„Gol România! Marchează pentru echipa noastră Alisia Boiciuc“, s-a auzit pe Arena Pitești de 11 ori în meciul de ieri, în care echipa de handbal feminin U19 a României a învins Suedia la o diferență de opt goluri. La finalul partidei, în timp ce era aplaudată în picioare de toată arena, a primit tricoul pentru „omul meciului“, acordat celei mai bune jucătoare de pe teren. 

Alisia, jucătoarea care de la 16 ani poartă „banderola“ de căpitan al naționalei, a fost parcă pe tot terenul. Pe fondul tobelor din galerie și al scandărilor din tribune, Boiciuc le arăta fetelor României, la aproape fiecare atac, ce schemă trebuie să joace pentru a reuși să treacă de apărarea Suediei. 

Am vorbit cu Alisia la o zi după meciul cu Germania, de pe 9 iulie, la sfârșitul căruia România a reușit să se califice în grupa principală, deși foarte puțini români mai credeau în șansele echipei. „O să țin minte mult timp meciul de ieri. N-am putut nici să dorm după“, ne-a spus ea cu gândul la victoria care deja a intrat în istoria handbalului românesc. 

Când analiștii sportivi vorbesc despre viitorul handbalului feminin din România, menționează și numele Alisiei Boiciuc. Când era mică, a început să facă sport cu orice minge îi pica în mână. Juca fotbal, volei, baschet, însă când a atins mingea de handbal, a simțit că nu o mai poate lăsa jos. „A fost o scânteie. Și am știut că acolo o să rămân“. 

A jucat prima dată handbal în Sighetul Marmației. Deși a mai avut momente în care simțea că nu mai poate continua, de fiecare dată a ridicat-o antrenoarea ei de atunci, Cornelia Lucaci. După puțin timp a descoperit-o și pe Cristina Neagu, jucătoarea care o inspiră să joace mai bine pe zi ce trece. 

În viitor, și-ar dori să joace la Gyor și să câștige cel puțin un trofeu de Champions League cu echipa din Ungaria. 

Ca să poată ajunge la cel mai înalt nivel, a renunțat la viața normală de adolescent. Își începe ziua încă de la primele ore al diminieții și, de multe ori, cu un antrenament intens. Între pregătirile pentru meciuri și mesele de peste zi are câteva ore libere, în care odihna trebuie să fie în prim plan.

Când nu joacă handbal, îi place să împrumute rețete de la mama sau bunica ei și să-și facă de cap în bucătărie. Ultima oară a gătit un cheesecake cu fructe de pădure, de care este foarte mândră. Încearcă să mai strecoare și timp pentru citit cărți de dragoste, în special de la autoarea ei preferată, Coleen Hoover. 

„De obicei, când avem două antrenamente, ne trezim dimineață devreme, pe la 8, luăm micul dejun, după mergem la antrenament, venim, stăm câte o oră așa de odihnă, mergem la prânz, avem 3 ore de odihnă, în care putem să dormim sau să citim, să facem ce ne place. Și după, iarăși la antrenament. Avem cina, mai socializăm, ne mai jucăm împreună, mai discutăm despre ziua care a trecut.“

Și-ar dori să plece mai des în excursii, să vadă lumea, să „uite” puțin de handbal, dar timpul nu-i permite. Iar pentru cei care vor să facă handbal spune că este nevoie de multă muncă. „Trebuie să dedici mult timp acestui sport, să-l faci cu dragoste.” Alisia Boiciuc a reușit să facă asta încă de la 9 ani. 

Acest material este realizat cu sprijinul BRD Groupe Société Générale, sponsor al echipelor naționale de handbal ale României.