La fel ca în America, există un juriu constituit tot din oameni din industria de film care stabilește cine și ce premiu primește. Totuși, este important să nu confunzi modul de funcționare al unei gale cu al unui festival – spre exemplu TIFF de la Cluj. La un festival, filmele au premiera națională sau internațională, iar la o gală, ele au avut deja premiera și au fost difuzate în cinematografe. Asta înseamnă că cel mai probabil nu vei mai găsi în cinematografe filmele nominalizate/premiate la Gopo, dar pe unele sigur le găsești pe platformele de streaming.
De ce se numesc Gopo? De la Ion Popescu Gopo, unul dintre cei mai importanți cineaști români, cunoscut în special pentru filmele sale de animație și pentru „omulețul lui Gopo” – personajul principal al acestor animații și chiar modelul pentru statueta premiilor. Ion Popescu Gopo a primit și un Palm d’Or la Cannes în 1956 pentru scurtmetrajul „Scurtă istorie”, pe care dacă ești curios, îl poți vedea aici.
Chiar dacă nu avem o industrie de film atât de mare, tot se fac destul de multe filme în fiecare an, foarte diferite între ele – ceea ce este un lucru minunat. Nu ar trebui să consideri Premiile Gopo ca fiind un etalon suprem, dar sunt un reper bun în ceea ce privește filmele la care merită să te uiți. Poate de unele dintre ele nu ai auzit sau le-ai văzut afișele pe la cinema, dar nu ai mers să le vezi.
Mi se pare că sunt justificate alegerile de anul acesta – nu m-au prea surprins nominalizările. Sunt vreo 5 care au primit nominalizări la toate categoriile, iar altele care au fost doar ici-colo. Mă bucur că sunt chiar diferite între ele și se simte că filmele încep să fie mai digerabile pentru public. Uite care sunt filmele care au primit cele mai multe nominalizări anul acesta la Gopo, inclusiv pentru Cel mai bun film de lungmetraj și Cea mai bună regie:
„BOSS”, r. Bogdan Mirică
Un thriller cinstit, filmul prezintă povestea unui ambulanțier, Bogdan, implicat într-un jaf în urma căreia o femeie este rănită. Bogdan pleacă pe urmele șefului, investigând pe cont propriu cazul. Nu m-a dat pe spate când l-am văzut, dar pentru un film de gen românesc (nu sunt foarte multe) își face bine treaba. Se găsește de văzut pe HBO Max.
Libertate (regia: Tudor Giurgiu)
Un film care m-a tulburat destul de tare și care prezintă evenimentele care s-au întâmplat la Revoluția din ’89 în Sibiu. Bazat pe fapte reale despre care nu știe atât de multă lume, ca despre ce s-a întâmplat la București spre exemplu, filmul chiar lovește unde trebuie – oameni care se întorc împotriva oamenilor, care sunt forțați să stea împreună în panica generală stârnită de revoluție. S-a tras sau nu s-a tras în civili? Filmul se poate vedea pe Netflix.
MMXX (regia: Cristi Puiu)
Filmul este alcătuit din 4 episoade ce prezintă povești din pandemie, dar care nu au neapărat legătură cu pandemia, ci mai degrabă cu anul 2020. Poveștile sunt destul de vag legate între ele, iar filmul în sine este greu de urmărit sau cel puțin așa mi s-a părut mie când l-am văzut. E un film care necesită răbdare extra din parte ta dacă vrei să-l vezi.
Nu aștepta prea mult de la sfîrșitul lumii (regia: Radu Jude)
Probabil preferatul meu dintre cele enumerate. Un film foarte actual, cu umor, despre o femeie – Angela – care se confruntă cu abuzurile de la locul de muncă, cu oboseala, cu prejudecățile. Are multe elemente neașteptate, iar personajul principal e absolut fermecător.
Spre Nord (regia: Mihai Mincan)
Pentru un film de debut, este chiar neașteptat de bine făcut. Practic, acțiunea e plasată în 1996 și se concentrează pe un român care se furișează pe un vapor de mărfuri să ajungă în America. Este prins de către un membru al echipajului, un filipinez, iar de aici lucrurile degenerează. E un film despre dreptate, bunătate și credință, care cu siguranță nu te va lăsa rece. Poți să-l vezi pe HBO Max.
Bonus – Tigru (regia: Andrei Tănase)
Tot un film de debut, inspirat din fapte reale – evadarea unui tigru de la grădina zoologică din Sibiu. Povestea este a unui personaj principal feminin foarte puternic și complex, Vera, care se luptă atât cu situația disperată a tigrului aflat în libertate, cât și cu relația cu soțul său care se află într-un mare impas. Am vrut să scriu despre el pentru că m-a impresionat când l-am văzut, reușește să îmbine momente de maximă tensiune cu unele de umor foarte bine plasat. Și da, chiar e un tigru real în film. Nu este nominalizat la Cel mai bun film de lungmetraj sau Cea mai bună regie, însă are 3 nominalizări la Gopo.
Gala Premiilor Gopo are loc pe 29 aprilie, deci dacă te numeri printre cei care fac noapte albă când se decernează Oscarurile, poate te gândești să faci asta și la Gopo.
