În inima Europei de Est, unde tradiția adesea impune tăcerea, femeile Roma din Bulgaria și România își găsesc vocile și își rescriu viitorul. 

„Avem o zicală, <<Părul unei femei este lung, dar mintea ei este scurtă>>, spune Reneta Krivonozova, o tânără femeie Roma din Bulgaria. „Aceasta implică faptul că o femeie nu are nevoie de educație sau dezvoltare personală. Singura ei responsabilitate este să poarte și să aibă grijă de un copil.” 

Reneta povestește cum mama ei a trebuit să lupte pentru dreptul ei și al surorii sale de a merge la grădiniță, confruntându-se cu prejudecăți din partea educatorilor care credeau că copiii Roma nu au ambiție. „Dezvoltarea noastră este împiedicată încă de la o vârstă foarte fragedă.” explică ea. „Dacă nu putem accesa o educație de calitate, nu există nicio șansă pentru oportunități de angajare bune.”

În timp ce aceste credințe adânc înrădăcinate adesea îi împiedică pe femei să își realizeze potențialul, Krivonozova și-a creat propriul drum, sfidând stereotipurile și limitările atât în interiorul comunității sale, cât și față de aceasta. 

Cu un master în științe politice de la Université libre de Bruxelles și un background în lingvistică aplicată, acum lucrează ca asistent la Parlamentul European. Parcursul său profesional include până acum experiențe în mai multe organizații atât în țara sa natală, cât și în întreaga Europă, inclusiv advocacy pentru drepturile copiilor și incluziunea romilor.

Krivonozova nu este singură. În ciuda provocărilor, femeile Roma încep să își rescrie poveștile. Eforturile de a le împuternici includ reforme legale, inițiative de bază și împărtășirea de povești personale de reziliență, precum a ei.

Soarta femeilor rome din Bulgaria și România este sumbră. Ele se confruntă cu o multitudine de provocări rezultate din prejudecăți sociale adânc înrădăcinate. Greutățile socio-economice rămân un obstacol semnificativ: în Bulgaria, de exemplu, 25% dintre femeile rome nu au educație formală, în timp ce în România, lipsa accesului la îngrijirea copiilor și oportunitățile de angajare agravează și mai mult vulnerabilitatea lor. Împreună cu așteptările culturale care normalizează rolurile domestice pentru femei, multe rămân dependente economic, ceea ce le împiedică autonomia.

Violența de gen este alarmant de prevalentă în aceste comunități, 87.5% dintre femeile rome raportând agresiunea fizică ca cea mai comună formă de abuz. Cu toate acestea, barierele sistemice, cum ar fi neîncrederea în instituțiile publice și protecțiile legale insuficiente, lasă multe victime fără recurs. În Bulgaria, doar 37% dintre romi sunt conștienți de organismele de egalitate, iar doar 14% au raportat cazuri de discriminare. În mod similar, în România, în ciuda unei conștientizări mai ample a legilor anti-discriminare, femeile ezită să se angajeze cu sistemele judiciare din cauza experiențelor negative anterioare.

Conectând experiențele personale, cum ar fi cea a Renetei, cu eforturile organizaționale mai ample, numeroase ONG-uri din Bulgaria și România s-au mobilizat pentru a împuternici femeile rome. Aceste organizații lucrează neobosit pentru a combate inegalitățile adânc înrădăcinate, oferind sisteme de suport esențiale, platforme de advocacy și programe educaționale concepute pentru a crea o schimbare durabilă. Prin conectarea mișcărilor de bază cu advocacy-ul instituțional, aceste ONG-uri își propun să demonteze barierele și să deblocheze oportunități pentru femeile rome de a prospera.

Largo Kyustendil, o organizație non-profit bazată în cartierul rom din Kyustendil, Bulgaria, a fost o forță motrice în împuternicirea femeilor rome încă din 2007. Concentrată pe ruperea barierelor sistemice, organizația desfășoară programe centrate pe educație, angajare și leadership comunitar. 

„Educația este cheia pentru ruperea ciclului marginalizării”, spune Sasho Kovachev, directorul Largo. În ultimul deceniu, ONG-ul a sprijinit mai mult de zece femei rome în obținerea diplomelor universitare, inclusiv o bursieră Fulbright care studiază acum în SUA.

Organizația abordează, de asemenea, provocările economice prin oferirea de ateliere de pregătire pentru locuri de muncă, training pentru abilități interumane și îndrumare în începerea micilor afaceri. „Ajutăm femeile să își pregătească CV-urile, să exerseze pentru interviuri și să se conecteze cu angajatori potențiali”, explică Kovachev. Aceste inițiative au ajutat multe femei rome să obțină independență financiară și să îmbunătățească calitatea vieții lor.

Implicarea comunității este un alt pilon al abordării Largo. ONG-ul a înființat șase cluburi pentru femei în întreaga Bulgarie, creând spații pentru ca femeile rome să discute problemele, să pledeze pentru soluții și să colaboreze cu autoritățile locale. O campanie de succes s-a concentrat pe construirea de locuri de joacă în cartiere defavorizate. „Îi împuternicim pe femei să caute soluții pentru comunitățile lor, fie că este vorba de a pleda pentru resurse mai bune sau de a crea spații mai sigure”, adaugă Kovachev.

Largo lucrează, de asemenea, pentru a schimba percepțiile publice. Expoziția lor națională de fotografie, care prezintă femei rome de succes, a călătorit în șapte orașe, inspirând mii de oameni. Videoclipurile însoțitoare spun poveștile femeilor care își urmăresc visurile, cum ar fi să devină profesioniști în domeniul medical. „Când oamenii văd aceste povești, contestă stereotipurile și arată puterea și potențialul femeilor rome”, subliniază Kovachev.

Reneta își imaginează un viitor în care femeile rome pot alege liber căile lor, fără a fi legate de așteptările culturale sau sociale. „Visez la ziua în care voi intra într-un birou de nivel înalt și voi vedea că este plin de femei rome — nu ca simboluri, ci ca egale”, spune ea. Munca și reziliența ei continuă să inspire o nouă generație de femei rome să își rupă propriile lanțuri și să își rescrie poveștile.

În România, E-Romnja, cu sediul în București, este dedicată sprijinirii femeilor rome. Spre deosebire de programele de scară mai mare, E-Romnja se concentrează pe construirea unei încrederi și implicări pe termen lung în comunități specifice, cum ar fi cele din județele Prahova, Bacău și Giurgiu. „Nu ne mutăm dintr-o regiune în alta”, explică Anca Nica, o reprezentantă a E-Romnja. „Local, oamenii știu că ne ocupăm de problemele femeilor și vin la noi. Nu căutăm activ ‘victime’.”

Munca organizației implică, de asemenea, combaterea discriminării intersecționale. „Femeile rome se confruntă cu vulnerabilități acumulate”, observă Nica. „Ele sunt marginalizate nu doar ca femei, ci și ca rome, trăind adesea în sărăcie și având acces limitat la educație, îngrijire medicală și piața muncii.” Această perspectivă ghidează inițiativele E-Romnja, asigurându-se că răspund provocărilor multifacetate cu care se confruntă femeile rome.

Unul dintre cele mai apreciate proiecte pe care E-Romnja le-a susținut a fost „Gala Femeilor Rome”, un eveniment anual desfășurat între 2016 și 2020. Acesta a celebrat femeile rome care excelează în domenii precum educația și îngrijirea sănătății, oferind modele de urmat și contestând stereotipurile. În plus, organizația a înființat grupuri de inițiativă în comunitățile locale, oferind un spațiu sigur pentru femei să își împărtășească experiențele și să abordeze împreună probleme precum violența domestică.

În timp ce Largo se concentrează puternic pe educație și proiecte conduse de comunitate, E-Romnja pledează pentru schimbări legislative mai ample. „Mi-ar plăcea să văd România armonizând Directiva Europeană care abordează căsătoriile forțate.” subliniază Nica. „De asemenea, avem nevoie de mai multe servicii specializate pentru victime și de formare finanțată de stat pentru profesioniști în asistența socială, forța de poliție și îngrijirea sănătății.”

Calea de urmat necesită nu doar dedicarea continuă a ONG-urilor și activiștilor, ci și implicarea factorilor de decizie, comunităților și indivizilor.

Calea lui Krivonozova ar putea servi ca model pentru alte fete rome din Europa. Înfruntând discriminarea atât în interiorul, cât și în afara comunității rome, ea a plecat pentru a-și continua educația și cariera.

„Există multe așteptări de la mine atât din partea romilor, cât și din partea celor non-romi în Bulgaria.” spune ea. „În comunitatea mea, sunt considerată un exemplu prost de femeie pentru că pledez deschis pentru drepturile femeilor rome. În afara acesteia, sunt adesea percepută ca fiind neinstruită sau jalnică. Dar refuz să trăiesc sub această presiune și îmi dedic viața pentru a face ceea ce consider că este important.”

Reneta rămâne optimistă și motivată. „Îmi doresc ca mica Reneta să fi avut oameni ca adulta Reneta în viața ei.” spune ea. „Mă străduiesc să creez spații în care fetele tinere rome să se poată concentra pe cine doresc să fie, nu doar să se conformeze tiparelor sociale.”

Sfaturile ei pentru tinerile femei rome sunt simple, dar puternice: „Nu lăsa pe nimeni să-ți spună cine ar trebui să fii. Explorează ce te face fericită și urmează acel lucru cu toată inima.”

Acest articol face parte din proiectul Beyond Borders, organizat de Asociația Jurnaliștilor Europeni din Bulgaria în parteneriat cu publicația românească Gen, revistă, cu sediul în București. Inițiativa este cofinanțată de Uniunea Europeană. Opiniile și punctele de vedere exprimate aparțin însă exclusiv autorului (autorilor) și nu le reflectă neapărat pe cele ale Uniunii Europene sau ale Agenției Executive pentru Educație și Cultură a Uniunii Europene. Nici Uniunea Europeană și nici autoritatea finanțatoare nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.