Sursă foto: freepik

E mereu o încântare să citești cărți scrise de autori străini prin lentila lor culturală. Asta pentru că e o modalitate bună de a învăța mai multe despre alte țări și istoria lor, obiceiurile și traiul de acolo. Mai mult, rupe posibilele monotonii care pot apărea când citești autori care publică în limba engleză bestsellere cu abordări sau subiecte asemănătoare între ele.

Astfel, cunoașterea multiculturală poate fi atinsă perfect prin citirea unor autori din culturi diferite – sau poate constitui, cel puțin, un punct bun de plecare.

Literatura japoneză, prima abordată în această serie, are nume de vârf apreciate în întreaga lume, care integrează inevitabil cultura niponă. Am făcut o selecție de lecturi introductive* și nu numai, selectând 7 titluri.

*Nu am inclus, totuși, volume care nu au fost traduse încă în română, pentru accesibilitate.

„Memoriile unui motan călător”, de Hiro Arikawa, traducere de Raluca Nicolae

Destul de intuitiv, motanul aprig și aventuros Nana este naratorul poveștii sale. După ce este salvat de Satoru, un tânăr care îi aduce mâncare pe stradă, își schimbă viața prin traiul la apartament. Într-o zi, totuși, cel care ar trebui să aibă grijă de el realizează că nu mai poate face acest lucru, plecând într-o călătorie lungă din Tokio cu o dubiță, în încercarea de a-i găsi lui Nana o nouă familie. Tonul cărții este unul amuzant, întrucât Nana este un motan critic față de alte animale, curios, pofticios și care face mișto de oamenii „obsedați de pisici”, cum e și Satoru. 

„Kokoro”, de Natsume Soseki, traducere de Iolanda Prodan

Un tânăr întâlnește un vârstnic și, fermecat de poveștile sale, dezvoltă sentimente de admirație, propunându-și să urmeze aceeași cale a înțelepciunii. Decide să nu își caute un loc de muncă, în ciuda protestelor părinților săi. Considerată o introducere în literatura japoneză modernă și publicată în 1914, cuprinde trei povestiri care spun, din perspective diferite, alegerea de a trăi în solitudine. (Trigger warning: sinucidere)

„Îndrăgostiții de la miezul nopții”, de Mieko Kawakami, traducere de Iolanda Prodan

Romanul o are în centru pe Fuyoko, o tânără de 34 de ani care activează în domeniul editorial. Locuiește într-un apartament mic din Tokio, rutina sa este una monotonă, dar o fac fericită plimbările libere din Ajunul Crăciunului, suprapus cu ziua ei de naștere. E singuratică și anxioasă, dar își protejează spațiul și timpul personal, respingând dorințele proprii de conectare cu alți oameni. Monologul ei intern reflectă griji, frici și presiuni date de situația ei neconformă cu așteptările societății. (Trigger warning: abuz sexual)

Mieko Kawakami, scriitoare contemporană pe care o recomand cu încredere, abordează adesea în cărțile sale perspective asupra vieților femeilor din societatea japoneză. Personajele sale sunt într-o constantă înfruntare cu conformarea la așteptările tradiționale și patriarhale de a-și întemeia o familie și de a nu-și continua studiile superioare, dar și cu standardele de frumusețe imposibile și stigmatizarea sexualității și a sănătății mintale.

„Fotograful amintirilor pierdute”, de Sanaka Hiiragi, traducere de Iolanda Prodan

Hirasaka, pasionat de fotografie, este acolo să întâmpine nou-veniții în studioul său magic, trei personaje diferite: o bătrână educatoare, un membru yakuza (echivalentul mafiei), și un copil de șase ani. Aflăm poveștile fiecăruia dintre ei în timp ce fotograful le explică motivul pentru care sunt acolo. Pentru fiecare an din viață, trebuie să aleagă o fotografie și, cel mai important, trebuie să își aleagă o cameră foto cu care să imortalizeze ei înșiși o amintire pe care doresc să o reviziteze. Bazată pe tradiția japoneză de a expune cele mai valoroase amintiri pe un felinar rotitor, denumit somato, cartea spune povești complexe, emoționante și cuprinzătoare.

„Kitchen”, de Banana Yoshimoto, traducere de Irina Holca

Crescută de mică de către bunicii săi, tânăra Mikage suferă mult după pierderea bunicii sale, ultima persoană din familia sa. Este luată în grija unui prieten, Yoichi, și a mamei lui, timp în care Mikage se vindecă și se refugiază în bucătărie, locul în care găsește căldură și confort. Povestea surprinde singurătatea tinerilor, pierderea celor dragi și supraviețuirea în Tokio, în care lucrurile banale sunt transformate prin realism magic. Un bestseller în Japonia la momentul apariției sale, în 1988, pentru originalitatea sa și emoțiile transmise, asemănătoare, într-un fel, cu filmul „Amelie”. (Trigger warning: doliu, moarte, transfobie)

„Femeia nisipurilor”, de Kobo Abe, traducere de Magdalena Levandovski-Popa

Realism magic și alegorii: un profesor, entomolog amator, pornește într-o explorare a unui sat pescăresc pentru a observa niște insecte, dar ratează ultimul autobuz. Ajutat de localnici, ajunge într-un sat izolat, care e aproape îngropat în dunele din nisip. Roman postbelic existențialist, construiește „analiza magistrală a comportamentului unui om pus într-o situație limită”. E considerat și claustrofobic, de la cantitatea de nisip prezentă în scriitură.

„Vreme ciudată la Tokio”, de Hiromi Kawakami, traducere de Diana-Elena Tihan

La 38 de ani, Tsukiko trăiește izolată de familie și prieteni. Bea sake adesea la bar, context în care îl revede pe profesorul său de literatură din liceu. Aceștia ajung să își petreacă timpul împreună pentru a scăpa de singurătate, vizitând muzee și plimbându-se. Este un roman sentimental, detaliat și atmosferic, care expune moduri diferite de prietenie, iubire și afecțiune, caracteristic literaturii japoneze. Invocă și o grămadă de mâncăruri din gastronomia japoneză. (Trigger warning: alcoolism)

E greu să reduci sau să cuprinzi o literatură națională în 7 volume. De aceea, poate că alte titluri ale acestor autori ar fi mai potrivite pentru tine: Yōko Ogawa, Yukio Mishima, Sayuka Murata, Teru Miyamoto, Kazuo Ishiguro, Toshikazu Kawaguchi, Haruki Murakami, Ryū Murakami, Osamu Dazai. 

Spor la citit!