De fiecare dată când România pierde categoric un meci cu o echipă mai bună din toate punctele de vedere, îmi doresc, contrar așteptărilor, ca acea națională să ajungă cât mai sus în competiție, poate chiar să o câștige. O să vă întrebați de ce, ca suporter, ți-ai dori binele echipei care „te-a lăsat acasă“. Răspunsul e simplu. Vreau să se întâmple toate astea ca să mă pot consola că nu ne-a bătut oricine cu 3-0, ci finalista sau chiar marea câștigătoare. Așa a fost și cu Spania aseară. Voiam să câștige, dar poate nu cu un scor atât de mare. Spaniolii au bătut cu 5-1 echipa Ucrainei și nu pentru că așa mi-am dorit eu, ci pentru că băieții din Peninsula Iberică au arătat, încă odată, că până și mingea de pe teren se bucură când ajunge la ei.

Pentru un spectator neutru, care a venit la stadion doar pentru a se bucura de fotbal, partida de aseară a fost una dintre cele mai spectaculoase de la acest turneu. Șase goluri, toate așezate parcă cu mâna, după cum le place comentatorilor sportivi să spună. 

Stadionul a fost împărțit în două mari tabere, de care puteai să-ți dai seama foarte ușor atunci când erau faze periculoase în careul celor două naționale. 

Ucrainenii au fost mai mulți și mai vocali, dar nici susținătorii spaniolilor nu au fost puțini. Avem mulți români plecați în Spania, care pe timpul verii se întorc acasă, și, dacă se ivește ocazia, vin la stadion să susțină țara care le-a oferit mai mult decât a putut România.

La stadion am cunoscut o familie de români plecați de 20 de ani în Spania. Ne-au povestit cum pe aeroport s-au întâlnit cu fratele lui Sergio Gomez, unul dintre jucătorii spaniloi care aseară a fost pe teren. S-au dus să facă o poză cu el și au primit bilete la meciul Spania-Ucraina și așa au ajuns pe Stadionul Steaua. 

Cei doi români care au primit bilete la meciul dintre Ucraina și Spania de la fratele jucătorului Sergio Gomez.

De data asta am stat în peluză, ca să vedem tot stadionul, dar mai ales pentru a vedea toți suporterii din tribuna a doua, unde am stat și noi la toate celelalte meciuri de la București. La câțiva metri în fața noastră, lângă primul scaun de jos, l-am văzut pe cel mai inimos suporter ucrainean. 

Indiferent de scorul de pe tabelă și de jocul fotbaliștilor ucraineni, el a stat în picioare, învelit într-un steag galben-albastru de pânză, și a cântat tot meciul pentru tinerii de pe teren.

După partidă am înțeles că ucraineanul cu steag de pânză în spate nu a cântat neobosit pentru că băieții din Ucraina au defilat pe teren, ci pentru că iubea fotbalul, țara din care provine și fiecare secundă petrecută pe stadionul din Ghencea. 

Acest articol este realizat cu sprijinul PENNY, sponsor al tuturor echipelor naționale de fotbal ale României și partener oficial al Campionatului European de Fotbal U21 2023.