Crăciunul clasic şi clişeic despre care ni se spune suna aşa: ajungi acasă, acest loc plin de căldură, cu miros de cozonaci și scorțișoară, portocală şi, în cazul nostru, sarmale. Intri într-o lume calmă, pe care poate n-ai mai trăit-o de la sărbătoarea trecută sau pe care o trăiești în fiecare zi măcar un pic, dacă ești norocos.

Lucrile pe care le așteaptă orice tânăr care ajunge acasă sunt şi: alergătură şi musafiri pe care poate nu-i dorești nici tu nici familia musai, dar mna, obligații. Sunt conversații incomode despre lucruri delicate, care vrei să rămână mai pentru tine, nişte supărări, niște tristețe. 

Crăciunul poate fi un mix de bune cu rele, aşa că iei partea minunată de bună, că e normal să ai ce pune pe masă, eventual, şi te concentrezi mai degrabă la ce nu merge bine: o conversație naşpa pe care ai avut-o cu unchiul ăla care nu poate ajunge la sufletul tău nici dacă încearcă. 

Să fii tânăr şi să întâmpini Crăciunul sună uşor. A ceva ce ştii că ai mai trăit, ți se servesc pe tavă scenarii asemănătoare, pentru că te înconjori de oameni care trăiesc asemănător cu tine, şi ştii şi tu o treabă. Poți să alegi să ignori şi anul ăsta oboseala mentală şi eventual fizică pe care ai acumulat-o de-a lungul anului. Adevărul pentru mulți nu mai e despre uşurință. Şi nu e vorba musai despre țara în care trăim, ci mai degrabă e şi despre lucrurile comune pe care le simt foarte mulți oameni, din generații diferite, care sunt cât se poate de asemănătoare. Sentimentul de singurătate ne unește de Crăciun. 

Vorbim despre un „noi” la fiecare sărbătoare dar mai ales punem „noi”-ul de Crăciun pentru a descrie această vacanță mentală pe care alegem s-o luăm. Cu toate astea, dacă nu ai un al doilea element, sau grup de care să aparții, ce mai spui. Ar suna puțin nefiresc în imaginea unora, nu-i aşa? Să admiți că această sărbătoare e despre poate orice altceva dar nu despre un „noi”.

Orice altceva-ul care îi unește pe mulți sunt sentimentele de tristețe, la finalul zilei. Iar tristețea nu e ca şi cum n-a existat şi în tot parcursul anului, în doze diferite. Dar de Crăciun parca pentru unii se simte mai puternic, tocmai pentru că undeva, cineva, a spus că sezonul este despre familie, fapte bune, iubire, cozonaci abia ieşiți din cuptor. 

Evident că pentru unii e o alegere, dar alții nu mai au ce sa aleagă. Iar articolul ăsta nu e musai despre a vedea că unii suntem privilegiați, ci mai degrabă să vedem că şi în privilegiul ăsta, va fi mereu loc şi de puțină tristețe. Pentru că alegem. 

Luna asta am întâlnit un şofer de Bolt de 26 de ani, care a ales să-mi spună că pentru el, de anul ăsta, Crăciunul nu mai are nicio însemnătate. Ar fi trebuit să fie aniversarea relației pe care tocmai o pierduse. Era atât de decis că n-o să mai poată sărbători nimic, încât orice i-aş fi spus, n-avea cum să-l atingă. Oricum, cine are chef de o gagica „pozitivă” care să-l sfătuiască să nu-şi piardă speranța. El va lucra şi de sărbători ca să nu se gândească la tristețe. 

Bunicii noştri îmbrățișează diferit sărbătorile. Când toate zilele parcă arată la fel, dacă ştii că de Crăciun vin doi nepoți să te colinde, eşti câştigat. Totuşi mi-a spus o bunică la un moment dat că şi sărbătoarea asta, în momentele astea frumoase, mici, tot te gândești la ceva ce nu e confortabil: faptul că ştii că ai îmbătrânit. „S-a mai terminat un an…” dar în loc să-l vezi ca un nou început, în sufletul tău stai cu o frică „poate la anul nu-i mai văd”.

Când bunicii se gândesc la asta, nepoții se văd nemuritori. Fiecare an e despre ce-o să se mai întâmple, fie bun sau rău, dar nu e musai despre neființă. Ne place să ne gândim că putem face aproape orice, deşi de la o vreme, anii încep să arate la fel. Crăciunul vine la pachet cu momentele în care poți să stai în sfârșit cu gândurile tale, iar uneori nu e bine. Nu mai delimitezi ce ți-a adus bucurie şi ce nu, iar oboseala te cuprinde. Pai şi atunci. Despre ce mai e? 

Mi-ar plăcea să cred că momentele în care stăm cu noi sunt mai dese într-un an, nu doar de Sărbători. Dar adevărul e că atunci când suntem tineri avem senzația că trăim totul la capacitate maximă, când de fapt, de multe ori, viața trece pe lângă noi. Crăciunul nu e despre tristețe. Dar este şi despre asta. E poate uneori, singurul moment din an în care ne permitem să ne gândim la asta. Pare că avem timp şi alegem.