Tot. The end. Într-o notă (doar) ceva mai serioasă, din impresionantul program, am încercat să alegem totuși câteva filme pe care să le recomandăm. Lista a devenit, inevitabil, lungă. Punct de trecere (Toll), r. Carolina Markowicz După ce anul trecut a câștigat premiul pentru regie la TIFF, regizoarea se întoarce cu un film tulburător despreContinue reading „Ce e de văzut la TIFF”
Eu în mijlocul camerei mele. Știu că trebuie să plec în weekend în Vamă. Merg cu mai mulți prieteni din organizația studenților, deci o să fie frumos. O să stăm cu cortul, deci o să fie mai frig. Nu am mai fost niciodată nici în Vamă, nici cu cortul. Nu știu cum ar trebui săContinue reading „Viața are mai multe viteze”
Miercuri, 19 iunie, cele mai importante săli de cinema din Cluj au programate filme din cinematografia maghiară. 10 filme și tot atâtea viziuni singulare fac parte din programul Zilele Filmului Maghiar de la TIFF.23. La majoritatea proiecțiilor publicul va avea șansa să cunoască realizatorii, care vor participa la sesiuni de Q&A. Fără aer (r. Moldovai Katalin) spune oContinue reading „Ziua Maghiară la TIFF.23: filme în premieră și cineaști invitați”
E foarte probabil să fi avut prieteni care își luau placa și se duceau în skatepark sau să fi văzut la o petrecere un coleg dansând breakdance. Dacă te-ai gândit că își pierd timpul învățând figuri și trucuri pe care le vor uita în doar câțiva ani (și oricum nu o să le folosească laContinue reading „Breakdance și skateboarding la Jocurile Olimpice „
Daniele Luchetti, Ryûsuke Hamaguchi și Claude Sautet sunt cei trei regizori omagiați anul acesta în programul 3×3 la TIFF, unde vei putea descoperi trei filme emblematice din cariera lor. Pe Daniele Luchetti îl vei putea întâlni chiar la Cluj-Napoca, pentru că cineastul italian este invitatul TIFF.23, unde va primi Premiul Special pentru Contribuția adusă la Cinematografia Mondială. Acesta și-a începutContinue reading „3×3 la TIFF.23: Daniele Luchetti, Ryûsuke Hamaguchi, Claude Sautet”
„E adevărat, e adevărat, e adevărat!” este un spectacol jucat la teatrul Act, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, despre un subiect cutremurător care, din păcate, este încă de mare actualitate: victim blaming. Spectacolul este inspirat din fapte reale, și redă povestea Artemisiei Gentileschi, o tânăra pictoriță ce fusese violată de profesorul său de perspectivă, AgostinoContinue reading „O fărâmă de dreptate”
Nu am fost la Pride. Nu am participat la proteste organizate pentru comunitatea LGBTQIA+. Nu port pin-uri, brățări sau tote bag-uri în culorile curcubeului. Nu îmi place să atrag atenția. Uneori mi-e rușine că nu duc lupta pentru drepturile comunității pe față, așa cum văd că o fac alții. Aș vrea să fiu mai deschisă,Continue reading „Iubita mea e o floare”
În zilele în care ai treabă în oraș, Bucureștiul parcă face tot ce-i stă în putință să îți pună bețe în roate (sau picioare, dacă ești în ipostaza pietonului). Ploua cam tare așa că am ales să scurtez drumul, tăiând-o de la Universitate pe strada Ion Câmpineanu, ca să ajung direct pe Calea Victoriei. OContinue reading „Bună dimineața la c̶a̶f̶e̶l̶u̶t̶z̶ă artă!”
[inspiră adânc] [expiră] Am momente când îmi calculez fiecare mișcare. Analizez des urmările pe care le-ar putea avea acțiunile mele. Mă uit „stânga-dreapta” să nu mă pândească vreo situație grea, care să mă dea peste cap. Mi-e frică să nu fac ceva greșit și apoi să „trag consecințele”. Mi-e teamă de discursurile minții mele atunciContinue reading „De vorbă cu mine”
A Bigger Splash. Call Me By Your Name. Suspiria. Bones and All. Astea sunt câteva din titlurile semnate de Luca Guadagnino (și o selecție personală de filme favorite) care m-au pregătit pentru potențialul lui Challengers. Folosesc un cuvânt care nu prea îmi place mie pentru că a căpătat un sens peiorativ, dar Challengers e cuContinue reading „Challengers – totul e permis în dragoste și-n tenis”
Omul ca adăpost, ca și suflet-aparent pereche, omul ca și plasă de siguranță, suport etern, omul devotat, obsedat, posesiv și posesor, omul ca obiect al relației, relația sănătoasă, relația-colivie, relația-momeală, relația ca extensie a sinelui și a încrederii de sine, relația fragilă, gata să se rupă, corespondentă unui suflet cu atât mai rupt de realitateContinue reading „u r mine”
În seara de 18 mai am putut vedea „Născuți la comandă. Decrețeii”, un documentar sfâșietor despre lupta femeilor cu Decretul 770, emis de Nicolae Ceaușescu, și despre destinele unora dintre milioanele de copii născuți în perioada 1966-1989. Documentarul a fost realizat de Florin Iepan în 2005, și proiectat, alături de alte 9 documentare postrevoluționare, înContinue reading „Războiul mut al femeilor cu regimul comunist”
Am aflat de Charles Bukowski în urmă cu câțiva ani, atunci când am descoperit una dintre poeziile sale destul de cunoscute de publicul larg și anume ,,Bluebird”, am zis că merită să give it a shot și romanelor sale. Pentru cei ce nu au auzit de el încă, Bukowski a fost un scriitor american, careContinue reading „De ce mi s-a părut problematic Bukowski”
Știi când ești într-o stație de autobuz și ești martor unei hărțuiri și nimeni nu intervine, deși sunt destule persoane prezente? Mi s-a întâmplat asta recent și am fost super frustrată, din poziția persoanei hărțuite, că nimeni nu a făcut nimic. Însă acest lucru e explicat de fenomenul și paradoxul de bystander, privitor sau deContinue reading „Ești apolitic? Asta e pentru tine”
Sunt domenii care ne atrag, dar pe care le privim doar stând în prag, cu o curiozitate prudentă. Poate chiar dublată de teama că ușa nu mai este deschisă pentru noi. Sunt oameni care nu stau în prag, ci pur și simplu deasupra lui: cu câte un picior într-o încăpere diferită. Exact asta e fazaContinue reading „Care e faza cu Art and Science”