Nici măcar o sinuzită de trei zile nu l-a oprit pe Adi Despot din a ne oferi ce ne-a promis de atâta vreme. Noul album semnat Vița de Vie a fost cântat integral pentru prima dată în Expirat, unei săli pline până la refuz, sold out într-o seară de miercuri.
De altfel, laitmotivul trei îl vei întâlni des în viața lui Despot. Însă nu doar bântuitor, ca un viral care nu-i dă pace, ci integrat în nuanțe de acceptare și spirit autoironic.
„M-ai văzut într-un ziar, la un stop pe trotuar și deja știi tot despre mine,/ Hai că-ți spun, dacă vrei, eu sunt ăla cu trei, pe a patra o țin pentru tine”, începe direct prima piesă de pe Lacrimă și Fier. În aparență, titlul e o concluzie disperată, rigidă și aproape solitară. Însă „Nimeni, nimic” e mai degrabă o dorință acută de a fi înțeles, chiar din partea unui om care își expune neîngrădit sentimentele în cântece de-o viață întreagă. În ciuda profunzimii versurilor cu care Vița ne-a obișnuit de 28 de ani încoace, rămâne aura de mister în jurul lui Despot despre care „Nimeni nu știe nimic, doar o chitară ce plânge/ Unui caiet ponosit, cu pagini pline de sânge”. Profunzimea e acolo și e evidentă, trebuie să ai încredere în onestitatea ei.
La prima audiție din fostele Hale Carol, un vocalist emoționat ne explică logica albumului. Emoțiile care vin la pachet cu lansarea unui nou album, îmbrăcat în vulnerabilitatea metaforică a lacrimei și fierului, nu-l fac pe Despot o clipă stângaci. Din contră, accentuează că primim un dar muncit, iubit și transpirat, unde impresia publicului triumfă, care „aplaudă după fiecare piesă de parcă ne iese”. Ne spune că sunt piese scrise încă din 2022, când de abia reușeam să procesăm izolarea și incertitudinea din pandemie, care „a funcționat împotriva creativității noastre”. Fluxul creativ vine greu în solitudine. Însă din autoreflecție și, poate, o reamintire a lucrurilor cu adevărat importante în viață, apare, jucăuș, „Fluturi” – prima piesă care a fost scrisă pentru noul album.
„Fluturi” e o experiență completă. Ea deschide cu o invocație retorică „Tu, soare, când sui/ Dacă răsari, de ce apui?” care marchează nevoia de a opri timpul în loc. Iar noi, dacă am fi fluturi, poate ne-am putea regândi destinul și moralitatea.
„Suntem doar atenți când se-apropie moarte
Suntem doar legați între noi de păcate”
„Fluturi” ne invită să privim către noi înșine, dar și să ne mișcăm asemenea unui roi, la unison, în care fiecare bătaie de aripi o influențează pe cealaltă. Aici se resimt cel mai tare care au fost efectele izolării, dar și cum, în urma ei, nu am ieșit mai uniți sau grijulii, ci mai individualiști și egoiști: „Voi, oameni ciudați/ Cum ați uitat că suntem frați?”. Versurile sunt cântate similar unei doine, dar pe un ritm de rock progresiv, care pare că mimează mișcările fluide a unor aripi rătăcite în mijlocul unei furtuni pe mare. Melodia se încheie cu o rugăciune crudă pentru siguranță și familie: „Tu, floare de tei/ Strânge-i aici pe toți ai mei”.
Prima parte a albumului continuă cu o mișcare mai abruptă a călătoriei. Dorul și nostalgia fluturilor se sparg „Între valuri” și primim o mărturisire sinceră și directă, mult mai puțin metaforică. Despot invocă motive de singurătate în procesul artistic, o stare necesară pentru a crea puntea dintre el și artă, dar care devine insuportabilă în abundență.
„Am nevoie să îmi spui că astăzi nu sunt singur,
Că nu sunt al nimănui și pot fi doar al tău.”
Sătul de singurătate și lipsă de apartenență, amintește stările de depresie care vin din încărcătura unui gol interior profund. Reiese și dorința de a fi un oarecare, aruncat între valuri alături de alții, într-o libertate lipsită de faimă care mai poate fi doar idealizată.
Piesa omonimă albumului intră în ritm surprinzător de grunge, cu un sound intenționat neșlefuit, care ajunge aproape de nu metal. Inflexiunile și dicția foarte clară ale lui Despot, combinate cu bătăile pline de dor ale lui Pupe, proaspăt întors în familie, sunt aproape delirante. Per total, foarte punk, n-am cum să-i zic altfel. „Lacrimă și fier” e melodia unei rebeliuni adolescentine ajunsă la maturitate, sigură pe ea, care știe clar împotriva a ce se revoltă.
„Pe hârtie, toți suntem la fel.
E simplu,
Apă vie, lacrimă și fier”
Nonșalant și pe alocuri amuzant, prima parte a albumului se încheie cu o concluzie care domină temele celor patru piese: cele trei elemente, apa vie, lacrima și fierul, transcend diferențele umane care ne separă. Ne reamintesc că în urma a tot ce am trăit împreună, avem cu toții aceleași nevoi.
„Aceeași nevoie de sânge,
De-a ține în brațe și-a strânge,
Nevoia de-a ști că și mâine
Ai apă și pâine.”
Cea mai neașteptată piesă își face loc disruptiv pe album. „On and on” îi unește pe băieții de la Vița cu Nane, care n-a putut ajunge la concert, așa că Adi a cântat și partea lui. Din nou, foarte punk. „On and on” aduce foarte mult și din noul sound de garage punk bucureștean, evident mult mai șlefuit și curat. Intenția era ca albumul să se încheie cu primele patru melodii, pentru că „ar fi cuprins ce s-a întâmplat cu noi în perioada asta, dar ar fi fost prea scurt și prea trist, așa că am adăugat niște mirodenii”. Un vocalist emoționat de cum urma să fie primită piesa, fiind a doua oară când o cântă live, ne explică că „rolul artei e să pună împreună concepte care nu par complementare, și să le…c-c-c-complementeze”. Tot ce au vrut să facă e o piesă pe care să dansăm. S-a dansat greu, că era sala plină.
Albumul se încheie cu două cover-uri care, la primă impresie, au foarte puține în comun. „Becule” de la Timpuri Noi și „Șambala”, a lui Doru Stănculescu. Ambele melodii au reușit să scape de cenzura comunistă, prima în 1984, iar a doua ceva mai devreme, în 1974. Efortul de a aduce publicului melodii pe care poate nu le știa e esențial în a înțelege cultura din care provenim și propria noastră istorie. „Becule” și „Șambala” sunt două moșteniri ale unei rezistențe care făcea ce putea să supraviețuiască, mai ales când ceva-ul ăla era să facă mișto.
Despre asta e, până la urmă: rebeliune și „un foc care arde până la piele”.
(Băieții și-au propus să nu aibă emoții, și nici Adi să facă sinuzită.)
- De câte zile mă ține?
- De 3 zile te ține.
- Fix 3 zile. Mulțumim!
