Mâine apare „Gipsy Queen” în cinematografe

Mâine apare „Gipsy Queen” în cinematografe. Am fost la o proiecție specială unde a vorbit și actrița Alina Șerban, care interpretează rolul principal în film, și acum că citești asta, întrebarea ta, probabil, e dacă merită sau nu să mergi să vezi filmul. Sunt aici să te lămuresc.

Esențialul: regia Hüseyin Tabak, lansarea a fost în 2019, deci poate te întrebi și de ce apare acum, ajungem și acolo. Să începem cu:

Trei motive, pe scurt, pentru care să vezi filmul în cinema

1. Filmul te ajută să înțelegi cum funcționează prejudecățile, făcându-te un observator al tuturor experiențelor protagonistei. Nedreptățită din motive etnice, povestea ei devine un exercițiu social pentru spectator.
2. Toți banii strânși din proiecțiile astea – care vor avea loc în cinematografele din țară până pe 5 martie – vor merge către două centre de plasament cu care actrița lucrează de cinci ani. La rândul său, când era adolescentă, Alina a stat într-un cămin de copii.
3. Te pasionează boxul sau filmele. Știu cum sună, dar atenție, te rog, că ai ceva special din ambele. În primul rând, filmul e și un tribut către boxerul Muhammad Ali – protagonista se numește Ali, iar ăsta e singurul lucru pe care o să-l spun aici, că nu vreau să dau spoilere și mă tem că abia spre final o să înțelegi de ce e un tribut. În al doilea rând, o să vezi cea mai lungă scenă de box filmată dintr-o singură dublă. Și sincer îți spun, nu m-am uitat niciodată la meciuri de box, nici nu-mi păsa de recordul ăsta, dar la film am urmărit scena ca un spectator înrăit, pentru că te bagă bine în poveste. Pe lângă asta, vorbim de o scenă în care actrița s-a luptat cu jucătoarea de box Maria Lindberg după câteva luni de antrenament.

Oameni obișnuiți în situații (ne)obișnuite

Ok, asta e pe scurt. Dar dacă te interesează să afli mai multe, mai vreau să-ți zic una alta. Plotul îl găsești peste tot pe net. O mamă de etnie romă care ajunge din nou pe ringul de box. E destul de neobișnuit. Vorbim de o fostă campioană care, în urma sarcinii, a pus capăt carierei, dar și relației cu tatăl, care a avut un rol important în parcursul ei sportiv. La un moment dat, în film, el spune oamenilor că n-a crescut-o „pentru bărbat”, ci pentru „noi toți”, să se mândrească. La fel de atipică e și scena cu Ali la muncă în construcții, când demolează pereți și o vezi în pauza de masă într-o clădire slab luminată, noaptea, cu alți bărbați veniți la muncă.

Și cu toate astea, filmul curge natural, realist. Să nu uităm că avem o mamă care-și ceartă copilul că are note mici sau că nu vorbește în germană acasă – dacă ai crescut în străinătate într-o familie de români, o să recunoști sentimentul ăsta, sau dacă ai un părinte care vorbește altă limbă și vrea să te învețe ca să ai succes în viitor.

Sunt și mici clișee ici-colo, dar nu m-au deranjat, sinceră să fiu. Nu eclipsează povestea și nu o duc într-o zonă ciudată. Au fost și situații care m-au surprins. De exemplu, mi-a plăcut că, după ce Ali a cunoscut un afacerist important și a primit o oportunitate, lucrurile nu au decurs cum mă așteptam și am văzut eșecul pe care cred că l-am simțit cu toții la un moment dat. You know, când ești super aproape de a începe ceva fabulos, dar lucrurile nu merg conform planului.

AUDITIV

Simt că n-ar fi completă recenzia asta dacă n-am vorbi puțin despre senzații, că de emoții se tot vorbește, iar sunetul are un rol important aici.

Prima oară în film când Ali lovește sacul de box. Sunetul a fost așa bun în sală că am simțit lovitura aia de parcă eu eram sacul. Mai mult – revin puțin la discuția despre limbile străine –, o să auzi limba română, germană și romă în film, care susțin naturalismul de care ți-am zis mai devreme.

Alina Șerban nu știe germană, dar și-a învățat fonetic replicile, fiind chiar premiată în Germania cu „Cea mai bună actriță a Germaniei”. Cât despre filmul propriu-zis, prezintă exact amestecul ăsta cultural. Când migrezi într-o altă țară și ajungi să vorbești amestecat, fix așa e și-n filmul ăsta și-mi place.

Dacă nu era clar până acum, atunci când un film nu reușește să aducă un sentiment de familiaritate, pentru mine e cam degeaba. Vezi „Vortex” de la Gaspar Noé, de exemplu, cu un cuplu de vârstnici surprinși în viața de zi cu zi. Îmi place teribil.

E drept că am avut și norocul de a fi la TNB la proiecția de gală, unde au cântat Damian Drăghici și Taraful Fratii lui Damian în deschidere. Iar ca iubitoare a muzicii lăutărești, nu pot decât să felicit echipa pentru ceea ce promovează.

FILMUL

Ok, și de ce toate astea acum? M-am întrebat același lucru. Se pare că filmul, deși a fost premiat internațional, nu a fost adus în România până în prezent. Iar cu ocazia Zilei Dezrobirii Romilor, 20 februarie 2026, când s-au împlinit 170 de la abolirea sclaviei, s-a reușit prima proiecție în țară. Următoarele vor fi în perioada 27 februarie – 5 martie și te sfătuiesc să alegi experiența din cinema. Biletul nu costă o avere pentru noi, dar pentru copiii din plasament, banii ăștia adunați fac diferența. Și, ca să o citez pe Alina Șerban, „Viața unui film în cinema e scurtă”, ceea ce m-a făcut să văd cu alți ochi mersul la film.

Alina Șerban e prima din familia ei care a terminat liceul și prima artistă romă care a primit una dintre cele mai mari distincții de la statul român – Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de Cavaler. În loc să se laude că a jucat și cu Benedict Cumberbatch, a spus că pe atunci doar „cucumber” putea să spună. Și cred că a fost alegerea perfectă pentru filmul ăsta tocmai pentru că e onestă. E o distribuție reușită, de fetița care a jucat-o pe Ali mică nu mai zic, foarte bună alegerea.

Iar acum că am ajuns la final, „vă mulțumesc din inimă și vă doresc să fiți bine”. Asta a zis Alina și mi s-a părut o urare demnă de dat mai departe.