Pe Lia Burg s-ar putea să o cunoști din mai multe locuri. Fie ai văzut-o în postura de concurentă la Vocea României, în 2019, fie ai ascultat-o cântând pe străzile Timișoarei sau la Mayerhoff Brauerei, unde cântă muzică acustică, într-un cadru mai intim. Poate a predat ukulele sau chitară copiilor sau fraților tăi. Sau poate te-ai întâlnit cu ea la Identity.Education, unde este community builder și coordonează hangout-uri, movie nights, ateliere lunare și multe altele pentru comunitatea queer din Timișoara.
La cei 26 de ani ai săi, Lia Burg cântă și compune piese, predă copiilor, este activistă și încearcă să le îmbine pe toate. Dacă o întrebi cum reușește, îți va spune că este un „jack of all trades” și că nu excelează la nimic: „Simt această presiune din exterior, să fac, să fiu, să fit in this little box în care mă pun oamenii. Și cumva încerc să mă sustrag ușor din această cutie și să fiu pur și simplu un om care face ce-i place. Poate mâine o să-mi placă altceva, sunt foarte deschisă la necunoscut.”
În ultima vreme, încearcă să aibă mai multă grijă de sănătatea ei mintală și să nu se mai ia atât de mult în serios, deși lucrează de dimineața până seara. Weekendurile sunt pentru muzică, pentru planificarea săptămânii următoare în agenda de care nu se desparte niciodată, dar și pentru un hobby descoperit recent: waterparkurile și toboganele de apă.
„Vai, săraca, oare n-are casă?”
La grădiniță cânta cu vocea, iar la 12 ani a învățat singură, de pe YouTube, să cânte la o chitară prăfuită. Tocmai se mutase cu familia la țară și se plictisea. La vremea aceea, însă, nu realiza că muzica este un tool atât de puternic de vulnerabilizare sau de a face față emoțiilor pe care le simți.
A început să cânte pe străzile Timișoarei la 14 ani și, dacă la început lumea se oprea din curiozitate și din milă, astăzi, când o vede cântând, aude mai degrabă reacții de genul: „Ce tare! Avem și noi artiști stradali. Începem să arătăm ca o țară din afară!”
Acum, indiferent de locul în care cântă, în muzică găsește vulnerabilitate. Pentru că lucrează foarte mult, nu mai are timp pentru prieteni, iar atunci când cântă reușește să fie vulnerabilă, fără să spună direct ceva. Se folosește de muzica pe care o cântă, indiferent că e vorba de piese scrise de ea sau de coveruri. Iar un concert de-al ei nu va fi niciodată la fel, pentru că ordinea pieselor și-o stabilește chiar înainte de a urca pe scenă.
Janis Joplin este un model pentru ea încă din clasa a VII-a. De atunci, de fiecare dată când termină un concert, încheie cu piesa „Me and Bobby McGee.” Este fană și a muzicii country și o admiră foarte mult pe Brandi Carlile, tocmai pentru că este o cântăreață lesbiană, cu soție și copii, care este out într-o industrie dominată de bărbați albi și straight.
„Am simțit că am ajuns acasă.”
Că este atrasă de fete știa încă din liceu, dar nu a spus părinților atunci. „Dacă pot fi într-o relație cu un băiat și să pot evita această discuție, de ce să nu evit?” Aștepta momentul în care să apară o fată care să-i placă atât de mult încât să fie nevoită să-și facă coming out-ul. Acum, își dă seama că nu își dădea voie să exploreze partea aceasta a ei. Tocmai de aceea, până la partenera sa actuală, a fost doar în relații cu băieți.
Pentru că părinții ei locuiesc în Germania, discuția despre orientarea ei sexuală a avut loc printr-un video call, iar tatăl ei a întrebat-o dacă a fost influențată în vreun fel de faptul că făcea voluntariat la Identity.Education. „O, nu. Este de foarte mult timp, doar că nu v-am spus.”, i-a zis Lia. Iar tatăl ei a înțeles-o și i-a spus că o iubește oricum ar fi. Pentru ea, „iubirea înseamnă să fii acceptat așa cum ești, să fii conținut, să fii autentic, să fii tu. Poate că mâine definiția asta se va schimba.”
„Las că ești copil, ce știi tu?”
Îi place să lucreze cu copiii, pentru că poate fi persoana de care ea însăși avea nevoie în copilărie. Nu doar că își ascultă și își respectă elevii, dar îi tratează de la egal la egal și îi încurajează să fie autentici, să fie ei înșiși.
Recent, a înțeles că încă din perioada comunistă părinții erau obișnuiți să nu le spună nimic copiilor, de teama de a nu fi pârâți la Securitate și că nu sunt doar situații particulare, ci este vorba de o întreagă traumă generațională.
Identity.Education
Programul Identity.Education, parte din agenda Timișoara Capitală Culturală, este despre identități și istorii. Lia Burg este una dintre cele cinci persoane ale căror istorii le poți citi pe Gen, revistă, și unul dintre oamenii care se asigură că vestul țării este aware de poveștile comunității LGBTQIA+, folosind arta și cultura ca forme de chestionare.
Dintre evenimentele Identity.Education de anul acesta, Lia recomandă „A Song of Queer Joys and Soorows” – un performance de cabaret care are loc pe 29 iunie, de la ora 20:00, la Institutul Francez din Timișoara. La eveniment vor participa și Zarug, Francis Mozes la clape și Paul Dragoste la cajon. Evenimentul va fi unul vulnerabil, un fel de self pity party, după cum îl descrie artistul Zarug.
Seria de portrete face parte din Pride TM, organizat de Identity.Education.
Pride TM 2022 | 24 iunie – 1 iulie
#pridetm2023
Pride TM este o platformă de evenimente, organizată anual de Identity.Education din 2019.
––-
Seria de portrete este susținută de Programul Cultural „Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii” și este finanțată de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.
