Oameni de toate vârstele, diferite chipuri și vieți se contopesc acolo, în subteran, într-o continuă mișcare. Ei nu sunt uniți prin conversație, ci prin absență, orientați spre eul lor interior, suspendați în timp și spațiu. Metroul devine o zonă de tranzit atât pentru corp, cât și pentru minte. În graba orelor de vârf, am observat cum acest sistem, construit pentru mișcare, oprește timpul într-un alt fel de imobilitate: emoțională, relațională, și umană.
Ceea ce m-a fascinat nu a fost infrastructura sau frumusețea industrială a stațiilor de metrou bucureștene, deși ambele sunt prezente în acest proiect fotografic. A fost felul în care oamenii „pluteau” prin aceste spații pe pilot automat, cu capetele plecate, priviri încețoșate, și cu căștile în urechi. Fiecare pasager își construiește propria sa bulă în timp ce navighează zgomotul spațiului comun. Metroul devine un glitch al vieții: o sală de așteptare pusă în mișcare, unde sinele este arhivat temporar și pus în repaus.
Prin fotografiile mele surprind această rutină zilnică a mijloacelor de transport în comun, iar proiectul “I, Limbo Pilot” reprezintă o reflecție interioară, și devine o meditație asupra experienței umane, amorțită într-o stare de limbo. Stațiile de metrou din București mi-au amintit de casă, acestea fiind foarte asemănătoare cu stațiile de metro din Kharkiv, Dnipro, și Kyiv.
Sunt fotograf ucrainean, crescut în sudul Ucrainei, însă cea mai mare parte a vieții mele am petrecut-o în străinătate. Mi-am început parcursul în fotografie documentând viața echipelor de fotbal american din Statele Unite. Însă, de atunci, odată cu relocarea la București, îmi dedic timpul explorării acestui nou mediu prin serii și proiecte fotografice axate pe reflecție personală și observarea oamenilor în diferite medii sociale.
Dorul de casă și sentimentul profund de limbo s-au îmbinat la mine în minte din cauza migrației forțate, și a arhitecturii familiare. Din acest motiv, metroul a devenit un companion vizual pentru mine, unde arhitectura spațiului reprezintă totodată eficiența și dezumanizarea călătorilor. Pe de altă parte, stațiile de metrou din bucurești, reprezintă acum pentru mine o zonă de confort, un mod prin care mă adaptez la această țară, și un simbol al noilor începuturi.
Text original scris în engleză de Andrii Rutnytskyi.
Proiect fotografic realizat de Andrii Rutnytskyi.
Traducerea în română de Maria-Teodora Tăbăcaru.
