În pragul unei posibile calificări a Selecționatei României la Campionatul European din 2024, cu toții ar trebui să ne amintim de prezențele Tricolorilor la Campionatele Europene precedente. Poate așa ne alimentăm speranța și încrederea în echipa noastră. Prezențele noastre la EURO nu au fost numeroase, nici cele mai strălucite de multe ori, dar pentru fani a contat enorm că și-au putut susține echipa, în loc să își aleagă alte favorite. În preliminariile de anul acesta pare că șansa este de partea noastră. Suntem foarte aproape de calificare, dar încă există riscul să se piardă tot ce s-a construit.
Formatele Campionatului European au variat de-a lungul timpului, la începuturi calificarea fiind foarte greu de obținut. Acum calificarea la turneul final este mai accesibilă. Și grupa noastră este una accesibilă. Mai avem de făcut doar ultimul pas…
Prima calificare a României la un Campionat European s-a lăsat așteptată. Încă din 1960 România încearcă să se califice la turneul final al Campionatului European. Atunci lucrurile erau puțin diferite, doar 4 echipe se calificau, iar noi nu am fost una dintre ele. Practic turneul final al Campionatului European avea doar semifinale și finalele (cea mare care dădea câștigătoarea și cea mică desemna bronzul). Acum se califică 24 de echipe. Mult mai permisiv.
În 1984 am reușit pentru prima dată să ne facem loc printre granzii Europei. 24 de ani a durat procesul primei calificări. Mult efort. În fiecare campanie de calificare din 1960 și până în 1984 România a aliniat echipe foarte tehnice, foarte bine cotate, dar nu suficient de pregătite ca să acceadă. În 1984 am reușit. Eram una dintre cele mai bune 8 echipe ale „Bătrânului continent”. În perioada comunistă, oamenii aveau puține distracții, fiind constrânși de regimul politic de la vremea aceea. Fotbalul era una dintre distracțiile permise, iar oamenii așteptau cu nerăbdare să vadă cele trei meciuri din faza grupelor. O grupă infernală cu Spania, Portugalia și Germania de Vest. Debutul a fost promițător, un 1-1 cu Spania, echipa care avea să ajungă până în finala turneului. După care a urmat un eșec, 2-1 cu campioana en-titre, Germania de Vest, în care atacantul nemților, Rudi Völler, a strălucit marcând cele două goluri ale Germaniei. Campania noastră s-a terminat cu un eșec în fața Portugaliei, scor 1-0, România terminând grupa pe ultimul loc cu un singur punct acumulat. Ne-am făcut bagajele furioși și ne-am întors acasă așteptând următoarea calificare.
Și a venit. Peste 12 ani, în 1996. Destinația: Anglia. Așteptările erau imense. România trecuse prin delirul Campionatului Mondial din ‘94 când a reușit să ajungă în sferturi. Încă simțeam amarul. Și gelozia. Vecinii noștri, bulgarii, la Campionatul Mondial din ‘94, au reușit calificarea în semifinale după ce au învins Germania. Soarta face că în 1996, la Campionatul European, am picat în aceeași grupă cu ei. Am avut meciul de debut cu Franța, care ne-a învins cu scorul de 1-0. A urmat meciul cu Bulgaria: o nouă înfrângere cu gust amar, scor 1-0. Hristo Stoichkov, Balonul de Aur din 1994, a marcat în minutul 3 unicul gol al meciului. În ultimul meci cu Spania am pierdut, 2-1. 0 puncte, 3 înfrângeri, bagajele și revenire acasă.
A urmat Campionatul European din 2000. Norocul nu a fost de partea noastră nici acum la tragerea la sorți. Am picat în grupa A, o grupă de foc, cu Anglia, Portugalia și Germania. Nimeni nu ne vedea calificați în fazele eliminatorii. Era prea greu. Oamenii aveau și percepția formată pe baza turneului precedent. Dar am reușit imposibilul. Primul meci a fost un egal cu Germania, 1-1. Al doilea meci a fost o înfrângere la limită cu Portugalia, 1-0: portughezii au marcat unicul gol în timpul suplimentar din a doua repriză. Ultimul meci era unul decisiv cu Anglia. Chivu a deschis scorul în minutul 22, dar la pauză eram conduși cu 2-1. În repriza a doua am reușit să egalăm repede după ieșirea de la cabine, în minutul 48, iar în minutul 89 Ganea marca golul care ne califica în sferturi. Deja românii visau frumos. Și aveau de ce. Sfertul de finală l-am jucat cu Italia și nu mulți vrem să ne aducem aminte de acel meci. Speranțele noastre au fost anihilate repede, în prima repriză de Francesco Totti și Filippo Inzaghi. Italia 2 – România 0.
O nouă calificare pentru România a venit în 2008. Din nou, într-o grupă imposibilă cu Olanda, Franța și Italia. Am debutat cu Franța cu un rezultat bun, 0-0. A urmat un 1-1 la cu Italia. Ultimul meci din grupă era decisiv, victorie = calificare. Asta era ecuația matematică care ne avantaja. În ultimul meci, cu Olanda am pierdut cu 2-0 și acest rezultat marca sfârșitul campaniei noastre la Euro 2008.
Ultima noastră calificare a fost la EURO 2016. Acum pot povesti din memorie pentru că îmi aduc aminte campania din vara anului 2016. Pentru mine, un băiat de 12 ani, era punctul culminant al verii. Calificarea României pentru mine a însemnat că puteam să colecționez stickere cu fotbaliști români, lucru care nu se mai întâmplase pentru mine, pentru că în 2008 eram prea mic. Am încercat să îi colecționez pe toți, dar nu am reușit. Și câțiva au fost buni. Grupa noastră, pentru prima dată, nu era una de speriat. O grupă cu Franța, Elveția și Albania. Presiunea a început să se formeze atunci când s-a aflat că România urma să dispute meciul de deschidere cu Franța, gazda turneului. A fost un meci frumos și am jucat bine. În prima repriză am reușit să păstrăm tabela intactă, iar speranțele noastre creșteau ca un bulgăre de zăpadă odată cu trecerea timpului. Puteam face un rezultat mare. În repriza a doua, Franța a înscris în minutul 59 prin Olivier Giroud, în urma unei greșeli personale a portarului nostru, Ciprian Tătărușanu. Eșecul era aproape. La puțin timp după golul încasat, mai exact în minutul 65, România reușea să egaleze printr-un penalty transformat de Bogdan Stancu. Și România spera din nou. Și a sperat până în minutul 89 când Dmitri Payet a adus-o pe Franța în avantaj cu un șut excelent de la depărtare. Franța 2, România 1. A urmat un egal cu Elveția, 1-1, un nou meci bun al Tricolorilor. Ultimul meci a fost o înfrângere cu Albania 1-0 care ne-a trimis, din nou, acasă.
Acum suntem în pragul unei calificări la Euro 2024. Din nou, speranța…
