Încearcă să spui că îți e dor de pandemie într-un grup de oameni. O să fii întâmpinat cu reacții diverse, de la „probabil și mie” la „a fost cea mai groaznică perioadă din viața mea, nu m-aș mai întoarce acolo nicioadată”.
Sursa: Captură video / Trailer Hors Du Temps
Acum, sincer vorbind, nu cred că există cineva căruia să-i fie dor de pandemie la propriu – de frică, boală, nesiguranță și singurătate. Dar cred că putem începe să vorbim despre de ce ne e dor de acea perioadă. Pentru că ne e dor de faptul că totul în jurul nostru a luat o pauză, inclusiv noi, fie că am vrut sau nu. A fost o pauză forțată, nu doar pentru un grup anume de oameni – nu prea conta ce făceai în viața ta de zi cu zi, ce job aveai (cu excepția celor din domeniul medical, mai ales). Nu conta dacă erai elev, student sau la început de drum profesional. Nu mai simțeai presiunea lumii. Nu vedeai niciun influencer sau prieten mergând în locuri exotice. Pentru ceva vreme, toți am fost la fel – unii mai privilegiați decât alții, dar blocați în case.
Ne-am găsit mici lucruri care să ne bage într-o rutină – pâinea cu maia, cafeaua Dalgona, workouturile de acasă – totul printre Zoom-uri și apeluri pe FaceTime, care ne ajutau să ținem legătura cu cei dragi. Și, desigur, toate astea erau acompaniate de verificări obsesive ale numărului de victime COVID-19, ale noilor restricții și recomandărilor despre cum să ne protejăm.
Sursa: Arhiva personală / Denisa Cotor
În jurul timpului (Suspended Time) al lui Olivier Assayas, te duce exact în acel univers, care pare, în același timp, că a fost acum 10 ani sau alaltăieri. Și, chiar dacă personajele pot părea privilegiate – doi frați care sunt în izolare împreună cu partenerele lor, locuind pe un domeniu la țară, în Franța, la casa părinților care nu mai trăiesc – îți dai seama că fricile și anxietățile erau aceleași pentru toți.
Fiind o autobiografie, filmul surprinde foarte bine aceste trăiri. Pe de-o parte, ai cinele în familie, care îți amintesc de perioada în care ai acordat mai multă atenție celor din jur, mai ales familiei cu care erai blocat în casă (că tot circula gluma: Mi-am cunoscut familia zilele astea, sunt chiar oameni de treabă!). Pe de altă parte, ai fricile și obsesiile care au venit la pachet cu pandemia de COVID-19.
Sursa: Captură video / Trailer Hors Du Temps
Îl vezi pe Etienne, personajul principal, devenind obsedat de tot ce spun autoritățile că trebuie făcut pentru protecție. Nu mai erau doar măsuri de precauție, era o obsesie alimentată de frica de moarte. Se observă foarte bine dinamica dintre el și Paul, fratele său, – un jurnalist de radio – pe tot parcursul filmului, apar diferențe de opinii și certuri iscate aparent din nimic, cum ar fi cât timp să lase coletele afară pentru ca virusul să dispară. Paul nu înțelege de ce Etienne face atât de multe cumpărături online – febra shoppingului prin care au trecut mulți în acea perioadă.
Relația dintre ei e complicată, amândoi adulți cu trecut și bagaj emoțional (și nu numai). Etienne e împreună cu iubita lui cu care intră într-o rutină de mers la tenis zilnic pe terenul de lângă casă, dar apoi intră pe videocall cu fata lui și fosta soție, cu care negociază câte ore are voie să stea pe telefon și tabletă. Paul e proaspăt despărțit, dar e în izolare cu noua lui parteneră.
Sursa: Captură video / Trailer Hors Du Temps
Amândoi au lucruri nespuse între ei. Au trăit ultima dată împreună cu 20 de ani în urmă, iar peste anii ăștia s-au așternut multe reproșuri nespuse, nemulțumiri nemanifestate și moartea părinților, care ne dăm seama că nu i-a apropiat neapărat. Etienne voia să schimbe multe lucruri din casa veche, lucru cu care Paul nu era de acord. Au ajuns doi adulți frați, care deși se știu din prima zi de viață, nu se mai cunosc. Iar izolarea îi pune față în față.
Filmul te lasă acolo unde eram cu toții în 2020, 2021 – nu știi ce urmează, nu știi când viața va reveni la normal sau care e normalul acum. Dar frica și poate chiar pregătirea de moarte e mai accentuată – Etienne o anunță pe fiica lui, când o preia de la mama acesteia, că a trecut partea lui casă pe numele ei – lucru care nu înseamnă că ea își poate chema prietenii să stea peste noapte mereu sau că e proprietară, dar vedem cum Etienne a mai făcut un pas: în caz de orice, vrea să fie pregătit.
Sursa: Captură video / Trailer Hors Du Temps
Filmul e liniștit, într-un mod aproape deranjant. Te transpune în atmosfera de calm combinat cu anxietate pe care o poți tăia cu cuțitul și o viață de nemulțumiri nespuse în familie. Auzi păsările ciripind, dar nu știi când vei auzi următoarea dată vuietul unei mulțimi. Frații văd din nou copacul din curtea casei cum înflorește și cum apoi îi cad florile, cum trec lunile, lucru pe care nu l-au mai observat din copilărie. Și nu știu ce urmează.
