Ilustrații
Proiecte de artă vizuală (ilustrație, colaj) realizate de tinerii din redacția „Gen, revistă”.
CFR, elevi și neputință
O zi de vineri. Dar care zi de vineri? Ziua de vineri de dinaintea târgului de facultăți a UBB (Universitatea Babeș Bolyai). Un peron neîngrijit al gării Brașov, mai exact peronul numărul 6, ultima linie care face legătura între pământul plin de muritori și tărâmul tuturor posibilităților, universul nemaivăzutului, locul în care vezi cum porciiContinue reading
Iubita mea e o floare
Nu am fost la Pride. Nu am participat la proteste organizate pentru comunitatea LGBTQIA+. Nu port pin-uri, brățări sau tote bag-uri în culorile curcubeului. Nu îmi place să atrag atenția. Uneori mi-e rușine că nu duc lupta pentru drepturile comunității pe față, așa cum văd că o fac alții. Aș vrea să fiu mai deschisă,Continue reading
De vorbă cu mine
[inspiră adânc] [expiră] Am momente când îmi calculez fiecare mișcare. Analizez des urmările pe care le-ar putea avea acțiunile mele. Mă uit „stânga-dreapta” să nu mă pândească vreo situație grea, care să mă dea peste cap. Mi-e frică să nu fac ceva greșit și apoi să „trag consecințele”. Mi-e teamă de discursurile minții mele atunciContinue reading
u r mine
Omul ca adăpost, ca și suflet-aparent pereche, omul ca și plasă de siguranță, suport etern, omul devotat, obsedat, posesiv și posesor, omul ca obiect al relației, relația sănătoasă, relația-colivie, relația-momeală, relația ca extensie a sinelui și a încrederii de sine, relația fragilă, gata să se rupă, corespondentă unui suflet cu atât mai rupt de realitateContinue reading
De ce mi s-a părut problematic Bukowski
Am aflat de Charles Bukowski în urmă cu câțiva ani, atunci când am descoperit una dintre poeziile sale destul de cunoscute de publicul larg și anume ,,Bluebird”, am zis că merită să give it a shot și romanelor sale. Pentru cei ce nu au auzit de el încă, Bukowski a fost un scriitor american, careContinue reading
Ești apolitic? Asta e pentru tine
Știi când ești într-o stație de autobuz și ești martor unei hărțuiri și nimeni nu intervine, deși sunt destule persoane prezente? Mi s-a întâmplat asta recent și am fost super frustrată, din poziția persoanei hărțuite, că nimeni nu a făcut nimic. Însă acest lucru e explicat de fenomenul și paradoxul de bystander, privitor sau deContinue reading
Capodopera underrated a lui Haruki Murakami
Romanul „În noapte” a lui Haruki Murakami îi imersează pe cititori în universul nocturn al Tokyo-ului, unde linia dintre vis și realitate se estompează, transformând orașul într-o lume suprarealistă. Povestea prinde viață cu un aer cinematografic, navigând între diverse personaje și poveștile lor intersectate pe măsură ce întunericul avansează. De la Mari, o tânără studentăContinue reading
În viață nu „trebuie să” nimic
În propria mea căutare pentru însemnătate, mă lovesc de tot felul de situații pe care ajung să le consider nepotrivite pentru mine. O facultate greșită, oameni rău intenționați care nu mi-au aprins vreun semnal de alarmă când ar fi trebuit, petreceri la care nu mai vreau să stau, relații din care trebuie să ies, job-uriContinue reading
Joburile Gen Z, cât de cât pe înțelesul alor tăi
Sigur ai încercat până acum să explici familiei cu ce te ocupi de când ți-ai găsit job. Știu, e dificil. Știu, nu sună ca un job pe bune, tot ce faci e să lucrezi de la laptop. Nici denumirea oficială nu te ajută, cum adică ești Officer? Nu ai terminat Jurnalism? Și noi avem problemeleContinue reading
Cum să nu enervezi un barista
Cum ar fi să renunți la zahărul pe care ești așa de nerăbdător să-l adaugi? Sună complet nerezonabil? Poate bariștii din cafenele nu se vor mai uita strâmb la felul în care zahărul dezechilibrează paleta de arome din ceașca ta. Cafeaua nu este doar doza de cofeină, cafeaua este o experiență, dincolo de faptul căContinue reading
„No one has breakfast at Tiffany's”
„Mic dejun la Tiffany” este romanul care a captivat mulți cititori de-a lungul timpului, inclusiv pe mine, prin prospețimea stilistică, personajele bine conturate și explorarea subtilă a unor teme profunde. Perspectiva nostalgică a unui scriitor, care își amintește că a întâlnit în urmă cu cincisprezece ani o tânără fermecătoare, o aduce în prim plan peContinue reading
E corpul meu și doar al meu
Viața mea până în momentul ăsta nu e chiar atât de lungă. Sunt încă înainte de 30, am amintiri palpabile de la 4 ani – încă îmi amintesc cartofii copți în sobă făcuți de bunica, rugăciunea pe care ea mă învățase să o zic seară de seară, julitura pe care am tras-o când alergam peContinue reading
Difficult times, puzzled cookies
Despre fricile și furia de care nu scăpăm Am deschis cartea aia pe care o tot car cu mine. Eram în tramvai. Nu ascultam muzică, cum fac de obicei, pentru că îmi pusesem căștile deja în fundul ghiozdanului și nu mai aveam energie să scobesc după ele în gaura aia neagră de scule. Nici nuContinue reading
Ani de… studenție?
„Anii studenției sunt cei mai frumoși”. O vorbă des auzită de nou veniții pe băncile facultății, înrădăcinată adânc în mentalul colectiv al studenților care au terminat (cel puțin) o facultate. „Este locul care îți oferă libertate” , „aici îți faci cele mai frumoase și adevărate prietenii” , „trebuie să te bucuri de anii ăștia câtContinue reading
Povestea nespusă a mamelor noastre
Când te-ai întrebat ultima dată la ce se gândește mama ta? Primii ani după ce ne mutăm din casa părintească sunt și cei în care începem să realizăm că persoanele care suntem în prezent se datorează, uneori mai mult decât am fi crezut, modului în care părinții ne-au crescut. Personalitatea noastră, cu tot cu defecte,Continue reading
Vreau mai mult decât flori
În ciuda drepturilor egale pe care femeile le au cu bărbații în România, știm prea bine că există în continuare o mulțime de inegalități sociale. De la oportunități reduse, roluri de gen rigide, până la violența verbală, fizică și sexuală care afectează femeile într-o proporție covârșitoare, muncă casnică și reproductivă neremunerată, dar și îngreunarea sauContinue reading
În sfârșit, Macarena
În sfârșit o gagică cu coaie, m-am gândit. Dale a tu cuerpo alegría, după ce prea mulți bărbați au încercat să-l fure. Să-l vadă ca pe un obiect separat de tine, dacă măcar pe tine în vreo formă s-au obosit să te vadă până acum. Mesajul Erikăi vine după mult prea mult timp în România,Continue reading
În urma ta sunt doar o lacrimă
Îmi vine uneori să te ignor. Tot ce îmi doresc de la tine este să mă asculți, însă de fiecare dată când îmi crești speranțele, urmează să mă dezamăgești de două ori mai tare. Un gând și atât, o mică mișcare și deja gata, tot ce a rămas este dorința mea sublimă de a măContinue reading