Cred, de fapt, că o să îmi placă
,,Urmează stația Piața Unirii; corespondență cu magistralele 1 și 3”, zice vocea, în timp ce eu mă pregăteam psihic ca să sch… – wait a second – nu schimb la Unirii. E duminică, e seară și nu mă duc la facultate. Duminică seara e cu mers la teatru. Nu schimb, dar cobor acolo. Și cum stația preferată a tuturor e plină de ieșiri, m-am dus la prima de care am dat și am lăsat Google Maps să își facă treaba: locația mea – FF Theatre.
Tavanul de sticlă e un spectacol în regia lui Andrei Maierean și pe 10 mai au interpretat Iulia Alexandra Neacșu, Karl Baker și Luca Udățeanu. Fiecăruia i s-a potrivit mănușă rolul. Kira e cea rațională, Tom e obsedat de control, iar Edward e tânărul haotic, copilul din mijloc care a avut parte mai mult de absența părinților lui, mai ales după ce și-a pierdut mama și a rămas cu Tom, care, deși e un bun afacerist, a eșuat clar în viața de familie.
Long story short
Kira a lucrat ca bonă în casa lor și a avut o aventură cu Tom timp de 6 ani, aventură pe care ar fi continuat-o, poate, dacă el n-ar fi fost incompetent (din acest punct de vedere). Soția a aflat, amanta a plecat. Ani mai târziu, după moartea femeii, Tom și Edward revin în viața Kirei, acum o profesoară care trăiește modest.
Short story long
Se iubesc. Și-au simțit lipsa. Deși revederea a venit rece, tensionată, ochii îi dădeau de gol și era clar că tot ce își doresc e să fie fericiți împreună.
Țin să menționez că mi-a plăcut perspectiva din care a fost construit spectacolul. Nu vedem doi amanți imorali care ard de dragoste și pe care nu îi interesează de nimic altceva. Vedem doi oameni care au vrut același lucru, au vrut să se iubească. Din păcate pentru ei, dorința arzătoare nu rezistă mult în contact cu realitatea. Nu a fost suficient să își dorească un singur ,,același lucru” pentru a ajunge la el; nu destul pentru a construi ceva împreună, oricum. Iar afecțiunea reușește doar în serialele turcești și în basme să compenseze restul diferențelor.
Îți vine să îi condamni. Și așa e cel mai logic, poate. Kira se simte vinovată pentru ce a făcut, dar come on now🙂 iar Tom e atât de bărbat – își mută vina în exterior cu o lejeritate aproape cinică și zice că e vina soției că nu i-a iertat infidelitatea. S-au înțeles din priviri, ca în orice poveste de iubire, și au lăsat orgoliul deoparte. Și-au dat voie să uite și să se bucure unul de celălalt, asta până când au ajuns din nou la principalul motiv care i-a îndepărtat (nu, nu soția): sunt prea diferiți. Cum am zis, Kira e rațională și nu vede o problemă la viața simplă, așa cum este ea. A ales să predea într-o școală destul de rău-famată, considerând că și acei copii merită șansa la o educație bună și cineva ca ea îi poate ajuta.
De cealaltă parte, Tom nu încetează o clipă să o judece pentru alegerile ei și nu înțelege cum trăiește ,,așa’’. Comentariile lui o calcă pe nervi și e un întreg spațiu între ei. Trecutul i-a prins din urmă. Toate cuvintele care au rămas nespuse, gesturile făcute târziu ne arată că ce rămâne după iubire n-a funcționat în cazul lor.
Cum am spus, actorilor li s-a potrivit rolul mănușă. Iulia a avut un monolog puternic la un moment dat despre nedreptățile sociale și mofturile bărbătești care poate nu ar fi sunat la fel de bine de la o altă actriță. În joc nu se vede un efort vizibil, tocmai – aveam impresia că văd o situație reală. Naturalețea discuției și apropierile lor te fac să empatizezi cu ei sau, din contră, să îi judeci. Ori ambele.
To be continued
Plimbarea prin Centru Vechi, pentru că pe acolo se află teatrul, e mereu o experiență (facem abstracție de știți voi ce) cu farmecul ei. Și, plimbându-te, ajungi pe o străduță îngustă unde e, să zicem, ascuns, teatrul. Abuzez de cuvântul ,,intim’’ pe parcursul textului și zic acum și de locație, intimă și exact ce trebuie dacă vrei să profiți la maxim de avantajele unui teatru independent.
Ești atât de aproape de tot, fie că stai în primul rând, fie că ești așezat sus. Vezi bine lucrurile aranjate atât de frumos, chiar și prosopul aruncat pe colțul chiuvetei, CD-urile de pe masă și tot ce include un set-up bine pus la punct. Am mers prea des în sălile mari și am uitat cât de plăcut e acel spațiu mai mic, intim care anulează orice refugiu și îți dă voie să fii acolo cu totul. Scena? Un covor simpatic cu trandafiri galbeni asortat cu vibe-ul spectacolului.
Cum ziceam, avantaje – eram la doar câțiva pași distanță. Vedeam până și venele încordate de pe gât ale lui Karl sau, mai bine zis, ale lui Tom, în momentele de furie.
În sfârșit, spectacolul lasă senzația că nu încearcă să împace pe nimeni cu nimic. Edward nu își pune viața în ordine, Tom nu își repară relația cu nimeni și nu lasă de la el nici măcar o secundă, iar Kira refuză să se lase dusă de val din nou. Nu vedem cum apar rezolvări, ci cum două moduri de viață diferite sunt puse față în față și lăsate să se bată cap în cap (cel puțin până devine evident că nu contează cât de puternică e atracția).
Tavanul de sticlă ne arată cum iubirea pe care vrei cu ardoare să o lași în urmă se întoarce, însă cu un preț pe care rațiunea și orgoliul nu îți dau voie să îl plătești. Următoarea reprezentație are loc la FF Theatre duminică, 31 mai de la ora 20:00.
