Într-o lume a anticipării, a procentelor și a calculului strict, într-o lume a pionilor și a „nebunilor”, ce procentaj din genialitate este nebunie? Dar invers?

„The Queen’s Gambit”, serialul adaptat după romanul cu același nume, scris de Walter Travis, o aduce în prim plan pe Elisabeth „Beth” Harmon (Anya Taylor-Joy), o „adolescentă minune” care împotriva tuturor obstacolelor se clădește în jurul propriilor decadențe și neputințe cu un singur gând – „să învingă”.  De la o luptă a șahului, la o adevărată luptă cu viața și dependențele, Beth simte cum totul se dărâmă în jurul ei. 

(Foto: Instagram/thequeensgambitnetflix)

Adicții diverse –  droguri, alcool, sedative și, poate cea mai gravă, dependența de a câștiga, o afundă pe Beth într-o lumea iluzorie în care claritatea provine tocmai din neclaritatea minții ei – „Nu pot să câștig dacă am mintea limpede.”! Protagonista este, deci, propria ei antagonistă. Personajul Beth este o demonstrație a autodistrugerii în forme convenționale – dependențe fizice, cât și în forme neconvenționale – lupta geniului cu nebunul. 

„The Queen’s Gambit” pare a fi un drum inițiatic pentru protagonistă. Beth trece prin etape tulburi, de la o copilă inocentă, la o adolescentă cu dependențe și de la o tânără sexy, la o femeie elegantă și rafinată. Căutarea ei în tendințele modei vremii este, în sine, o căutare a esenței proprii. Încă din primul episod al miniseriei înțelegi că lumea în care trăiește Beth nu este o lume pregătită pentru un fenomen cum va fi ea. Beth sparge barierele sociale ale anilor ‘60, punându-și lentila egalității. „Nu avem secțiune de femei!” nu este un impediment, ci devine un motor în lupta de a învinge. 

Într-o manieră ciudată, serialul îți imprimă un gust de sânge pe papile, un gust ce persistă până în ultima secvență. E ceva metalic cu care te lovești înaintând prin fiecare episod. Îți place… sau nu, nici nu contează. Îl simți constant, persistă, speri să te obișnuiești cu el. Treci prin revoltă, prin durere – atât fizică, cât și emoțională, prin râvnă, dar și dezamăgire. Trăiești la fiecare pas o dramă, ce nici măcar nu îți aparține. Urmărind acest serial te simți și tu urmărit, pus la colț și nedreptățit. Simți povara lumii pe umerii tăi sau te simți ultima pietricică aruncată în prăpastie. Uneori îți e greu să respiri, alteori nici nu vrei să o mai faci. 

(Sau Foto: Instagram/thequeensgambitnetflix)

În toată apăsarea pe care ți-o provoacă această miniserie, nu poți să nu îți găsești măcar o urmă de alinare în decorurile superb construite. De la camere de hotel și până la săli obscure de competiție, Uli Hanisch și Sabine Schaaf, scenografii principali, realizează imposibilul. Te transpun în locuri în care nici nu te gândeai că poți merge și acum nu ai mai pleca. Delicat construite, decorurile miniseriei reușesc să completeze în tine orice emoție îți trezește povestea. Îți accesorizează, deci, toate trăirile prin grija copleșitoare la detalii și nuanțe.

Dacă ar fi să rămân în lumea șahului, aș compara spectatorul cu ceasul de competiție ce semnalizează timpul rămas al fiecărui jucător. Înaintând în serial, ți se mai apasă câte un buton care te lasă inconștient câteva secunde. Apoi te resetezi și treci la următorul episod. Există doar o problemă, după ce termini serialul nu te mai poți reseta niciodată. Rămâi cu lucruri pe care nu le-ai anticipat. Ești un alt ceas, un instrument peste care a trecut ceva marcant.

Spre final, lumea lui Beth se întregește, pionii își schimbă funcțiile – Benny, Henry, Jolene, Townes, toți se alătură jocului și se metamorfozează după nevoile noii regine – Beth. Un întreg moment cinematic este construit în jurul protagonistei în scena finală. O nouă Beth, mai elegantă, mai cerebrală ca niciodată, mai puternică, mai stabilă. Beth devine un tablou mișcător al unei regine extrase de pe tabla de șah.

(Foto: Imdb.com)

Ultima secvență a serialului este în sine un regal de complexitate și eleganță. O vedem pe Beth într-un pardesiu alb, o helancă neagră,  cu un accesoriu impozant – o căciulă cu ciucuri. Întreaga imagine pare desprinsă de pe tabla de șah. Parcă regina de alb s-a furișat și a plecat la plimbare. Cele două culori ale șahului, albul și negrul, se întregesc parcă în persoana lui Beth. Într-un exterior alb, cu tușe de negru în interior, Beth pare să reprezinte dualitatea într-un echilibru perfect. Regina de alb devine protagonistă prin puterea lui Beth.

Cu o privirea de tip Lolita, dar o forță de Antigona, Beth te prinde într-un joc elegant, dar pervers. Devii un pion al reginei și tot ce poți face este să aștepți sfârșitul jocului. Dacă vei fi sacrificat sau nu, a fost totul în cinstea reginei. Șahul ți-a devenit refugiu, exact ceea ce a fost și pentru Beth. Un refugiu plin de control, un loc sigur în care să te recompui. Protagonişti şi adjuvanţi, eroi pozitivi şi negativi, îi avem pe toţi pe tablă. Ne înconjoară, ne urmăresc, ne așteaptă atenți următoare mișcare. „The Queen’s Gambit” este un serial în care poți doar să câștigi sau să pierzi. Așa că… adună-ți armata, recompune-te pe tine însuți, consolidează-te ca o forță invincibilă și luptă. Luptă până la final, cu demnitate, cu eleganță și cu respect. Câștigi sau pierzi jocul… tot ai câștigat. Te-ai câștigat pe tine, așa cum Beth s-a recâștigat pe ea.