Pentru un număr mare de tineri, cinematografia a început la The Dark Knight (2008), Scott Pilgrim vs. the World (2010) sau Inglorious Basterds (2009). Adică pe finalul anilor 2000. E firesc.
Bunicii tăi au început cu Neamul Șoimăreștilor (1965), părinții tăi cu filme cu Bruce Lee pe casete VHS dublate caraghios de Irina Margareta Nistor, iar unchii tăi cu DVD-uri piratate cu The Lord Of The Rings (2001).
Ca idee, ce e Despicable Me (2010) pentru tine, așa e Maria, Mirabella (1981) pentru mama ta.
Desigur, nu generalizăm. Nu toți au crescut cu aceleași chestii, și nu toți percep cinematografia la fel. Am cunoscut tineri de 20 de ani care vorbeau de Neorealismul Italian sau Dogme 95, dar am cunoscut și adulți care au refuzat să vadă filme înainte de 2010 pe motiv că sunt prea vechi.
Ok, unc…
Și cum fiecare generație are filmele ei, e natural să aibă și stelele ei.
Stelele expuse cu care am crescut eu au fost George Clooney, Nicholas Cage, Antonio Banderas, Johnny Depp, Samuel L. Jackson, Joseph Gordon-Levitt, Tom Cruise, Daniel Day Lewis, Brad Pitt și mulți alții.
L-am lăsat pe Brad Pitt la final cu un motiv. Pe lângă subiect de tabloide și sex symbol în anii 2000, Brad Pitt a fost fața Hollywood-ului pentru mult timp. Și nu în mod întâmplător, întrucât dincolo de zâmbetul de păpușel, mandibula de gigachad și coafurile chic, se află un actor cu o gamă colosală de roluri și stiluri. Ceea ce vreau să spun e că el a alergat pe un drum pavat pe vremea când era în scutece. Și cel care a pavat drumul a fost nimeni altul decât Robert Redford. Și mai seamănă și mult, ceva uncanny…
Cine?
Nu mă apuc să fac biografia omului, e destulă pe Internet. Dar pentru cei care nu au avut ocazia să-l cunoască prin filmele sale, Redford a fost pentru anii ‘70-’80 ce a fost Brad Pitt pentru anii ‘90-2000.
Poate numele nu vă sună cunoscut, dar mai mult ca sigur știți mema cu el. Da, el e, în filmul Jeremiah Johnson (1972), un film – ca multe altele din cariera sa – ce explorează conexiunea om-natură.
Vezi tu, în umbra faimei de Hollywood-heartthrob, Redford a fost un ecologist pasionat și a ținut să expună această dogmă prin arta meseriei. Are chiar și un film cu Brad Pitt despre pescuitul la muscă în munți, numit A River Runs Through It (1992). Dar chimia lor s-a precipitat în Spy Game (2001). Nu exagerez când spun că nu doar rolurile lui Brad Pitt au tras inspirație din Robert Redford, dar însuși personalitatea sa pare croită după imaginea lui Redford.
Roluri emblematice
Personajele lui Redford sunt repere semnificative în cinematografia americană, chit că nu sunt la fel de relevante în cultura pop din Europa cum e Tony Montana al lui Al Pacino sau Don Corleone al lui Marlon Brando.
În Butch Cassidy and the Sundance Kid (1969) – western clasic american – joacă un bandit iscusit și, deși e în umbra lui Paul Newman, reușește să acapareze suficient de multă atenție încât să primească roluri mai interesante. În The Sting (1973) radiază o strălucire vibrantă în rolul lui Johnny Hooker, punând în evidență frumusețea spiritului efemer și neîmblânzit al tinereții și mai mult de atât, de data aceasta deja are o chimie cu Newman pe picior de egal. Gen cum ar fi trebuit să aibă Peter Parker cu Tony Stark în Spider-Man: Homecoming (2017).
Fiind un om cu caracter și un actor ambițios, Redford a vrut roluri care să-l solicite, așa că în All the President’s Men (1976) ia chipul jurnalistului Bob Woodward, ale cărui investigații au pornit un domino de evenimente care s-a încheiat cu plecarea din funcție a președintelui Richard Nixon.
Dramaturg complet prin natura sa, a excelat și ca regizor, întrucât prima peliculă regizată de Robert Redford, Ordinary People (1980), a luat fix 4 Oscaruri, dintre care cel puțin două – cea mai bună regie, cea mai bună peliculă – sunt meritul său.
Ce a lăsat Robert Redford moștenire cinematografiei?
Dincolo de mulțimea de capodopere cinematografice și Oscaruri?
Oh, boy!
Dacă îți spun că Paul Thomas Anderson, Quentin Tarantino, Darren Aronofsky, Ryan Coogler și Damien Chazelle sunt rezultatul lui Redford, mă crezi?
Asta pentru că Festivalul de Film Sundance – un prilej pentru regizorii independenți să se remarce – a fost creația sa.
Deci data viitoare când discuți la o bere cu prietenii despre Whiplash (2014), Reservoir Dogs (1992), Requiem For A Dream (2000) sau Sinners (2025), amintește-ți că niciunul din aceste filme nu ar fi ajuns la tine dacă nu era Robert Redford.
