Poate ai observat că printre prietenii tăi sunt din ce în ce mai mulți pasionați de vechile tehnologii, precum vinilurile, casetele sau aparatele de fotografiat pe film. Acest lucru se simte atât în creșterea prețurilor filmului, cât și în numărul aprecierilor unei astfel de postări pe social media. Până să-mi devină și mie pasiune, țin minte că eram copil și mă uitam cu admirație la negativele tatălui meu, când încă tehnologia nu era chiar atât de răspândită. Nu mă gândeam că voi avea și eu ocazia să descopăr frumusețea filmului, pentru că bucuria digitalului părea mai accesibilă. Se pare că o bună parte din cei de-o vârstă cu mine găsesc bucurie în a explora tehnologiile mai vechi. 

Și totuși, ce face filmul să fie atât de atractiv? 

Ca să dezlegăm misterele din spatele acestei pasiuni, am luat legătura cu Ingrid Dan, managerul laboratorului foto GrainLab din Cluj-Napoca, iar ca să aflăm niște păreri direct de la tineri, am povestit cu Mihai Gheorghiu și Iarina Monoranu, doi studenți pasionați de fotografia analogă.

„Cumva, cea mai atrăgătoare parte a fotografiei analoge este cât de mult încetinește procesul de fotografiere. Față de un aparat digital, cu care poți să faci sute de poze fără să ai nicio grijă și în care poți vedea imediat cum îți arată pozele, pe film nu ai acest «lux». Necesită mult mai multă concentrare, în cum îți incadrezi poza, în cum îți faci setările, și faptul că nu îți vei vedea pozele decât abia după ce vor fi developate dă o anumită aură de mister, dar și o satisfacție enorm mai mare când vei vedea cum au ieșit. E un proces mult mai simplu, care te conectează mult mai tare cu fotografia și mai puțin cu «produsul».

• Mihai

„Îmi place faptul că trebuie sa te gândești bine înainte să faci o poză, iar întrucât numărul cadrelor este limitat, încerci constant să surprinzi doar cele mai bune momente și treci peste gândul impulsiv de a fotografia orice. Îmi place estetica pozelor pe film, dar cel mai mult îmi place procesul. Toată așteptarea din momentul în care faci o poză și până când o vezi, faptul că uiți de multe ori ce fotografii ai făcut până ajungi să le developezi și e mereu o surpriză. E ca atunci când găsești într-un buzunar niște bani uitați tot de tine cu ceva timp în urmă și te bucuri.”

• Iarina

Spre deosebire de mediul digital, fotografia pe film este mult mai scumpă, iar prețul variază în funcție de tipul de film pe care îl alegi și de serviciile de post-producție pe care le ceri: developare, scanare, printare. Acest lucru nu pare totuși să-i demotiveze deloc pe pasionați, ci le întărește tot mai mult convingerea că mediul analog oferă o experiență mult mai personală, care îi leagă de nostalgia unei perioade pe care nu au apucat să o trăiască. 

Pentru cei ce aflați la început de drum, procesul poate fi considerat un pic mai greu de înțeles. Având în vedere că suntem parte din generația care a început să folosească tehnologia încă din copilărie, suntem mai obișnuiți cu fotografiile digitale, unde putem vedea cu ușurință cum va arăta produsul final. Experiențele de început sunt foarte importante și de mare ajutor, așa cum ne explică și Mihai: „Cea mai mare provocare la început a fost, pur și simplu, să îmi trag pozele. Prima dată când am tras film, foloseam un aparat vechi sovietic, fără vizor prin care să văd focusul sau exponometru ca să știu dacă am setările corecte. Așa că trebuia să aproximez după ochi distanța față de subiect și să îmi fac setările la aparat folosind un exponometru de pe telefon. A fost o provocare la început, dar una bine primită.”

Un mod de a învăța poate fi și sistemul „trial and error”, adică învățând din greșeli. Pentru asta, poți folosi ceva mai ieftin. Am aflat de la Ingrid ce filme sunt folosite cel mai des, mai ales de către începători: „În general clienții mai tineri care abia încep să cocheteze cu filmul nu sunt foarte pretențioși, optează ori pentru un film color „standard”, ori pentru un alb-negru datorită prețului mai mic.”

Preset vs film

Cu toate că filmul are farmecul lui, există fotografi care preferă să folosească un preset ce imită caracteristicile analogului, decât să investească banii într-un astfel de hobby. Tinerii cu care am discutat tind să contrazică ideea asta. 

În răspunsul lui, Mihai argumentează: „Deși preseturile de imitare a filmului devin din ce în ce mai bune, look-ul adevărat «de film» nu poate fi obținut decât de o rolă adevărată de film. Este un sistem analog, care mereu răspunde diferit la diferite condiții de lumină, în funcție de cât de vechi este, de setările aparatului etc. Ceea ce nicio simulare a filmului nu poate să o facă autentic, încă.”

Iarina consideră că: „Am și o aplicație pe telefon care imită filmul, iar pozele în Lightroom le editez tot cu aceeași estetică. Nu exclud nici fotografia digitală, pentru că are farmecul ei. Dacă ești cu adevărat pasionat de fotografie, simți oricum nevoia să imortalizezi momentul de multe ori pe orice device disponibil. Dar filmul e preferatul meu pentru că mă învață să am răbdare. E printre puținele lucruri pe care în 2024 nu le obții cu un click și pe cât e de frustrant, pe atât de mare e satisfacția la final.”

Totuși, utilizatorii platformelor de social media apreciază din ce în ce mai mult postările în care sunt incluse fotografii pe film. Inclusiv pe noua platformă Threads există multe postări în acest sens. Ingrid este și ea de părere că platformele de Social Media sporesc pasiunea pentru fotografia analog: „Mi se pare că văd din ce în ce mai multe conturi de Instagram dedicate special pozelor pe film, iar laboratoarele (aici mă refer atât la noi, cât și la drăguții colegi de breaslă de la București, isopatrusute și Camera Lucida) încearcă să aibă o prezență consistentă pe social media și să reposteze pozele clienților. În contextul ăsta ajung la tot mai multă lume imagini frumoase făcute pe film și e greu să nu ți se facă poftă și să nu te inspire să încerci și tu.”

În materie de tendințe, în calitate de specialist, Ingrid spune că nu a observat tendințe concrete, însă există anumite mode care se mențin, cum ar fi filmele expirate sau cele mai experimentale. 

I-am întrebat pe tinerii studenți ce fotografiază cel mai des pe film. 

Mihai mărturisește: „Nu am vrut niciodată să mă limitez la ceva când vine vorba de fotografie. Și încerc să nu fac asta nici la fotografia pe film. Însă, dat fiind că nu o fac mereu, încerc să-mi folosesc cele 36 de cadre prețioase la poze pe care le consider cu adevărat bune. Cel mai des mă văd în postura de a face fotografie stradală sau de peisaj, întrucât încerc să dau o altă viață, o altă culoare lucrurilor obișnuite pe care le văd, dat fiind aspectul unic al fotografiei analoge.” 

„Cel mai mult îmi place să-mi iau aparatul cu mine când vizitez locuri noi. Iubesc să surprind frumusețea peisajelor, dar și oamenii.

Oamenii sunt mai frumoși când apar în poze pe film”, spune Iarina.

În caz că voiai să încerci și tu fotografia pe film, dar nu știai de unde să pornești, poți începe cu pași mici. Un lucru cheie în tot acest proces este răbdarea, deci ia-ți filmul pe care ți-l doreai și experimentează cât de mult poți. Nu uita că farmecul stă de multe ori și în proces, nu doar în rezultatul final, iar fiecare rolă de film te aduce mai aproape de rezutatele pe care ți le dorești.