Lexi Caraman are 27 de ani și lucrează într-o agenție de PR și comunicare din București. Vine din Tulcea, un oraș „mic, foarte mic”, a studiat politici de tineret la Utrecht, în Olanda, timp de un an de zile, și și-ar dori să aibă mai mult timp pentru pasiunea ei de a fotografia pe film. Între timp, se ocupă și de comunicare la Identity.Education. 

Ilustrație realizată de artistul Paul Mureșan

De la Tulcea la București 

Lexi Caraman era voluntară încă din timpul liceului la EUdivers, un ONG local, unde încerca, alături de ceilalți voluntari, să spună poveștile orașului Tulcea: „Sunt foarte multe cartiere în care au crescut diverse etnii: cartierul grecesc, cartierul turcesc, cartierul evreiesc. Clădirile sunt de așa natură și spun povestea mai multor generații care au trăit acolo.

Astăzi, însă, nu ar mai putea locui într-un oraș mic. Îi place haosul din București, cu care are o relație de love&hate, dar și faptul că aici se întâmplă lucruri constant. Capitala are de toate pentru ea: joburi și oportunități, cultură, socializare și, mai ales, prieteni. 

Și-a făcut coming out-ul în două etape: una matură și una imatură. La 13 ani, și-a dat seama că îi plac fetele și a spus asta tuturor, numai că nimeni nu a reacționat: „Era pur și simplu văzut ca ceva ce zici la 13 ani și uiți la 15. Numai că eu nu am uitat.” Iar în perioada dintre generală și liceu a încercat să descopere cât mai multe, mai ales prin intermediul fimelor, și așa a dat de The L world, „acest serial totem al lesbienelor.

Discuția serioasă cu familia a avut-o abia când s-a mutat la București, odată cu facultatea, când a început și o relație cu o fată. Pentru mama ei, a fost foarte dificil să înțeleagă, mai ales că Lexi avusese și relații cu băieți. Dar amândouă au făcut eforturi constante și acum Lexi merge în vacanțe și își petrece sărbătorile cu familia și cu Alexa, partenera ei actuală. 

„Cred că odată ce tu ești ok cu tine, lucrurile se leagă altfel, indiferent de contextul în care te afli. Pentru că primul pas e să nu te urăști tu pe tine, ci să te iubești sau să te accepți, ca după aia să poți să transmiți astea și celor din jur.”, spune Lexi. 

Una dintre valorile ei cheie este autenticitatea și nu ar putea trăi într-o lume în care să nu fie out, pentru că nu ar putea să fie cine este: „Și dacă nu știu cine sunt, nu mă simt bine. O simt în corp, ca și cum sunt bolnavă.”

Și-ar dori să-i spună și bunicii că este lesbiană, dar simte că nu are suficient spațiu și înțelegere din partea ei. Deși este dezamăgită că nu poate să împărtășească asta cu bunica, spune că relația lor este mult mai importantă și acceptă ca ea să fie singura persoană din viața ei care să nu îi cunoască orientarea sexuală. 

Utrecht, Olanda 

În Olanda, a studiat politici de tineret, la master. A învățat cum să creeze și cum să depisteze problemele și nevoile tinerilor, dar și cum să creeze intervenții pentru a diminua problemele. Tot în Olanda a făcut și una dintre fotografiile pe film de care este cea mai mândră. Un cadru cu două fete care stăteau pe scaune, lângă fereastra bibliotecii LGBTQ+, și al căror contur se vede pregnant în fotografie. 

La cadrele pe film îi place că nu poate să vadă poza imediat și crede că acesta este un soi de tratament la obișnuința și la nerăbdarea de a vedea rezultatele de îndată, pe care le induc tehnologia și cumulul de informații.

Oslo, Norvegia

În Oslo a ajuns anul trecut cu programul Trillenials, pentru tineri implicați în sectorul ONG. S-a aflat acolo cu o seară înaintea marșului PRIDE, când a avut loc shootingul din bar, împotriva comunității LGBTQI+, și simte că nu a trăit niciodată nimic atât de intens ca în zilele acelea: „Toate entitățile posibile, private, publice, biserici, aveau expuse în semn de solidaritate steaguri gay. N-am văzut în viața mea atâtea steaguri gay.” 

Chiar dacă a simțit firescul comunității în societatea norvegiană, s-a simțit deopotrivă tristă, deoarece și-a dat seama că indiferent cât de friendly este o societate cu oamenii din comunitatea queer, siguranța rămâne în continuare o problemă majoră. 

Timișoara, 2023 

Programul Identity.Education, parte din agenda Timișoara Capitală Culturală, este despre identități și istorii. Lexi Caraman este una dintre cele cinci persoane ale căror istorii le poți citi pe Gen, revistă, și unul dintre oamenii care se asigură că vestul țării este aware de poveștile comunității LGBTQIA+, folosind arta și cultura ca forme de chestionare.

Dintre evenimentele Identity.Education de anul acesta, Lexi recomandă „Tabachera cu scorpion” –  o expoziție care pornește de la romanul „Der skorpion”, scris de Anna Elisabet Weirauch, o scriitoare germană, de origine română. Cartea ei este pionieră în literatura lesbiană, iar expoziția își propune să exploreze o perspectivă mai amplă asupra universului lesbian din alte timpuri și din alte locuri. Vernisajul are loc pe 30 iunie, iar expoziția poate fi vizitată până pe 20 iulie.

Seria de portrete face parte din Pride TM, organizat de Identity.Education.

Pride TM 2022 | 24 iunie – 1 iulie

#pridetm2023

Pride TM este o platformă de evenimente, organizată anual de Identity.Education din 2019.
––-
Seria de portrete este susținută de Programul Cultural „Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii” și este finanțată de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.