric (nu e nevoie de mai multe detalii). Dacă la unii români 26 a fost zi de sărbătoare, pentru noi a fost 27 – Ziua Mondială a Teatrului. La Gen, revistă am sărbătorit cum am știut mai bine: articol și postări pentru voi. Hope you enjoyed it. We sure did.
Și, dacă tot am adus în discuție cum fiecare își alege ce merită sărbătorit și ce nu, poate că același lucru se aplică și când vine vorba de teatru. Să pleci din sală plăcut surprins și fericit că ai plătit pentru ceva care a fost pe gustul tău chiar mi se pare un real motiv de sărbătoare (cam ca ziua de naștere a câinelui când rămâi fără scuză ca să bei cu prietenii).
Teatrul, la fel ca oricare formă de artă, rămâne de analizat subiectiv. E clar că nu există un spectacol bun pentru toată lumea. Și, sincer, cine ar vrea să trăiască într-o lume în care toate spectacolele ar trebui să placă tuturor? Există spectacolul potrivit pentru starea în care ești – sau pentru cum îți dorești să pleci din sală.
Iată 3 spectacole pentru 3 stări diferite care te lasă diferit, în funcție de ce cauți.
Când vrei să uiți de tot:
Visul unei nopți de vară – Teatrul de Comedie din București
O zi care îmi permite să uit de mine pentru măcar două ore chiar se simte ca un vis. Dacă și la voi e la fel, Visul unei nopți de vară, regizat de Alexandru Dabija, intră perfect la sfârșitul unei săptămâni încărcate – un vis într-un vis, deci.
,,Totul nu este decât un vis, pare să ne sugereze Shakespeare. Sau nu? Și dacă este un vis, atunci pe cine visează?” – cu fraza asta m-a făcut Teatrul de Comedie din București să vreau să văd spectacolul. Visul lui Dabija te face să râzi, și nu doar pentru că râd și ceilalți. Poate că nu este vreo capodoperă, dar nici nu cred că intenționează să fie. E cu atmosferă faină. Și da, cu mult râs (chiar și dacă nu ești genul care râde ușor). Reprezentațiile din această primăvară au loc pe 26 aprilie și 7 mai, începând cu ora 19:00 în Sala Radu Beligan.
Când vrei să te doară puțin (mai mult):
Machinal – Teatrul de Stat Constanța
La polul opus se află spectacolele la care nu te duci ca să te rupi de realitate, ci, tocmai, ca să dai de ea – oricât de incomod ar fi. TSC, ai legătura. Machinal, în regia Dianei Mititelu, este un spectacol care prezintă cum viața e totul și nimic prin toată rutina monotonă cu care vine la pachet; tot acest mecanism inuman prin care femeia este limitată de societatea bolnavă, dominată de patriarhat și care ajunge să plătească prețul pentru că a încercat să rămână pe linia de plutire. Secvențele cu denumiri sugestive te vrăjesc pe loc și te introduc 101% în efectul lor. Și prinzi și firul poveștii mai ușor. Un spectacol care îți testează reacțiile, pentru că te regăsești și tu, poate, în poveste. Se va pune din nou în scenă pe 18 aprilie de la ora 19:00 în Sala Mare a teatrului, pentru ultima dată în stagiunea curentă.
Când vrei să dai de probleme care nu-s ale tale:
Adio, domnule Haffman – Teatrul Național din București
Ultimul din listă ocupă un loc special pentru mine, fiind primul pe care l-am văzut la TNB; încercam să fug de căldura ucigătoare de afară și cum altfel dacă nu așa?
Acest spectacol puțin spus simpatic, regizat de Felix Alexa, îmbină perfect ficțiunea cu realitatea istorică. Urmărește drama unui evreu care se ascunde de naziști. ajutat de un cuplu catolic. Ajutorul oferit nu rămâne nerăsplătit, pentru că tinerii noștri întâmpină niște probleme de fertilitate în cuplu. Aș zice mai mult despre asta, dar nu vreau să dau spoiler (mai mult decât am dat deja). Vedem ,,complicăciunile” vieții și efectul lor asupra individului prezentate chiar și prin umor, deși te ține mai mult în tensiune. Alegeri greșite, moralitate pusă la îndoială – destul cât să te facă să îi judeci dacă nu încerci să te pui în pielea lor. Următoarele reprezentații au loc pe 29 aprilie, 10 și 29 mai începând cu ora 19:00, în Sala Pictură.
Și teatrul, ca oricare formă de artă, funcționează diferit pentru fiecare spectator. Ajungi de multe ori să părăsești dezamăgit o sală din care alții au plecat atât de încântați; și invers, poți să pleci cu cele mai bune impresii, chiar dacă restul aplauzelor au fost anemice. Și dacă n-ai râs cât ai vrut sau n-ai plâns cât ți s-a promis, n-ai mai bifat punctele de cultură pentru care te-ai dus (asta în caz că aveai vreun complex cultural) și te-ai gândit ,,ce-a fost asta, dom’le?”.
Repeat after me: treci peste ,,,bun” sau ,,prost”. Să râzi cu lacrimi la un spectacol de comedie, să rămâi pe gânduri 5 zile lucrătoare după scenele dintr-un spectacol ceva mai dramatic ori să o dai în plâns când vin momentele atât de triste – emoții pure care fac experința top dacă asta e ceea ce vrei.
