Pentru mulți dintre noi, perioada Sărbătorilor e grea, cu multă mâncare greu de digerat, întâlniri cu rudele care trebuie mulțumite, dar și cu conversații plăcute sau mai puțin plăcute. Dacă ești ca mine, îți propun un joc imaginar care m-a ajutat să trec prin aceste săptămâni: a lua ironic și într-un mod literal, acele vorbe pe care le auzi de ani de zile, constant și fără greș.

Te întâlnești cu familia extinsă, poate spui o boacănă și se enervează mamaie. Opaaa, acum te urmărește prin casă cu polonicul (sau mătură) și te înjură de toți z(m)eii. Poate te întrebi: „Ce am făcut atât de rău?”, dar răspunsul e mereu același: „este complet irelevant…mamaie tot se va enerva!”.

E ora 12:00, iar am băut doar cafea. Aștept să mâncăm „în familie”, dar mâncarea nu mai vine. Am nevoie de combustibil, „cum pot să îndur rude care îmi pun sute de întrebări personale?”.

Iar îmi aud vorbe, iar am băut doar cafea, asta este.

De Crăciun, ne așteaptă pomana porcului. Chit că ești vegan, sigur ai asistat măcar la o conversație pe subiect, așa că îți prezint una pe care nu ai mai auzit-o până acum:

„Vii cu mine să tăiem porcul?”

„Cum adică? O să văd asta?”

„Stai liniștită că mergem noi după el, îl aduc din altă parte…”

Of, avem cumva toți mame care cer ajutorul de sărbători? Fie cu pusul mesei, sau curățenie, când te oferi și le ajuți îți spun că nu ai făcut bine. Sigur găsesc ele ceva greșit. Dacă ești norocos, îți spun că e în regulă să nu le mai ajuți. Cu toate că, dacă aștepți să intre în modul „pregătiri intense”, sigur vei auzi și că „nu le ajută nimeni!”.

Ne pregăteam să „punem masa” de Crăciun, aveam toți membrii familiei câte 3 sau 4 farfurii în mâini. Le-am dus pe toate în sufragerie unde masa era „deja aranjată”. Punem primul bol, se rupe masa! Pentru prima oară de când avem această tradiție în familie, bolurile cu mâncare au stat pe comodă, pe canapea, pe birou, pe scaune, până când noi am înșurubat masa… iar ea „nu a vrut să fie pusă”.

Cu două săptămâni înainte de terminarea anului, râdem de tradițiile pe care le punem în practica de Anul Nou. Fie că mănânci pește sau struguri sub masă, sau porți chiloți roșii, nu poate nimeni să te vadă cum practici aceste tradiții într-un mod serios, la propriu. Așa că râzi de ele, dar ce nu știe nimeni, e că tot îți pui acei chiloți pe tine, „oricum nu vede nimeni” și te gândești că „hei, poate puțin noroc nu strică!”.

Până la urmă, cel mai bun mod de a trece prin perioada asta de haos, este chiar să râzi de ea. Hai să vedem “cât de departe” ne putem imagina în 2026!