De ce bursele sociale sunt mai importante decât cele de merit, deși acum nu ajută real copiii bolnavi de sărăcie
Pe 25 august, seara, s-a pus în dezbatere un proiect care să modifice modul în care se dau bursele elevilor. Schimbările făcute de ministerul Educației fac rău, însă prevestesc ceva groaznic – modul în care va arăta școala din România după „România Educată”. Îmi propun să discutăm filosofia asta a noii școli aici, pe Gen, Revistă. Vedem atitudinea de care vorbesc din cum se dau bursele pentru că ele sunt tratate ca bani aruncați. În loc să fie o piesă din mașina care ar trebui să scoată oamenii din sărăcie, ele sunt privite ca reglări de buget și vor fi primele tăiate la criză.
Foto: Inquam Photos/Octav Ganea
Cum de spun asta?
Din clasa a IX-a mă urmărește nodul ăsta în stomac – modul în care văd politicienii școala și noua lor obsesie cu ideea de merit, când mulți au nevoie de ajutor să trăiască. Am fost 2 ani în Consiliul Elevilor, timp în care am încercat să conving politicieni să dea mai mulți bani și ajutor elevilor care suferă de sărăcie. Uneori am cerut burse sociale mărite și să scadă bursele de merit, pentru că oricum ar fi gândite se ajunge la inechitate. Adică Bucureștiul lua 30-35% din bugetul pentru burse, deși are doar 10% din elevii României.
Propunerea nouă nu doar că nu are milă de copiii care au avut ghinionul să nu se nască bogați la oraș, dar și păcălește printr-o falsă impresie a „meritocrației”, ideea că dacă muncești o să primești. Ce uită politicienii este că școala nu merge pe meritocrație, din păcate. Indiferent de cât de mult „trage” un elev, dacă acasă face foamea, trebuie să stea cu frații sau la câmp nu o să poată să aibă rezultatele unui elev care primește tot ce are nevoie. Așa că sărăcia devine handicap când vorbim de cât de „performant” e un elev. Banii și familia sunt strâns legați de ce șanse are fiecare dintre noi.
De asta meritocrația nu are sens în a cântări nevoia de ajutor a unui elev. Școala e mai aproape de un spital în modul de funcționare decât de o fabrică, diferența fiind că la școală se tratează ura, neștiința și sărăcia. Iar, ca la școală, la spital răniții nu pot fi evaluați după „merite”, ci după nevoi.
Voi începe cu bursele sociale să vedem ce face statul pentru a ajuta elevii care suferă de sărăcie. Mai ales că ele sunt o altă bucată care dă sau nu posibilitatea unor copii să ajungă adulți care să își controleze viața, nu să fie la mâna altor oameni sau a statului.
De unde bani, dom’le, de unde?
Banii din burse vin din două părți, de la Ministerul Educației (direct) și de la Primăria unde e școala (în plus). Mă voi referi mai departe în articol doar la banii de la ME pentru că diferențele între ce dă un sector din București sau Primăria Dej trebuie discutate separat. Pe scurt, diferențele astea produc și mai multă inechitate pentru că școlile sărace, cu copii din medii defavorizate primesc oricum mai puțini bani. Din start copii cu mai puține oportunități mai au o piedică de la cum se dau banii în educație.
Acum bursele au o bază de la minister, o sumă minimă, plus ceva de la primărie. Înainte se dădea cât voia primarul și se ajungea la diferențe de până la 1000 de lei între aceleași note din diferite orașe. Există mai multe tipuri de burse, fiecare cu o idee în spate, care vom vedea că nu fac întotdeauna ce promit. În ordinea sumelor luate de elevi de la secretariat, avem așa:
De olimpici: pentru locurile 1, 2 și 3 la concursurile naționale și internaționale. Adică aia pe care o lua David Popovici acum câteva luni. Ea va crește până la 3000 de lei/ lună din toamnă pentru olimpicii internaționali. Pentru olimpicii neaoși, pentru locurile 1, 2 și 3, bursa va fi de 700 de lei/ lună.
De merit: care va crește la 450 de lei/ lună din toamnă
- dacă ai peste 9.50 media anuală și 10 la purtare (schimbată într-un top 7 sau top 11 pe clasă)
- pentru locurile 1, 2 și 3 la concursurile județene (care dispare din toamnă)
Socială: care va crește la 300 de lei/ lună din toamnă pentru
- Elevii care sunt într-o familie care nu are mai mult de 950 de lei net pe lună per membru de familie.
- Elevi orfani, cu un singur părinte, abandonați sau în plasament
- Elevi care au deficiențe/afectări funcționale produse de boli, tulburări sau afecțiuni
Tehnologică: nou făcută, mai ușor de luat, care va da 300 de lei/ lună din toamnă pentru elevii din licee tehnologice profesionale și duale. Da, toți elevii de acolo, e o campanie de promovare a tipului de învățământ, o bilă albă.
Sunt mulți care iau bursă socială?
Nu câți ar trebui. În România 1 din 4 tineri trăiește sub pragul sărăciei și tot 1 din 4 elevi care încep clasa I nu termină liceul. Asta înseamnă că mulți nici nu ajung să primească vreun ajutor, dacă sunt nevoiți să renunțe la școală.
Deși sunt mulți în școli care ar avea nevoie, nu toți sunt ajutați. Să primească bursă socială înseamnă să fie la limita supraviețuirii. Și o să vă rog să țineți minte că vorbesc de copii care s-au născut într-o familie săracă și au nevoie de susținere ca să își permită să existe pur și simplu, nu doar să meargă la școală. Bursa socială nu e de ajuns și nu o pot lua toți cei care au, de fapt, nevoie de ea.
Cazul Ioanei Morar*
Ioana ia bursă socială. Ea locuiește cu mama ei, Eva, și cu fratele ei mai mic, Mihai. Eva e bucătăreasă și are 2800 de lei pe lună salariul, (adică un salariu minim pe economie și jumătate, net). Încă 50 de lei în plus la salariul Evei și Ioana nu ar mai putea primi bursa socială. Din salariu putem scoatem o chirie de 1500 de lei, pentru că stau acolo de mai mult timp, încă 500 de lei pe întreținere, 650 de lei pe mâncare, haine, produse de igienă și uite cum se ajunge la 150 rămași din salariu. Doar 50 de lei pentru fiecare pentru orice altceva. 50 de lei să-și astupe o poftă sau o altă nevoie.
Doar în cazul Ioanei e posibil ca un elev să ia suma „uriașă” de 300 de lei pe lună, care nu sunt 300 fix, pentru că școlile împart suma la toate zilele lunii și scot weekend-urile, deși bursele se iau și în vacanță. Calculat, Ioana ia în realitate 200 și ceva de lei. Asta pentru că statul nu o vede pe Ioana om mereu, doar de luni până vineri.
Din păcate asta nu e tot, e chiar mai rău pentru că matematica face ca dacă familia elevului e mai mică ajutorul să fie luat mai greu. Cu cât familia e mai mare, pragul până la care iei bursă e mai mare și cu atât e mai ușor să trăiești sub el pentru că sunt lucruri care nu trebuie cumpărate sau plătite pentru fiecare persoană din casă, ca un frigider, de exemplu. Adică dacă Ioana nu avea un frate, cel mai probabil rămânea și fără acei 200 și ceva de lei, pentru că trecea de prag. Statul ar fi crezut că trăiește prea bine.
A lua bursă devine și mai greu, mai ales dacă adultul se încăpățânează să lucreze două joburi pentru a putea trăi decent.
Cifre.
| Nr. de persoane în familie | Venit maxim pe lună per familie pentru a lua bursă în 2023 | Coșul minim pentru un trai decent calculat de FES și Syndex România în 2023 |
| 2 | 1897 lei/lună | Aprox. 4800 lei/lună |
| 3 | 2846 lei/lună | 7.112 lei/lună |
| 4 | 3796 lei/lună | 8.659 lei/lună |
În coloana din dreapta e un calcul care arată cât trebuie să câștigi pentru a îți permite să nu te îngrijorezi de ziua de mâine. Sunt incluse lucrurile de bază, ca să nu mori sau îmbolnăvești, dar nevoile „sociale”, adică lucrurile care te fac om nu doar muncitor, ca de exemplu relaxarea, cultură sau educație. Nevoile sociale nu sunt luate în calcul de ME.
În coloana din centru sunt sumele pe care ME le înțelege ca cel mai mare salariu pe care poți să-l ai, dar care să fie destul de mic încât să trebuiască să fie ajutat. Diferențele între cele două coloane sunt de 3-4 mii de lei. Cu un leu peste sumele din coloana din mijloc și un elev nu s-ar încadra să primească ajutor. Așa ajung copii din familiile sărace să nu fie ajutați – cu niște criterii făcute prost.
Treci dealul, nu iei banul.
Anul trecut Ministerul Educației a fost amendat cu 10.000 de lei de Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării pentru că a tăiat bursele sociale elevilor de liceu care învață în altă localitate decât cea unde locuiesc. Adică copii care merg pe jos sau cu microbuzul să facă școală, dar și cei care locuiesc în alt sector, spre exemplu. Cu noul ordin pentru burse, ME va tăia și bursele de la clasele I-VIII. Nu e clar de ce fac asta, care e logica din spate să taie ajutorul, însă e clar pentru copii nomazii că la capitolul educație sunt singuri.
Când ești orfan cine plătește?
Tot burse sociale luau și elevii orfani. Dexonline spune că orfan înseamnă „(Persoană) care a pierdut pe unul dintre părinți sau pe amândoi”. Din septembrie, cu noile criterii, Ministerul definește orfanii ca persoane care și-au pierdut ambii părinți și consideră că dacă elevul a pierdut doar un părinte este într-o familie monoparentală, deci contează cât câștigă părintele rămas în viață și se revine la cazul Ioanei.
Vi s-ar părea că are sens, nu? Ați spune că sunt două familii în care e prezent doar un părinte, dar nu-i așa. Într-o familie divorțată, părintele care nu îngrijește copiii plătește pensie alimentară. Când ești orfan, cine plătește?
Cu ce rămânem?
Bursa socială vedem că nu-și face treaba, nu oferă destul și nu pentru toți cei care au nevoie. Finalul fericit în unele cazuri e că se poate lua împreună cu bursa de merit sau cea de performanță. Pe asta și pe faptul că profesorii vor umfla deliberat notele s-a bazat ME mult timp, cu speranța că cei mai adaptați elevi la foame vor reuși să ia două burse, să treacă prin liceu, să aducă premii sau să ajungă adulți semi funcționali.
În cazurile în care un elev ia două burse, „meritul” devine ajutor pentru supraviețuire al elevului, nu bani de căști și mers la mall. Ei se dau de cele mai multe ori pe mâncare, chirie, lucruri de bază, nu fițe. Așa ajunge bursa de merit să fie tot socială pentru cei cu nevoi. Asta evită ME să spună – că inegalitatea supremă nu vine din cum se dă bursa de merit, ci de la faptul că elevii săraci sunt tratați ca oameni de mâna a doua, un material care foarte rar sau deloc va aduce premii sau diplome pentru a împodobi școala.
Toți merităm să ajungem adulți
De ce nu face ME condițiile ca mai mulți elevi să poată să ia bursele sociale? În primul rând pentru că costă multă să tratezi sărăcia. Costă mult să dai mese calde și să ai oameni pregătiți să care să aibă grijă de copii fără oportunități, apoi să le mai și dai bani să învețe să-și controleze viața. Să lași viitorul lor în aer, la voia sorții, e mai ieftin de pus pe o agendă. În al doilea rând pentru că autoritățile ar trebui să recunoască faptul că nu se poate trăi din salariul minim pe economie garantat de stat. Un minister ar trebui să recunoască faptul că celelalte nu-și fac treaba, iar asta e imposibil în logica unui grup care își protejează spatele, „nu se face”.
Adevărul e că se poate găsi o soluție pentru a crea niște plase de siguranță pentru oamenii care încă nu pot avea grijă total de ei, copiii. Mecanismele nu sunt doar despre burse, dar am ținut să arăt cum e arată modul cel mai bun de a satisface nevoile oamenilor – dă-le bani să și le satisfacă. Toți merităm să ajungem adulți, însă pentru a face asta trebuie să avem ajutor și să ne putem controla viața. Asta se întâmplă în școală, însă nimeni nu se poate concentra când îi e foame.
Cel mai trist, poate, e că bursa asta e o altă parte din invitația pentru elevii săraci să îndure și să le fie poftă, cu setea că poate odată o să aibă și ei destul. Aș vrea totuși să vă las cu o întrebare. Ioana îmi e o prietenă tare dragă și nu ia încă bursă de merit, dar ar putea lua.
Tu i-ai da Ioanei un 10 să aibă bani de pâine?
Urmează bursele de merit.
*Ioana Morar nu este o persoană reală, este un exemplu bazat pe date statistice.
