Câinele a ajuns să fie cel mai comun animal de companie, ba mai mult decât atât… a devenit un membru al familiei. Aud foarte des persoane care își dedică resursele și timpul pentru aceste ființe, și nu de puține ori sunt catalogați drept „copii”, asta pentru că sunt tratați în această manieră de către stăpân.
Cel mai bun prieten al omului sau… cum iubirea necondiționată se exprimă doar prin gesturi.
Noi oamenii suntem persoane sociabile, preferăm să ne petrecem timpul cu persoane asemănătoare nouă, să ne simțim înțeleși și dacă s-ar putea deloc judecați. Se pare că în societate ajungem să găsim tot mai rar asemenea companie, asta pentru că aud des că animalele sunt mai umane decât suntem noi… și oare… chiar așa să fie?
Câinele își merită titlul de „cel mai bun prieten al omului” din mai multe motive. Acesta ascultă neîntrerupt, fără a judeca. De câte ori ai simțit nevoia să te descarci, să povestești cuiva despre o întâmplare, fără să ai nevoie de vreo replică sau soluție, ci pur și simplu să ai sentimentul de eliberare? Ei bine, câinii sunt maeștri în astfel de situații pentru că nu doar ascultă, ci modul în care te privesc în ochi și aleg să se cuibărească lângă tine îți dă sentimentul de „sunt aici pentru tine, indiferent de situație sau emoția pe care o simți”. Se spune adesea că vorbele pot fi dureroase, iar cuvintele ajung să rănească cel mai tare… poate că lipsa limbajului verbal la câini este cea mai mare calitate a lor.
Loialitatea este o altă dovadă de iubire pe care o primim de la câini. Noi avem un infinit de posibilități, dacă dorim să schimbăm ceva putem face asta într-o clipită. În schimb, câinele are o singură posibilitate… stăpânul său. Dacă noi, ca oameni, am știi că avem o singură variantă existentă, cred că atât de tare ne-ar frustra acest lucru încât am prefera să n-o mai avem nici pe aceea… probabil pentru că ne dorim tot timpul mai mult, mai nou, mai altfel, iar în loc să ne focusăm energia pe ceva exclusivist, unic, ne gândim la ce putem pierde în schimb. Culmea, câinii sunt atât de mulțumiți cu viața pe care o au, încât și cel mai îngrozitor stăpân ajunge să fie iubit și divinizat de către propriul animal.
Povești reale, devenite celebre
În Japonia, cea mai cunoscută poveste în care devotamentul și iubirea sunt necondiționate este cea a lui Hachiko. Un câine care a fost adoptat de către un profesor, iar în urma decesului stăpânului, câinele continua să-l aștepte zilnic timp de zece ani în stația unde obișnuia să sosească.
În Italia, un bărbat găsește pe stradă un câine rănit și hotărăște să-l ducă acasă, totodată dându-i și numele Fido. Fiind în perioada în care avea loc al Doilea Război Mondial, la fabrica unde lucra bărbatul a avut loc un atac cu bombă, moment în care acesta a decedat. În ciuda situației, câinele său a continuat să meargă zilnic în stația de autobuz pentru a-și aștepta stăpânul.
În Scoția, Bobby este un alt câine care dă dovadă de iubire necondiționată, petrecându-și 14 ani din viață păzind mormântul stăpânului său. Impresionați de povestea lor, localnicii l-au îngropat și pe acesta în apropierea mormântului stăpânului.
Pe tine ce te leagă cel mai mult de câinele tău? Care au fost momentele în care te-ai simțit norocos/norocoasă că ai o astfel de ființă în viața ta?
