Martie 2026 a fost mult așteptat de majoritatea dintre noi. După ninsorile repetate, frigul și întunericul extins, primăvara s-a lăsat așteptată. Însă, odată cu venirea ei, ne-am dezmorțit trupurile. Iar Ana Coman a avut grijă să ne dezmorțească și sufletele cu noul ei album, „Reacții adverse”.
Albumul a fost anunțat încă de anul trecut, fiindcă Anei îi place să ne țină pe jar. Așteptarea părea că nu se mai termină și data de 8 martie părea că nu mai vine. Dar iată că a venit. Și, pe cât de mult am așteptat-o, pe atât de repede s-a și dus…
„Reacții adverse” este un album cu greutate, cu melodii inspirate din întâmplări și trăiri reale de care Ana a avut parte de-a lungul vieții. Este despre sacrificii, despre dorințe și despre reacțiile adverse care vin la pachet cu ele.
Concertul a fost în Quantic, un loc cu o suprafață destul de mare pentru public. Dar nu mă surprinde că Ana a reușit să umple trei sferturi de sală. Lumea era nerăbdătoare, aștepta apariția ei pe scenă cu sufletul la gură. Cât am stat în public înainte de concert, auzeam cum fanii împărtășeau opinii despre noul album, piesele care le-au rămas în minte, dar și versurile care le-au atins un punct sensibil.
În deschidere a cântat nimeni alta decât Andreea Stan, prietena Anei și prima fată alături de care Ana a scos o melodie în toată cariera ei de artist. Piesa pe care o cântă împreună se numește „În căutarea adevărului”, iar pentru mine piesa asta este cumulul tuturor momentelor în care m-am simțit copleșită de propriile gânduri, în care am overthinkuit și am procrastinat fiecare pas pe care a trebuit să-l fac. E genul de piesă pe care, cu cât o ascult mai mult, cu atât simt mai multă emoție. De fiecare dată când îi dau play se simte diferit față de data trecută.
Revenind la concert, la sfârșitul momentului ei, Andreea a lansat în premieră clipul noii sale piese, „Get Away with Murder” (pe care vă recomand să o ascultați — it lives in my mind rent free).
Ana a început concertul cu melodia ei de suflet, „Tu ești acasă”, despre care a zis că este mândria ei. Și este de înțeles. E o melodie care trezește chiar și cel mai amorțit suflet. Este și singura piesă de pe album pentru care s-a filmat videoclip, iar emoția clipului reflectă perfect ceea ce vrea Ana să transmită prin versuri. Acasă nu este un loc, este o persoană, și „grija de tine e tot ce mă seacă”.
Dar oricât de frumoasă ar fi „Tu ești acasă”, pe mine m-a rupt în paisprezece „A fost odată”, piesă pe care o cântă alături de Bobo Burlăcianu. Notele înalte pe care le poate atinge Ana îmi smulg lacrimi din ochi. Nu am cuvinte să exprim ce trezește în mine melodia asta, pentru că la fiecare ascultare amuțesc. Tocmai de-asta recomand să ascultați albumul, dacă nu puteți ajunge la concert să-l auziți live.
Pe lângă colaborările cu Andreea și Bobo, noul album mai are două featuring-uri: unul cu Eyedrops (piesă care a fost lansată toamna trecută) și unul cu Florin Galan (pe care probabil îl recunoașteți din „Ultimul refren”).
Concertul a fost superb, am adorat fiecare moment, mai ales surprizele pe care Ana ni le-a pregătit. Au urcat alături de ea trei invitați neașteptați, care au luat publicul prin surprindere: George Petrosel (Jurjak), Jean Gavril și Doru Pușcașu (Om la lună) și-au făcut apariția pe scenă, iar eu am simțit momentele astea până în vârfurile firelor de păr. Iar faptul că am auzit „Apel în așteptare” live, în formulă completă m-a bucurat teribil, even if it wasn’t on my 2026 bingo card.
După concert s-au făcut poze, s-au oferit flori și zâmbete sincere și s-au șters lacrimi. Iar acest album, deși este unul superb, pot spune că am mixed feelings about it. De când l-am ascultat prima dată, m-a trântit de toți pereții, iar apoi m-a ridicat și m-a pupat pe frunte. E dureros și e frumos. Și e dureros de frumos.
Ana este acum în turneu prin țară, iar dacă v-am făcut curioși, vă recomand să mergeți — este o experiență de neratat.
