Una dintre cărțile pe care poate le-ai tot auzit pănă acum și care merită citite oricând măcar o dată, „Marele Gatsby”, capodoperă clasică americană. Auzisem de ea de ceva timp și am decis că aș putea să-i dau o șansă. F. Scott Fitzgerald suprinde acțiunea la începutul secolului XX, „in the roaring 20’s” și îl aduce în prim plan într-o manieră cât mai sinceră pe Jay Gatsby, un tânăr bogat și enigmatic, plin de carismă. Descris prin lentilele celui mai apropiat prieten al său, Nick Carraway, „observatorul” întregii acțiuni dacă îl putem numi așa, este proaspăt mutat în West Egg, cartier al bogaților aflat pe o insulă lângă New York. Cartea explorează complexitatea visului american, a dezmățului, a iubirii și a fascinației pentru trecut. Obsesia lui Gatsby pentru Daisy Buchanan, o femeie fermecătoare și o emblemă a lumii strălucitoare a bogaților din Estul Îndepărtat, conduce povestea și dezvăluie contrastul puternic dintre banii „vechi” și „noi”, o iubire pierdută, goliciunea materialismului și deziluzia care însoțește urmărirea unor vise inaccesibile.
„Marele Gatsby” este tipul de carte pentru care nu trebuia să fii acolo, ci doar anumiți oameni trăiau asta și trebuie să o iei ca atare dacă vrei să te bucuri de ea. Unele personaje ar putea fi considerate antipatice sau moral ambigue și poate face dificilă conectarea emoțională cu ele și asta e perfect normal. Nu trebuie să te regăsești în vreun personaj. Totodată, imaginea decadentă a exceselor societății și consecințele pe care le aduce le-ai putea percepe ca pesimiste.
Opulența „Epocii jazzului”, superficialitatea petrecerilor inaugurate de Gatsby și decăderea morală a personajelor ascunse sub strălucirea epocii, se reflectă profund în ,,lumina verde” de la capătul pontonului lui Daisy. Lumina verde este un simbol care adaugă straturi poveștii și te invită să meditezi la teme precum dorința arzătoare a neîmplinirii, speranța și trecerea timpului. În ciuda tuturor eforturilor lui Gatsby, visul său se destramă și povestea se încheie într-un mod plin de melancolie pe care o să te las să-l descoperi.
Pe scurt, cartea ne spune că uneori lucrurile pe care le dorim cel mai mult ne pot face să suferim cel mai tare. Descrie și lumea înșelătoare a aparențelor, în care oamenii încearcă să pară ceea ce nu sunt cu adevărat. Este o poveste captivantă, ușor de citit, dar și o lecție despre iluziile pe care le creăm în căutarea fericirii și a viselor noastre. Te încurajează să nu mai trăiești în trecut și să-i faci loc prezentului în viața ta.
Recomand să citești cartea înainte să vezi filmul sau dacă ai văzut deja filmul poți să-i dai o șansă și cărții. Așa că dacă ți-am captat atenția, poți da o fugă până la anticariat sau poți să o găsești și într-un format electronic. Sincer, cred că e o carte care s-ar putea să nu prindă pe toată lumea, dar e un clasic pe care ar fi bine să-l ai în vedere în lista ta de lectură. Nu pleca cu așteptări foarte mari, ci lasă-te mai degrabă surprins de ce îți poate oferi povestea, chiar dacă ai auzit ca „filmul e mai bun decat cartea”.
