„O să relatăm despre Campionatul European de Fotbal Under 21”, mi-a spus unul dintre colegii de la Gen, știri acum câteva luni. În capul meu m-am gândit: „Mult succes să aveți!”, doar că, înainte să îmi termin gândul, colegul a continuat: „Tu și Florin vă veți ocupa de asta”. Florin înțelegeam de ce a fost ales, pentru că e pasionat de sportul ăsta și știe lucruri. Eu, în schimb, sunt total paralel. Dar, pentru că îmi plac provocările, am acceptat.

Așa am ajuns să văd, pentru prima dată, meciuri de fotbal din tribune. Și nu orice meciuri, ci ale naționalei României de fotbal U21, la noi acasă, pe stadionul Steaua, din București. Acum, la finalul campionatului pentru România, pentru că nu am reușit calificarea în sferturi, am înțeles de ce este atât de important acest sport și ce oferă, printre altele, oamenilor: ocazia de a ieși din case și de a uita de grijile de zi cu zi – ceea ce e mai important decât credem. 

Pentru că v-am spus deja cum am ajuns să scriu și să relatez despre acest campionat, nu o să încep să fac pe expertul și să spun ce i-a lipsit României anul ăsta pentru a se califica sau măcar pentru a câștiga un meci, din cele trei jucate. Sunt alții cu mult mai în măsură să vorbească despre aspectele astea. 

Totuși, ca om care nu se pricepe la fotbal, din exterior, a părut că echipa noastră nu a avut curaj. Curajul de a crede că se poate. Curajul de a spera și de a lupta cu orice preț pentru o victorie. 

Cred că multe dintre reușitele noastre, individuale sau ca societate, se datorează curajului. Curajul cuiva de a spune „stop” și de a ieși în stradă împotriva unei nedreptățit, de exemplu. Apoi, curajul celorlalți de a se alătura demersului. 

Oamenii au nevoie de fotbal 

Am mers la toate meciurile pe care le-a jucat România în cadrul acestui Campionat European de Fotbal U21. 

De multe ori am și vorbit cu suporterii care veneau în tribune să îi susțină pe băieți. Copii, adolescenți, studenți, oameni trecuți de prima tinerețe, bunici, toți veneau la stadion cu o bucurie pe față. Nu știu dacă bucuria se datora neapărat faptului că sunt pe stadion, pentru că îi auzeam discutând între ei și nu toți erau prea optimiști în privința rezultatelor, de exemplu. O parte erau nemulțumiți de coșurile de gunoi din afara stadionului, care se umpleau rapid. Alții pur și simplu discutau despre muncă sau alte subiecte, care nu aveau neapărat legătură cu fotbalul. Dar, cu siguranță, bucuria lor provenea și din faptul că erau acolo, împreună, cu nepoții, copiii, frații, surorile, părinții sau prietenii lor. 

De asta zic eu, un tip care nu urmărește fotbal și nu îl pasionează acest sport în mod special, că e nevoie de fotbal, de meciuri, de sport în general. E nevoie să le oferim oamenilor ocazia de a ieși din case, de a „rupe” rutina, de a-și petrece altfel timpul. Și da, o variantă e să mergi din când în când pe stadion și să îți susții favorita. 

Nu e, așadar, nevoie să fii microbist ca să susții că e nevoie de fotbal. Ne place sau nu, este cel mai urmărit sport din România. Deci, oamenilor care trăiesc în țara asta le place. 

Ne mai trebuie doar curajul. Curajul de a ieși pe stadion și a ne susține echipa, curajul de a spera că putem. Și chiar curajul de a accepta că nu la fiecare campionat se poate repeta parcursul echipei României U21 din 2019, când am ajuns în semifinale. 

Și asta e o formă de curaj. Curajul de a spune: „Ah, la naiba!” și de a merge mai departe, fără resentimente, la următorul meci al echipei, pentru a-ți arăta susținerea.

Asta am înțeles eu din Campionatul European de Fotbal U21 până acum, că avem nevoie de curaj ca de aer. Și nu doar în fotbal.

Acest articol este realizat cu sprijinul PENNY, sponsor al tuturor echipelor naționale de fotbal ale României și partener oficial al Campionatului European de Fotbal U21 2023.