O mare parte din viață Andrea Herman și-a petrecut-o la Ardud, lângă Satu Mare. A crescut printre animale și printre oameni care practicau muncile câmpului, iar copilăria ei a fost marcată de Moșu, care o lua cu el peste tot, ca pe un învățăcel. Nu a durat mult, deci, până când Andrea a învățat și ea să cosească sau să zidească.
Numai că, anul trecut, a decis să se mute din Satu Mare. Deși Ardud a devenit oraș în 2006, schimbarea titlului de la sat la oraș nu a adus un nivel mai crescut de cultură și nici alte oportunități pentru locuitorii săi. Și, cum își dorea să învețe lucruri noi și să evolueze, a decis să se mute într-un loc care să-i ofere aceste posibilități.
La Timișoara a ajuns după un an în care a încercat să trăiască în mai multe orașe din țară. Brașov, Sibiu, Oradea, București, le-a luat pe toate la pas, preț de câteva săptămâni. Cu Timișoara lucrurile stăteau diferit.
Nu doar că orașul avea suficient spațiu verde, dar aducea și acele oportunități de muncă pe care nu le găsea în Brașov sau în Sibiu, iar agitația Bucureștiului era departe. În plus, colabora deja cu Identity.Education, iar la sfârșit de iunie, anul trecut, a fost unul dintre oamenii-cheie care au organizat primul marș Pride la Timișoara.
„Mie îmi place de tine ori că ai fi băiat, ori că ai fi fată.”
Avea 16 ani când a început o relație cu o fată, printr-un joc online, unde avea profilul unui băiat. Câteva luni mai târziu, însă, lucrurile au devenit serioase, iar ea s-a simțit vinovată pentru că a mințit. Așa că și-a luat inima în dinți și a spus adevărul: „Uite, eu sunt de fapt fată. În schimb, îmi place mult timpul petrecut cu tine și vreau să îmi cer scuze dacă ți-am creat incomodități.”
Pentru vârsta pe care o avea atunci, crede că situația a fost gestionată mai mult decât matur, în special după ce a primit și răspunsul prietenei sale: „Mie îmi place de tine ori că ai fi băiat, ori că ai fi fată, pentru că te-ai comportat cu mine super fain și mi se pare că ne potrivim.”
A fost prima ei relație serioasă și de lungă durată, deși inocentă. Pentru că iubita ei locuia în Zalău, se vedeau în weekenduri, de dimineața până seara, iar familiile lor știau doar că sunt prietene.
„O să ai numai probleme din cauza asta și o să-ți fie greu în viață.”
Când i-a mărturisit că îi plac fetele, mama s-a întrebat cu ce a greșit. Era, la urma urmei, o femeie care își creștea copiii singură. Și chiar și Andrea se blama atunci, pentru că bunicii ei erau oameni religioși și de mică învățase că „nu e ok dacă ești fată și îți plac fetele sau ești băiat și îți plac băieții”.
N-a fost ușor pentru niciuna, dar după certuri și discuții, mama ei, care la vremea aceea știa doar superficial termenii „pe invers” sau „gay”, a rămas alături de fiica sa. Pentru că a vrut să o cunoască în întregime, au început împreună o nouă etapă în care au învățat despre ce înseamnă orientarea sexuală a fiicei sale și despre comunitatea LGBTQI+.
„Să fim serioși, cine nu își dorește ca părinții să îi accepte așa cum sunt? Cred că ăsta este unul dintre taskurile de a fi părinte: să îți iubești copilul orice ar fi. Pentru că nu l-ai conceput doar ca să fie acolo la bătrânețe și să aibă grijă de tine.”, spune Andrea, care recunoaște cât de norocoasă a fost să aibă suportul mamei și al surorii sale.
De la mama ei a învățat să-și pună mereu întrebări: „Ce se întâmplă dacă faci asta? Dar dacă n-o faci? Ai nevoie de asta acum? De ce?”. A mai învățat și să-și cultive o stare de curiozitate constantă, care a transformat-o în ceea ce ea numește un „social butterfly”.
În timpul săptămânii, are un job corporate, care se termină la oră fixă, apoi începe munca la Identity.Education și în rest se vede cu prietenii, face tir cu arcul, pictează, merge la baschet și se plimbă cât de mult poate. Deși s-a mutat de un an de zile în Timișoara, încă oprește mașina de cele mai multe ori atunci când vede o văcuță pe marginea drumului și coboară să o mângâie.
„E nevoie ca lumea să știe că existăm și că avem aceleași trăiri ca ei. Doar că, uneori, sunt mai intense, pentru că nu avem aceleași drepturi.”
După ce și-a făcut coming outul, a învățat că este important să se descopere și să se lase descoperită de către oameni. Îi încurajează pe cei din jur să îi pună întrebări, chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna cele mai adecvate, pentru că realizează că nu toți oamenii au suficiente informații despre comunitatea queer.
Crede că ura împotriva comunității vine fie din a nu avea suficiente informații, fie din a avea informațiile greșite. Mai crede, însă, și că ura aceasta este înrădăcinată în popor: „pentru că am avut ură față de alte nații, am avut ură față de noi înșine, am avut ură față de oamenii care plecau din România pentru că își doreau ceva mai bun.”
Identity.Education
Programul Identity.Education, parte din agenda Timișoara Capitală Culturală, este despre identități și istorii. Andrea Herman este una dintre cele cinci persoane ale căror istorii le poți citi pe Gen, revistă, și unul dintre oamenii care se asigură că vestul țării este aware de poveștile comunității LGBTQIA+, folosind arta și cultura ca forme de chestionare.
Dintre evenimentele Identity.Education de anul acesta, Andrea recomandă „Libertate?” – o reprezentare vizuală și audio a ultimilor 30 de ani de mișcări queer din România, sub forma unei producții în aer liber la scară largă, cu muzică live simfonică și videomapare. Evenimentul are loc în octombrie 2023.
Seria de portrete face parte din Pride TM, organizat de Identity.Education.
Pride TM 2022 | 24 iunie – 1 iulie
#pridetm2023
Pride TM este o platformă de evenimente, organizată anual de Identity.Education din 2019.
––-
Seria de portrete este susținută de Programul Cultural „Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii” și este finanțată de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.
