Author Archives: Alexandru Ciocan

Îți amintești prima dată când ai intrat într-o cabină de vot și ai pus ștampila? Noi da.  Sau poate ești printre cei un milion de oameni care votează luna viitoare pentru prima dată, la alegerile europarlamentare și locale de pe 9 iunie. Sperăm doar că va fi la fel de memorabil momentul cum a fostContinue reading „De ziua Europei, am vorbit cu unul dintre ambasadorii țărilor fondatoare ale Uniunii Europene”

Au trecut doi ani de când am plecat de acasă și de când grijile au crescut mai mari decât mine. Am plecat la facultate și am avut șansa să-mi fac viața după ritmul meu. Nu-mi pare rău, însă momentele de odihnă autentică nu le pot avea decât în Galațiul de care uneori mă simt foarteContinue reading „„Bucură-te cât mai ești acasă, o să tot vrei să mai fii ca acum””

De cele mai multe ori sărbătorile pot fi un prilej de oboseală și agitație, chiar dacă ideea generală e de a fi fericiți. Iubesc momentele care mă duc aproape de casă, chiar dacă acasă a devenit pentru mine o combinație de mai multe locuri, orașul actual în care trăiesc, casa părinților mei, orașul unde amContinue reading „Cum ne putem regăsi pe noi în agitația de sărbători”

Paștele, pentru mine, este izvor de liniște și energie. E o colecție de amintiri frumoase și una dintre sărbătorile drăguțe, în care mă regăsesc cu familia, iar afară e cald și bine. E Nicu Alifantis cântând „Clopote de Paști” în fiecare an. De când eram mică, Paștele însemna un motiv de bucurie. Se făcea mereuContinue reading „Clopote de Paști”

În propria mea căutare pentru însemnătate, mă lovesc de tot felul de situații pe care ajung să le consider nepotrivite pentru mine. O facultate greșită, oameni rău intenționați care nu mi-au aprins vreun semnal de alarmă când ar fi trebuit, petreceri la care nu mai vreau să stau, relații din care trebuie să ies, job-uriContinue reading „În viață nu „trebuie să” nimic”

Sigur ai încercat până acum să explici familiei cu ce te ocupi de când ți-ai găsit job. Știu, e dificil. Știu, nu sună ca un job pe bune, tot ce faci e să lucrezi de la laptop. Nici denumirea oficială nu te ajută, cum adică ești Officer? Nu ai terminat Jurnalism? Și noi avem problemeleContinue reading „Joburile Gen Z, cât de cât pe înțelesul alor tăi”

Au trecut câteva zile de când am fost la „Hedda Gabler” și încă nu pot să dau un răspuns de „Da” sau „Nu” la banala, cam prea lipsita de fond întrebare: „Ți-a plăcut?”. Mi-am dorit atât de mult să văd acest spectacol încât am fost dispusă să stau, din lipsă de alte opțiuni, la ceaContinue reading „„Marile speranțe” ale Heddei Gabler și ale spectatorilor ei”

Povestea, mai bizară decât titlul, explorează continua căutare a lui Rachel, o tânără cu tulburări de alimentație și simțul umorului. Îndepărtându-se de familia ei, Rachel își plănuiește mesele și își numără caloriile până la ultima firimitură, ca mai apoi să se forțeze să ardă 3500 de calorii săptămânal, la sală. Întreaga ei viață depinde deContinue reading „„Feed me, Mommy! So that I may live!””

Așa cum luna iulie este asociată cu festivalurile muzicale, iar pasionații vor fi nevoiți să își calculeze cu atenție drumurile între Neversea, Beach Please! și Electric Castle, mai este luna iubitorilor de teatru. Dacă ai închide ochii și ai arăta, la întâmplare, o zonă de pe harta României, ai fi surprins să constați că, în oriceContinue reading „Mai: dintr-un festival în altul”

Valentine’s Day 2004. Nu știm exact unde ne aflăm în timeline-ul filmului, dar pentru noi e prima dată când îi întâlnim pe Joel și Clementine. Asta după ce Joel răspunde la gândul impulsiv de a lua trenul spre Montauk în loc să meargă, ca de obicei, la muncă. El spune cel mai „clar” de ce:Continue reading „„Eternal Sunshine of the Spotless Mind” și după 20 de ani”

Am fost dintotdeauna obișnuiți ca fotbalul să eclipseze majoritatea sporturilor de la noi. Dar România continuă să dea dovadă de performanță și în afara gazonului. Dacă aruncăm o privire la ce se întâmplă pe patinoare, este aproape sigur că atenția ne va fi furată de către sportul cu adrenalină al gheții. Începuturile hocheiului la noiContinue reading „Rece ca gheața și iute ca săgeata”

Cum ar fi să renunți la zahărul pe care ești așa de nerăbdător să-l adaugi? Sună complet nerezonabil? Poate bariștii din cafenele nu se vor mai uita strâmb la felul în care zahărul dezechilibrează paleta de arome din ceașca ta. Cafeaua nu este doar doza de cofeină, cafeaua este o experiență, dincolo de faptul căContinue reading „Cum să nu enervezi un barista”

„Mic dejun la Tiffany” este romanul care a captivat mulți cititori de-a lungul timpului, inclusiv pe mine, prin prospețimea stilistică, personajele bine conturate și explorarea subtilă a unor teme profunde. Perspectiva nostalgică a unui scriitor, care își amintește că a întâlnit în urmă cu cincisprezece ani o tânără fermecătoare, o aduce în prim plan peContinue reading „„No one has breakfast at Tiffany’s””

Românii au plecat masiv din țară, după intrarea în Uniunea Europeană. Pentru găsirea unui trai mai bun, oamenii au ales să treacă granițele țării și să meargă, în mare parte spre vest. Dacă mergi în țări precum Italia, Germania, Franța, Spania sau Anglia, este foarte puțin probabil să nu dai de un român.  Așa seContinue reading „Vamos, România!”

Viața mea până în momentul ăsta nu e chiar atât de lungă. Sunt încă înainte de 30, am amintiri palpabile de la 4 ani – încă îmi amintesc cartofii copți în sobă făcuți de bunica, rugăciunea pe care ea mă învățase să o zic seară de seară, julitura pe care am tras-o când alergam peContinue reading „E corpul meu și doar al meu”

La fel ca în America, există un juriu constituit tot din oameni din industria de film care stabilește cine și ce premiu primește. Totuși, este important să nu confunzi modul de funcționare al unei gale cu al unui festival – spre exemplu TIFF de la Cluj. La un festival, filmele au premiera națională sau internațională,Continue reading „Premiile Gopo sau Oscarurile de România”

Starting off mai mult soft decât strong cu albumul de debut al trupei Om la lună, apărut în 2021. Este într-adevăr un album ce te îndeamnă să fi un visător. Doru Pușcașu, solistul trupei și cel care a scris versurile face o treabă minunată în a transforma emoțiile în pură poezie. Albumul celor de laContinue reading „5 albume rock românești care nu-mi dau pace”

Despre fricile și furia de care nu scăpăm Am deschis cartea aia pe care o tot car cu mine. Eram în tramvai. Nu ascultam muzică, cum fac de obicei, pentru că îmi pusesem căștile deja în fundul ghiozdanului și nu mai aveam energie să scobesc după ele în gaura aia neagră de scule. Nici nuContinue reading „Difficult times, puzzled cookies”