Foto: Instagram/ @iguana_luana, credit: @irinaspr
Luana a apăsat un buton pe tocurile de aproape douăzeci de centimetri. Flăcări roșii au început să pâlpâie pe platformele ei. Și-a desfăcut clema de păr și a aruncat-o înspre spectatoarele care țipau.
S-a urcat pe bara de metal și, dintr-un șpagat deasupra capului, s-a ridicat în mâini până aproape de tavan, unde s-a întins dreaptă, cu metalul între picioarele încordate.
De aici, și-a aruncat picioarele în spate și și-a eliberat o mână. S-a răsucit în aer și s-a prins de bară mai jos. Apoi s-a aruncat pe podea, de la doi metri înălțime, într-o piruetă și a aterizat în genunchi. A continuat să danseze la sol, în timp ce fetele o aplaudau.
Era petrecerea de inaugurare a noii săli de pole dance deschise de Luana în București, Pole Hub. În urmă cu doi ani, la cam tot atâția de când pusese prima dată mâna pe o bară, a deschis prima sală în Brașov.
Între timp, a ajuns pe scenele festivalurilor Summer Well, Untold, Neversea și Beach Please!, dar și să lucreze jumătate de an în cluburi de striptease, încercând să se întrețină din dans.
Care-i faza cu dansul la bară?
Foto: Sorana Horșia
„Să nu ne mințim! Pole-ul a venit din strip”, mi-a explicat Luana de mai multe ori.
Totuși, de la striptease, pole dance-ul s-a diversificat enorm și include mai multe stiluri, fiecare cu propriile sale reguli, scopuri și comunități. În 2017 a fost oficial recunoscut ca sport de Asociația Globală a Federațiilor Sportive Internaționale. Asta a oferit pole dance-ului și primul pas spre a fi acceptat la Jocurile Olimpice, „statutul de observator” – însă acest rol a fost eliminat ulterior pentru toate sporturile.
În linii mari, există două categorii principale: sport pole și exotic pole.
Ambele se practică la o bară, care pentru competiții trebuie să aibă cam patru metri înălțime și pot fi statice sau rotative. De obicei sunt montate între podea și tavan, dar există și modele portabile. Materialele barelor diferă, de la inox care este cel mai alunecos, până la crom care oferă mai multă aderență sau silicon care este cel mai aderent.
Sport pole este partea mai atletică – se practică în general desculț sau cu încălțări minimaliste și pune accentul pe control și tehnică.
Exotic pole, în schimb, e stilul care aduce spectacolul în prim-plan. Aici apar tocurile înalte, costumațiile extravagante, luminile de scenă și coregrafiile senzuale. Acrobațiile sunt prezente și ele, dar sunt însoțite de o atenție specială pentru muzicalitate și atmosfera creată.
Unii dansatori aleg stilul old school exotic, care implică piruete și mișcări fluide, sau experimentează cu subgenuri care combină influențe din dans contemporan sau chiar hip-hop.
„M-a atras libertatea pe care o ai la exotic. Tocurile, luminile, ideea de show. Poți să spui o poveste sau să te joci cu un concept. Nu e doar despre a arăta sexy, deși asta e o parte din farmec, ci despre cum te exprimi,” spune Luana.
Ea preferă stilul Hardstyle Exotic. Aici e vorba mai puțin de grație și senzualitate, cât de o atitudine provocatoare și mișcări dinamice, combinate cu elemente de hip-hop și alte influențe.
O coregrafie hardstyle
@iguana_poledance ♬ sunet original – Iguana Luana
Deși fac parte din aceeași familie, există tensiuni între stilul sportiv și cel exotic.
Dansatorii (da, sunt și bărbați care practică, chiar dacă mai puțini) și dansatoarele de sport pole cred că stilul exotic discreditează sportul din cauza asemănării sale cu strip tease-ul, iar cei din zona exotic se simt marginalizați pentru că abordează o estetică considerată mai „sexy”. În realitate, ambele forme cer o condiție fizică solidă, disciplină și creativitate.
„Mi-a dat un scop”
Pe Luana, o prietenă din București a convins-o să încerce prima data dansul la bară în 2020. Făcea naveta din Codlea, de lângă Brașov, până în capitală ca să participe la cursuri. A continuat chiar și după ce prietena ei s-a lăsat. Instructoarea i-a dat până și o bară, ca să o monteze acasă în Codlea, în timpul carantinei, după ce a început pandemia de COVID-19.
La fel ca multe alte fete din colectivul ei, Luana spune că pole dance-ul i-a dat încredere în sine. „La mine nu era problema de aspect fizic, ci incapacitatea. Nu mă credeam în stare de nimic.”
Alte colege se confruntau cu nesiguranțe legate de aspectul lor fizic: „că ești grasă, că ai vergeturi… dar la un moment dat nu-ți mai pasă.”
De-a lungul timpului, pole dance-ul i-a adus și comunitatea de care avea nevoie, chiar dacă a dat și peste oameni care i-au pus piedici.
Iar toate astea au fost un ajutor foarte mare pentru sănătatea ei mintală.
În timpul carantinei din timpul pandemiei, Luana a început să manifesteze comportamente specifice tulburării obsesiv-compulsive (OCD), anxietății și depresiei. A început să ia medicamente, dar, pentru ea, pole dance-ul a fost cel mai bun leac.
„Mi-a dat din nou viață. Mi-a dat un scop, m-a ajutat să scap de două din trei tulburări mintale,” s-a destăinuit Luana într-o postare pe contul ei de Instagram.
O coregrofie mai soft
@iguana_poledance ♬ What Was I Made For? [From The Motion Picture "Barbie"] – Billie Eilish
Cum a început?
Luana a început să facă o profesie din dans după ce a pierdut ultimul an de facultate de inginerie la Brașov. Din cauza pandemiei, universitatea a trecut în online și a ratat două restanțe pe care le acumulase în anul trei: la marketing și la sport — două lucruri de care se ocupă acum zi de zi. Trecuse deja termenul în care putea să le rezolve și ar fi trebuit să repete anul, în loc să intre în ultimul an de facultate. Așa că nu a mai terminat licența. Oricum nu îi plăcea.
În loc să stea acasă în Codlea cu ai ei, a decis să se mute la București. A sunat-o pe profesoara ei de dans la bară și a convins-o să o lase să predea, ca să-și facă niște bani de buzunar.
După puțin timp, în vara lui 2022, a avut debutul pe scenă la festivalul Summer Well, într-un performance alături de OG Eastbull. Au urmat show-uri la Untold, Beach, Please!, petreceri exclusiviste din București și baruri alternative din Brașov.
Luana la Neversea
Foto: Instagram / iguana_luana
Tot în 2022, spre iarnă, a cunoscut-o pe Kate, o dansatoare ucraineană stabilită în Brașov, cu peste 14 ani de experiență în pole dance. Ea a ajutat-o să deschidă propria școală de dans la bară în Brașov.
Părinții ei au fost mereu la curent cu planurile ei, fie că le-a convenit sau nu. Când s-a apucat de pole, mama ei a avut o reacție „tipic balcanică” spune Luana: adică nu era foarte bucuroasă de noua îndeletnicire a fiicei ei. Se aștepta la reacția asta mai mult din partea tatălui ei, însă el doar i-a zis că pare un sport greu și se îndoia că poate face asta la nivel profesionist.
Pe parcurs a reușit să le schimbe părerile. Mama ei îi găsește acum ținute pentru show-uri, iar tatăl ei a venit în București ca să o ajute să monteze barele în noua ei sală.
Au ajutat-o și financiar în vara lui 2024, după ce s-a lăsat de jobul ei part-time ca să se concentreze pe arta ei. Spera să danseze la mai multe evenimente și să trăiască din asta, dar a primit mult mai puține oportunități decât se aștepta.
„Cum e viața de artist, poți să câștigi foarte bine niște luni și nimic următoarea,” mi-a zis atunci Luana când ne-am văzut pe terasa unui restaurant chinezesc lângă Piața Obor.
Se simțea prost că a avut nevoie de banii alor ei ca să trăiască vreo două luni: „Disconfortul ăsta m-a împins să găsesc și alte căi.”
Când s-a apucat de munca în stripclub, părinții ei au fost din nou la curent cu planurile ei. „Le-am zis alor mei că lucrez în clubul ăsta. Le-am spus ce se întâmplă acolo, dar măcar au învățat în ultimul timp să aibă încredere că știu ce fac: că au văzut că toate lucrurile la care se împotriveau la început au ieșit ok.”
Foto: Instagram/@iguana_luana, @inna_photo_odessa
Munca în stripclub, între compromis și oportunitate
Nu îi era rușine să lucreze într-un stripclub. De la bun început a văzut-o ca pe o experiență prin care poate să își dezvolte arta și să se susțină financiar.
După mai multe încercări, a găsit un loc unde proprietara a acceptat că ea e dansatoare: i-a oferit un contract de muncă, cu un program flexibil și cu îngăduirea că putea să își aleagă clienții și să nu meargă în camere private cu ei, decât dacă voia.
Camerele private nu sunt pentru sex. Proprietarii stripcluburilor sunt destul de stricți și nu permit activități ilegale în incintă. Însă asta nu îi oprește pe clienți să meargă cu fetele în afara clubului, în vreo cameră de hotel sau apartament.
„Acolo, în club, totul e păzit, totul e controlat, toată lumea ține cu lucrătoarele. Dar oamenii ori le urmăresc înafară, unde deja nu mai e responsabilitatea stripclubului. Ori se bagă ele de cele mai multe ori în situații de genul,” mi-a explicat Luana.
Proprietara i-a spus de la început: „vezi că aici oamenii vin pentru ce nu au ei acasă.”
Într-adevăr, unii clienți voiau doar sex. Dar mulți voiau și compania cuiva interesant. Iar la asta se pricepea ea cel mai bine.
De fiecare dată când cineva îi propunea să meargă într-o cameră privată ea le spunea că este dansatoare. Mulți nu o credeau, iar atunci se simțea nevoită să le demonstreze, urcându-se pe bară și făcând câteva piruete cu capul în jos și un șpagat.
„Am încercat să merg și la private, dar n-am putut. Pentru că ei vor acolo să meargă pentru plăcerea și fetișurile lor, nu neapărat ale tale, și îți strică tot filmul”.
Pentru fiecare consumație a clienților, ea primea niște cartonașe. Unele cluburi dădeau cartonașe în funcție de valoarea băuturii, deci cele mai multe cartonașe ar reveni pentru cea mai scumpă șampanie, de exemplu. Însă, în clubul în care Luana a lucrat cel mai mult, clientul putea să îi cumpere și apă și ar fi primit același număr de cartonașe.
Când a început nu știa de acest sistem. Colegele i-au dat o gentuță în care să își pună jetoanele pe care la cinci sau șase dimineața, când termina programul, le arăta proprietarei care îi dădea înapoi suma în bani.
Însă faptul că nu accepta orice fel de client însemna și că lua mai puțini bani.
„Eu, în seara în care am câștigat 250 de lei, colegele au câștigat de 10 ori mai mult,” mi-a zis Luana. A avut și zile mai bune: o dată cineva a întrebat-o cât plătește chirie și i-a dat toți banii pe loc.
Tot colegele ei, cât și o prietenă barmaniță, au sfătuit-o și legat de ce vitamine să ia ca să își obișnuiască corpul să funcționeze pe timp de noapte. Dar ritmul de muncă în care încerca să doarmă pe timp de zi și să meargă la muncă la zece seara i-au afectat performanța când venea vorba de dans profesionist la bară. Corpul ei a devenit mai sensibil, iar după două luni după ce s-a lăsat de munca de noapte încă încearcă să ajungă la nivelul pe care îl consideră necesar ca să participe la competiții.
„Băgam 100 de vitamine să mă trezesc la realitate, să intru iarăși în beci, la beznă. Mai ales cum era pe timp de iarnă, nu mă vedeam mai deloc lumina zilei.”
Foto: Instgram / iguana_luana, @georgebadea2.0
Festivaluri internaționale și competiții: planul de viitor al Luanei
Viața de noapte a făcut parte din planul mai mare al Luanei de a ajunge în trei ani să danseze pe scene în afară și să câștige competiții internaționale de pole dance. Dar ca să ajungă acolo, avea nevoie și de bani. Și, deși a dansat pe scenele celor mai mari festivaluri din România, asta nu o ajuta să trăiască din dans.
„Lumea se ia după ideea asta de imagine, crezând că sunt bani acolo. Dar e exact opusul: unde e imagine, nu sunt bani,” mi-a explicat Luana.
Mi-a zis că la unul din festivalurile la care a dansat nici măcar nu a fost plătită, pentru că era ziua de naștere a artistului pentru care lucra. De mai multe ori nu a primit banii promiși, dar zice Luana că a lăsat de la ea, ca să nu „iasă cu scandal”.
I-a dat chiar și lui 50 Cent un mail când a venit să cânte în România. A trimis o scrisoare de intenție și un CV managerului său printr-o cunoștință care se ocupa de evenimente în România.
„Mi-a zis că șansele nu sunt zero – niciodată nu e zero și merită să încerci – dar sunt aproape spre zero.”
Concluzia Luanei este că networking-ul e foarte important în industria asta. Iar ăsta e un alt motiv pentru care a intrat în viața de noapte: „Nu știi de unde sare iepurele!”
În clubul în care lucra a călcat și o trupă faimoasă Britanică care venise în turneu la București. Era chiar trupa ei preferată. Nu își luase bilet ca să îi vadă, că a zis că mai strânge niște bani. Și așa s-a făcut și cu bilet VIP și cu niște cunoștințe noi, care chiar i-au apreciat stilul.
Luana speră să ajungă pe cât mai multe scene unde poate să se exprime în stilul ei de dans.
„Vreau foarte mult să fiu pole dancer, la festivaluri, și să am spectacole de-asta extreme, nu contează în ce contexte. De exemplu, înaintea unui alt concert sau înaintea unui alt spectacol unde pot să bag uite, în pauza aia de cinci minute, un moment de extreme pole dance. Vreau să fac asta cu hardstyle, cu dropuri și nebunii,” mi-a explicat Luana.
Vara trecută a mers la prima ei competiție la Torino, deși stilul ei mai agresiv nu se potrivea cu cerințele concursului. Ceilalți dansatori i-au apreciat numărul, chiar dacă nu a urcat pe podium. În schimb, la a doua ei competiție, în Budapesta, a luat locul doi.
isntagram/ @iguana_luana, credit @stefro007
Lupta cu stigmatul
În februarie, Luana a găsit în sfârșit o sală în București, în bugetul ei și destul de înaltă pentru a instala bare de patru metri, potrivite pentru antrenamentele pentru competiții. La finalul lunii a plecat din strip club și a început să renoveze spațiul, în mare parte de una singură. A cărat saci, a dat cu lavabilă, iar când avea nevoie de ajutor posta câte un story pe Instagram și își întreba comunitatea.
Însă ce a văzut cât a lucrat în stripclub a rămas cu ea.
Mi-a povestit de o colegă care i-a spus că a terminat facultatea, dar că tot a ajuns să lucreze în cluburi de striptease și că atunci când primul client a pus mâna pe ea, a plâns. A mers la baie, și-a șters lacrimile și s-a întors, să nu îi ia alta clientul.
„Toate aveau vorba asta: că dacă nu mănânc eu, mănâncă alta,” mi-a zis Luana. „Ar fi călcat pe capetele oricui, nu contează, mamă, tată, verișor. Le-ar fi făcut orice pentru o sumă de bani pusă în mână.”
În căutarea banilor, lucrătoarele din stripclub se întorceau ani la rând, chiar și după ce nu mai voiau să facă asta. Deși erau în situații similare, tot banii le făceau să se întoarcă unele împotriva celorlalte.
Luana crede că goana după bani este și ce le punea într-o situație vulnerabilă.
„Problema nu e neapărat ce se întâmplă în stripclub efectiv, ci ce se întâmplă după.”
În mai, a postat un vlog pe YouTube în care își povestește întâmplările din strip club într-un mod relaxat și haios. Scopul ei era să diminueze tabuul din jurul acestui subiect pentru a putea începe să vorbească despre greutățile muncii în stripclub.
„Dacă rezolvi de la miez chestiile astea, o să beneficieze și oamenii în general,” spune Luana. „Cele care fac pole dance se uită de sus la stripărițe. Ok, hai să mergem mai la rădăcini, rezolvăm stigma asta legată de strip. Alții zic că striperițele sunt prostituate. Ok, hai să mergem și mai la rădăcini. Haide să rezolvăm și stigmatul ăsta. Să explicăm oamenilor de ce se întâmplă lucrurile astea.”
Videourile ei au strâns mii de vizualizări. Mulți au felicitat-o în comentarii pentru curajul de a vorbi despre experiența ei. A avut și multe comentarii negative. Unii bărbați chiar au amenințat-o că o vor lua la bătaie dacă o prind pe stradă.
Luana se aștepta la astfel de reacții, dar se mulțumește cu faptul că astfel de comentarii tot îi ajută clipul să crească în ochii algoritmului.
„Ăștia îmi împing videoul, haterii. Și, după aceea, încet, încet, rămâi cu cei care sunt interesați într-adevăr de conținutul tău,” spune ea.
Acum
Foto: Sorana Horșia
După o vară în care a avut show-uri pe scenele Beach Please! și Rockstadt, Luana și-a făcut un nou cont de Instagram în care își pune poze din vacanță și la cămașă, în drum spre muncă.
„Mi-a plăcut foarte mult viața de artist, m-a reparat, m-a pus pe picioare mental și mi-a demonstrat ce pot să fac pe viitor. A fost o viață foarte frumoasă pe scenă, numai că are limitele sale,” mi-a explicat Luana.
„Nu prea aș mai vrea stilul ăsta de viață inconfortabil.”
Luana a decis să devină antreprenor: a început de la imobiliare, dar plănuiește să ajungă să lucreze în domeniul energiei regenerabile.
Mai mulți prieteni care au propriile afaceri au încurajat-o, ceea ce îi amintește de cum au susținut-o alte dansatoare să devină instructoare când era la început de drum în pole dance.
„Alții care au afaceri mai mari mă împing din spate, că mă duc bine,” mi-a zis Luana. „Și am zis, ok, vă cred pe voi, dacă voi ziceți că mă duc bine. Deci încerc să am încredere iarăși.”
Totuși, stigma față de dansul la bară o urmărește, motiv pentru care și-a făcut un nou cont pe Instagram. Momentan crede că oamenii ar judeca-o și că asta i-ar pune piedici în ceea ce privește oportunitățile de afaceri. Dar, cu timpul, spune Luana, ar vrea să lupte în continuare împotriva tabuului.
„Am așa o viziune în viitor, când o să pot să îmi împlinesc toate planurile de business, să pot să promovez pole dance-ul și să dau jos stigma asta și să pot, uite, de exemplu, când voi merge la evenimente de business, să îmi port platformele mele.”
Însă experiența asta a făcut-o să înțeleagă și de ce lucrătoarelor din stripclub le este teamă să vorbească deschis despre ce fac sau despre abuzuri la care au fost supuse.
„De frica agresivității multe își ascund meseria. Pentru că uite cum fac pe Internet! te gândești că poate dai de unul care chiar îți dă una în față că nu-i convine lui cu ce te ocupi tu.”
Luana susține legalizarea muncii sexuale, pentru că, spune ea, „nevoia sexuală este una reală.” În opinia ei, munca striperițelor și a lucrătoarelor sexuale este esențială pentru că dezvoltă sensibilitatea sexuală, le oferă oamenilor un spațiu de intimitate și fantezie, dincolo de sexul propriu-zis, și îi ajută pe oameni să-și înțeleagă dorințele, iar toate astea contribuie la reducerea comportamentelor agresive din societate .
Însă, în momentul de față, femeile care fac această muncă sunt nevoite să ascundă eventualele abuzuri pentru că legea nu le protejează în vreun fel.
„Ele fac asta pentru că există cerere,” consideră Luana. „Cel mai mare avantaj mi se pare în Olanda și în Germania că poți cum ar fi să ai un check-up medical și să fii sinceră cu faptul că ești lucrătoare sexuală și atunci poți să ai grijă de corpul tău cumva și să te asiguri că nu ai boli cu transmisiune sexuală.”
