Tata

Mai servesc un pahar și mă duc acasă. N-aș mai sta, dar zice lumea că ești îngâmfat dacă refuzi,  că ți s-a urcat șefia la cap. În 1….. mi se rotesc rulmenți, rom și controalele viitoare la Exploatarea Minieră; trebuie să le fac protecția muncii unor oameni beți de la ora dimineții.

„ Așa e în mină!”, trebuie să-ți construiești  lumina zilei cu ce ai la îndemână: un rachiu, un rom, ce s-a mai adus de prin delegațiile din Maramureș. Mie nu mi-a plăcut munca niciodată. Mă prefăceam bolnav ca să rămân să citesc despre o istorie în care nu credeam cu adevărat. Facultatea am făcut-o la seral fiindcă aveam o soră fie mai iubită, fie mai plină de potențial în ochii părinților, iar cu trei vaci și cusut cojoace nu porți doi copii în facultate.

Stau la trei case de Căminul Cultural. Sâmbăta organizez discoteci, iar duminica proiectez filme. Lumea vine să vadă orice filme: de la rusești de care-s sătul peste marginea capului, românești din cele pe care avem voie să le dăm, dar cel mai mult se înghesuie la cele indiene. Când se aude că o să fie „O floare și doi grădinari” fetele din sat își caută iubiți peste noapte doar ca să nu-l rateze. Dacă la filme trebuia să vând un număr limitat de 2….., la discoteci făceam tot ce pot ca să-mi iasă un ciubuc. Am cărat prin două accelerate o orgă de lumini tocmai din Timișoara ca să fac atmosferă ca în discotecile din oraș, făceam tombole cu nimicuri de prin casă, iar spre dimineață o puneam pe mama să facă o oală imensă de nechezol pe care îl vindeam la preț de belvedere.

De sărbătorile mai mari dădeam baluri. Acestea necesitau mai multă organizare, dar după ce plăteai formația tot îți rămâneau 3…. de o excursie la mare. După balul de Crăciun cheltuisem toți banii pe băuturi de import luate pe sub mână pentru Revelion. Dar din fericire, prin țurțurii de gheață ai lui ianuarie se reflecta însăși botezul Domnului, altă sărbătoare prin care bunul creștin își amintește să se boteze în rachiu precum Isus în Iordan. Era de datoria mea de secretar UTC să le fiu Ioan Botezătorul, așa că urma să organizez Balul Gospodarilor. Cu muzica populară n-am prea avut tangențe, nici nu m-am mândrit prea tare îmbrăcând straiele 4……. , dar nu ratam nicio ocazie ca să strâng un bănuț pentru distracțiile mele efemere.

Planurile mi-au fost năruite. Trezit în ziua de Anul Nou, mi-a venit primarul la ușă să mă trimită la o instruire a secretarilor UTC din tot 5…….care avea să se țină la Piatra Neamț. Eram fan excursii, dar când mi-a zis că e în ziua de Bobotează, gândul la paguba financiară m-a făcut să tușesc din toți plămânii de mimam o pneumonie de toată frumusețea. M-am dat eu bolnav, dar primarul era obișnuit cu escroci mai mari decât mine, iar cu mici favoruri și o sticlă de ceva ce se găsea greu, m-a făcut să accept.

Mama

Încă sunt trează. Trebuie să termin rochiile de fulgi pentru serbare și să-mi pun un tiv la fustă. Pe 6……  fierbe o cratiță de varză, învârt îndesat în ea ca să nu se ardă până vine mama în casă.

În fiecare dimineață cobor un deal din ce în ce mai înzăpezit. Oamenii pândesc pe la geamuri așteptând ca cineva să fie primul care se încumetă să coboare, ca să poată să meargă pe zăpada bătătorită. De cele mai multe ori eu sunt aceea. Cizmele mele de gumă, mult prea mari pentru mine, o să călăuzească pașii egoiști ai celorlalți locuitori de pe deal. Ajung la stradă și-mi schimb încălțările înainte să mă urc în cursa spre școală. Tovarășa învățătoare ajunge în clasa sloi și mai pune un lemn pe foc, îmi petrec respirația peste geam și văd căciuli umblătoare prin omăt, sosesc copii.

După 7…… ne adunăm în cancelarie la o vișinată și un mied cald. Nu știu să fumez dar toți fumează, iau o 8……. de la Novica și mă prefac că trag din ea atunci când se râde la glumele directorului. Pe o fostă catedră stă un serviciu de cafea și două platouri: un aperitiv sărac și niște prăjituri ce n-au văzut niciodată ouă. În jurul catedrei, zguduindu-ne de râs și frig în alendeloane, stau eu și colegii mei, speranțele învățământului rural. Unii din noi se mândresc că au ajuns aici, însă, pentru cei mai mulți, e doar o repartizare nedorită. Eu cu Novica nu știu unde ne poziționăm, ea îmi este cea mai bună 9……, ne știm de la școală unde luam pe rând premiul I și ne prefăceam că nu ne pasă de asta. Cu ea făceam plantonul când stăteam la internat, ne ascundeam de pedagog ca să mergeam la singura cofetărie din oraș, tot cu ea am dat la ASE, mai mult ca să ne plimbăm până la Cluj, tot cu ea n-am intrat la facultate, dar măcar am fost la cinematograf și ne-am luat halviță. Ne cumpăram stofă și ne făceam aceleași rochii, la baluri ne jucau aceeași băieți, și cu ea am alergat prin ploaia radioactivă după accidentul de la Cernobîl.

Când ne pregăteam să plecăm spre casă mă trage de 10……. soția brigadierului. De Bobotează se ținea la Piatra Neamț o instruire pentru secretarii UTC pe comune. Femeie credincioasă, nu dorea să lipsească de la slujba Iordanului, așa că m-a desemnat pe mine să o înlocuisc, promițându-mi că o să-mi aducă și mie o sticlă de aghiasmă mare. Nici de-mi doream nu puteam să refuz! Tata îi ținea contabilitatea brigadierului și nu te poți pune rău cu ei.

Am urcat iarăși spre casă fără să-mi mai găsesc urmele făcute dimineața. Am călcat apăsat pe urmele oamenilor ajunși de mult lângă sobele lor. M-a lătrat un 11…..și am alergat până am lepădat vișinata și nucile cu margarină în fața porții.

Piatra Neamț, 6 ianuarie 1987

Tata

După Instruirea legată de cât de mândrii trebuie să fim că am fost aleși secretari UTC urma singura mângâiere a călătoriei: seara cultural distractivă, eveniment care se ținea la unul din cele mai selecte restaurante din oraș. După un pahar, merg să o 12…… la dans pe directoarea din comuna învecinată, e cam înaltă pentru mine.

Mama:

N-am mai mâncat un salam fără soia de când eram în liceu și i-am spălat 13…. dirigintei. Mi-am agățat ciorapii de lycra când mi-am tras fermoarul cizmelor, dar o să mă retrag după ce primim desertul. Port o rochie de stofă proastă și mă simt eclipsată de doamnele mai bine îmbrăcate decât mine.

Tata:

Mai beau câteva pahare și le calculez tuturor fetelor 14…… chinezesc. O fată trece neimpresionată prin fața mea ducându-se spre ieșirea din restaurant. Mă caut de țigări și-mi aprind una ștrengărește ieșind după ea.

─ Tu pe ce dată ești născută?

Mama:

Ăsta e ăla care a mers pe la toate. Îmi spune pe un ton amețit că sunt în zodia tigrului.

Tata:

Ce ochi frumoși are! O conduc  spre 15……unde eram cazați. M-am prezentat mai bun decât am fost vreodată și urmam să devin. O privesc cum intră în camera ei și mă reîntorc la restaurant, mâine pleacă acasă.

Mama:

Mâine plec acasă. Lui i-au plătit două nopți, se face diferență de la comună la comună. Adorm cu ciorapii de lycra pe sub pijama, m-a tras curentul în accelerat.

Tata:

În gura mea două deșerturi se întrec în uscăciune.

Mama:

A zis că mă conduce la gară, dar nu-l mai aștept.

Tata:

Plec însetat și o prind pe peron. O amăgesc că în trenul următor este căldură. Mergem să bem o cafea și îmi dau seama că n-am bani la mine.

Mama:

Numai cu ăsta să nu mă 16……!

Luminița Mîndrilă are 24 de ani și locuiește în București.

Textul și ilustrațiile au fost realizate în cadrul proiectului „Gen, revistă”, sprijinit de Institutul Francez din România. Revista este un proiect al Forum Apulum, o asociație civică din Alba Iulia, creată cu scopul de a forma noi generații de cetățeni informați și implicați, puși pe schimbat lumea în bine.

Dacă vreți ca acest proiect să continue și tinerii să scrie, să deseneze și să fotografieze subiecte cu și despre ei, ne puteți sprijini printr-una dintre metodele de aici.