Ilustrații
Proiecte de artă vizuală (ilustrație, colaj) realizate de tinerii din redacția „Gen, revistă”.
E corpul meu și doar al meu
Viața mea până în momentul ăsta nu e chiar atât de lungă. Sunt încă înainte de 30, am amintiri palpabile de la 4 ani – încă îmi amintesc cartofii copți în sobă făcuți de bunica, rugăciunea pe care ea mă învățase să o zic seară de seară, julitura pe care am tras-o când alergam peContinue reading
Difficult times, puzzled cookies
Despre fricile și furia de care nu scăpăm Am deschis cartea aia pe care o tot car cu mine. Eram în tramvai. Nu ascultam muzică, cum fac de obicei, pentru că îmi pusesem căștile deja în fundul ghiozdanului și nu mai aveam energie să scobesc după ele în gaura aia neagră de scule. Nici nuContinue reading
Ani de… studenție?
„Anii studenției sunt cei mai frumoși”. O vorbă des auzită de nou veniții pe băncile facultății, înrădăcinată adânc în mentalul colectiv al studenților care au terminat (cel puțin) o facultate. „Este locul care îți oferă libertate” , „aici îți faci cele mai frumoase și adevărate prietenii” , „trebuie să te bucuri de anii ăștia câtContinue reading
Povestea nespusă a mamelor noastre
Când te-ai întrebat ultima dată la ce se gândește mama ta? Primii ani după ce ne mutăm din casa părintească sunt și cei în care începem să realizăm că persoanele care suntem în prezent se datorează, uneori mai mult decât am fi crezut, modului în care părinții ne-au crescut. Personalitatea noastră, cu tot cu defecte,Continue reading
Vreau mai mult decât flori
În ciuda drepturilor egale pe care femeile le au cu bărbații în România, știm prea bine că există în continuare o mulțime de inegalități sociale. De la oportunități reduse, roluri de gen rigide, până la violența verbală, fizică și sexuală care afectează femeile într-o proporție covârșitoare, muncă casnică și reproductivă neremunerată, dar și îngreunarea sauContinue reading
În sfârșit, Macarena
În sfârșit o gagică cu coaie, m-am gândit. Dale a tu cuerpo alegría, după ce prea mulți bărbați au încercat să-l fure. Să-l vadă ca pe un obiect separat de tine, dacă măcar pe tine în vreo formă s-au obosit să te vadă până acum. Mesajul Erikăi vine după mult prea mult timp în România,Continue reading
În urma ta sunt doar o lacrimă
Îmi vine uneori să te ignor. Tot ce îmi doresc de la tine este să mă asculți, însă de fiecare dată când îmi crești speranțele, urmează să mă dezamăgești de două ori mai tare. Un gând și atât, o mică mișcare și deja gata, tot ce a rămas este dorința mea sublimă de a măContinue reading
Lumea de dincolo de percepție
Ilustrații de Alexandra Cristina Duță „Lumea de dincolo de percepție” reprezintă o critică la adresa consumerismului și a lipsei de preocupare legate de încălzirea globală. Viața este plină de incertitudini și de necunoscute. Deseori tindem să ne credem stăpâni pe viziunea noastră deja formată despre lume fără să mai acordăm vreun moment pentru a analizaContinue reading
Salată de vinete din 28.07.2023
Coc vinete. Fac pasta asta dumnezeiască pentru mine și Ana, care pleca la ai ei acasă și sper că o să mai prindă când se va întoarce, peste două zile. Îmi place să gătesc și ei îi place să gătesc tot eu, probabil pentru că e o amintire continuă a faptului că mă doare înContinue reading
Ochii sperie, mâinile bucură – o lecție despre procrastinare
Am aproape 11 ani și mă scufund în treburile casei; încerc să termin de spălat farfuria pe care o țin încordată, de teamă să nu-mi scape din mâinile alunecoase, dar entuziasmul de copil neștiutor și curios cu care am început se transformă încet în disperare. Încep să mă zbat, să mă plâng, să „mă mâțâi”Continue reading
Text de Paula Artin
Andre Rădulescu – despre provocările unei persoane non binare, activism și sfaturi pentru tinerx
Andre Rădulescu a fondat Identity.Education în 2018 și, odată cu înființarea ONG-ului timișorean, s-a asumat ca persoană non-binară agender. Vorbește oricând are ocazia despre ce înseamnă să fii nonbinary, despre comunitatea LGBTQIA+, despre nereguli, dar și despre micile bucurii din viața de activistx. Crede în puterea storytellingului, dar și că generațiile actuale vor construi înContinue reading
Călătoriile lui Lexi
Lexi Caraman are 27 de ani și lucrează într-o agenție de PR și comunicare din București. Vine din Tulcea, un oraș „mic, foarte mic”, a studiat politici de tineret la Utrecht, în Olanda, timp de un an de zile, și și-ar dori să aibă mai mult timp pentru pasiunea ei de a fotografia pe film.Continue reading
Andrea Herman: „E nevoie ca lumea să știe că existăm și că avem aceleași trăiri ca ei. Doar că, uneori, sunt mai intense, pentru că nu avem aceleași drepturi.”
O mare parte din viață Andrea Herman și-a petrecut-o la Ardud, lângă Satu Mare. A crescut printre animale și printre oameni care practicau muncile câmpului, iar copilăria ei a fost marcată de Moșu, care o lua cu el peste tot, ca pe un învățăcel. Nu a durat mult, deci, până când Andrea a învățat șiContinue reading
Lia Burg și drumul de la artă stradală la activism
Pe Lia Burg s-ar putea să o cunoști din mai multe locuri. Fie ai văzut-o în postura de concurentă la Vocea României, în 2019, fie ai ascultat-o cântând pe străzile Timișoarei sau la Mayerhoff Brauerei, unde cântă muzică acustică, într-un cadru mai intim. Poate a predat ukulele sau chitară copiilor sau fraților tăi. Sau poateContinue reading
Yri Zsigismond, vatmanița care ajută oamenii din Oradea
Yri Zsigismond are 47 de ani și 23 dintre ei i-a petrecut până acum conducând tramvaie în Oradea. Deși ziua ei de muncă începe la 3:20 dimineața și se termină în jur de ora 13, își dedică după-amiezile ajutând oamenii din oraș (și nu numai!). Anul trecut a obținut două premii pentru cea mai bunăContinue reading
Un câine negru, rușinea
Nota editorului: Anna a dat examenul de bacalaureat de patru ori. Și-a făcut curaj să scrie despre asta, sperând că experiența ei, împărtășită în textul de mai jos, poate fi de ajutor pentru cei care trec prin situații asemănătoare.
Inima mea într-un borcan de zacuscă și alte pachete năstrușnice
17,18 sau 19 ani. Vârsta la care avem puterea să ne părăsim cuibul cald, păturica cu ursuleți croșetată de bunica și să zburăm către orizonturi ce par al naibii de greu de atins și înfricoșătoare.
