Foto: Instagram/ideoideis
La cei aproape douăzeci și unu de ani ai mei, câteodată mă simt foarte bătrână. De când m-am născut eu, s-au întâmplat multe evenimente demne de menționat: s-au lansat Instagram, TikTok și Netflix, dar am prins și vremea când Yahoo Messenger era platforma principală de socializare. De asemenea, Rihanna n-a mai lansat o piesă de când eram în gimnaziu, iar Moana a devenit filmul copilăriei altora, căci eu eram deja „în etate” când a apărut și nu mai era cool să urmărești Disney. Și, mai important, de douăzeci de ani, într-un oraș numit Alexandria, are loc Ideo Ideis, festivalul de teatru tânăr, unde focusul este pe dezvoltarea tinerilor din trupe de liceu. Și da, să fiu prezentă acolo, printre ei, m-a făcut să mă simt, pentru câteva zile cel puțin, mai tânără.
Pentru mine, experiența de a face parte dintr-o trupă de teatru în liceu suna, până de curând, mai mult a mit: am tot auzit de la prieteni cât de mult i-a ajutat la dezvoltarea personală, cât se distrau, ce spectacole făceau și cât de tare le este dor. Totuși, cel mai mult i-am ascultat vorbind despre participarea la festivaluri de teatru tânăr. Neavând niciuna dintre aceste experiențe, puteam doar să-mi imaginez. În ciuda sindromului impostorului pe care îl resimțeam, am fost primită, așa bătrână și neștiutoare cum sunt, cu brațele deschise, în mijlocul acestor tineri artiști, chiar la repetițiile spectacolelor pe care urmau să le prezinte. Astfel, am descoperit niște adolescenți responsabili (poate chiar mai dornici să repete decât mulți studenți de la facultatea de teatru), descurcăreți și deja inițiați în arta de a fi „omul bun la toate” (eu, de exemplu, în clasa a IX-a, puteam doar să bănuiesc cum arată un proiector PAR), dar, cel mai important, luminați și motivați de o pasiune cum am întâlnit destul de rar până acum. Majoritatea spectacolelor s-au bazat pe adaptări sau chiar texte originale realizate de membrii trupelor, iar toate au fost menite să evidențieze autenticitatea și fragilitatea vârstelor la care ei se află: despre temerile lor, problemele despre care simt că nu pot discuta în viața de zi cu zi, dar și despre bucuriile sau visele lor cele mai mărețe. Cu alte cuvinte, toate producțiile au fost de o sensibilitate sinceră, pe care sper să nu o piardă în viitorul lor de artiști, fie că vor deveni actori, regizori sau dramaturgi.
Foto: Instagram/ideoideis
Din experiență, am descoperit că toate festivalurile, indiferent de tip, au un aspect în comun: programul încărcat, menit să te țină în priză constant și să te ajute să extragi din fiecare activitate câte un moment demn de păstrat în cutiuța cu amintiri. Ideo Ideis nu a fost mai prejos, oferindu-le liceenilor o varietate de ateliere la care să participe, iar publicului larg o serie de spectacole de teatru, proiecții de film și conferințe care au animat orașul Alexandria, transformându-l pentru câteva zile într-un centru cultural vibrant. În fuga dinspre un loc în altul, încercând să lupte și cu oboseala în același timp, am reușit, totuși, să stau de vorbă cu mai mulți tineri, membrii ai diferitelor trupe ale acestei ediții, pentru a afla ce înseamnă pentru ei teatrul și ce rămâne după ce cortina este trasă.
De ce, din experiența ta personală, ai zice că este important să faci parte dintr-o trupă de teatru în liceu?
Mi se pare că în România nu există atât de multe oportunități de a te dezvolta într-un domeniu mai nonconformist. Altă opțiune ar fi să faci parte dintr-un club sportiv, iar dacă nu, experiența ta de liceu se rezumă doar la a te pregăti pentru facultate. Cred că cel mai important este că ajungi să te cunoști tu pe tine, pentru că de multe ori noi ca oameni nu avem curajul să ne punem în situații noi, nu avem tupeul să ne spargem bula de confort pentru a descoperi că afară ne așteaptă o gură de aer proaspăt. Plus că în calitate de actor te întâlnești cu foarte multe capacități pe care trebuie să le stăpânești. Eu, de exemplu, nu credeam până acum că voi reuși vreodată să dansez. A fi într-o trupă e într-un fel o frecție din aceea pe care ți-o face bunica ta în momentul în care ți-e rău pentru a scăpa de cheagurile care te limitează.
Îți deschide multe porți și te ajută să vezi lumea diferit. Înainte de a fi în trupă, făceam parte dintr-un grup de prieteni superficiali, dar acum lucrurile din jurul meu prind altă culoare și am început să mă raportez altfel la ce este în jurul meu.
Pe lângă faptul că îți faci prieteni, înveți și foarte multe lucruri noi: jocuri de teatru, de echipă, cum să comunici mai bine.
Foto: Instagram/ideoideis
Ce face o trupă de teatru de liceu să se simtă diferit față de orice altă activitate extracurriculară?
Mi se pare că în trupele de teatru se formează o conexiune între membrii care nu se întâlnește oriunde. Poți să simți că o persoană pe care o cunoști doar de un an este parte din familia ta.
Cred că mutual există dorința de a colabora și de a reuși să facem împreună un spectacol de care să fim mândri.
Noi suntem o trupă de liceu în care ne ocupăm singuri de tot, nu suntem coordonați de vreun adult. Mi se pare că atunci când realizezi un spectacol este foarte important să-ți placă și să te simți bine cu persoanele din jurul tău. Iar acest lucru se vede și pe scenă, dar și oriunde altundeva mergeți. Acesta este un plus foarte mare.
Ce înseamnă pentru tine comunitatea Ideo?
Am mai fost și la alte festivaluri anul acesta și anul trecut. Este o diferență care ține foarte mult și de program: cu cât ai mai multe activități și cu cât vezi oamenii mai implicați, se simte că se străduiesc să construiască o comunitate mai strânsă. De când am venit în prima zi, am observat cât de fericiți sunt toți să fie aici și m-au făcut și pe mine să mă simt binevenită.
Ideo a fost primul festival la care am participat si este, de asemenea, si ultimul. Mi-am dat seama că aici oamenii simt mai mult; pe lângă că se distrează, cred că își doresc cu adevărat să fie aici.
Acesta este ultimul festival la care particip, fiind ultimul meu an în trupă. M-am bucurat că am fost selectați aici fiindcă mi se pare cel mai potrivit festival la care puteam să închei această etapă. Este superb aici, din prima zi de când am făcut o mini-paradă cu pancartele trupelor mi-am dat seama că sunt unde trebuie. Deja ne-am împrietenit cu foarte multe trupe, voluntarii sunt super, coordonatorii și trainerii… nici nu mai are sens să zic. Îmi place totul, pur si simplu.
Îmi este foarte dragă comunitatea Ideo pentru că este singurul eveniment cultural relevant din Alexandria. Este singura noastră portiță către lumea teatrului, având în vedere că Alexandria este un oraș destul de mic. Oportunitatea aceasta este una importantă pentru mine și colegii mei de trupă pentru a avea libertate artistică. Iar festivalul este cu atât mai mișto datorită oamenilor care fac parte din această comunitate deoarece prieteniile legate aici duc, cred eu, o viață întreagă.
Acest festival m-a schimbat foarte mult; datorită lui mi-am descoperit pasiunea pentru teatru. Comunitatea Ideo Ideis este pur și simplu o efervescență care mă încarcă cu energie pentru tot anul.
Cum ai descrie până acum experiența Ideo Ideis în trei cuvinte?
Simt că renasc.
Noutăți. Libertate. Coordonare.
Distracție. Conexiune. Învățare (de lucruri noi).
Obositoare. Distractivă. (De) Meritat
Foto: Instagram/ideodeis
Exercițiu de imaginație: cum crezi că va arăta Festivalul Ideo Ideis peste alți douăzeci de ani?
Cred că atelierul de Multimedia va avea mult mai mulți doritori. Sper să nu se piardă ideea de artă pe care Ideo o definește foarte bine prin atelierele de improvizație, de dans, de actorie. Și să nu-și schimbe culoarea caracteristică, acest magenta.
Cred că ediția cu numărul 40 va avea o anvergură și mai mare, dar sper că festivalul va rămâne organizat în Alexandria. Sper să fie mai mult loc pentru trupe de teatru și pentru amatori, așa cum suntem și noi, care ne-am format grupul acum două săptămâni. De asemenea, îi doresc să își păstreze dorința de a face teatru și de bucurie pentru că ne aflăm aici împreună.
Ai vreun mesaj aniversar pentru Ideo Ideis?
Sper ca impactul pe care Ideo l-a avut asupra mea să-l aibă asupra multor oameni de acum încolo.
Creează-le și altora privilegiul pe care mi l-ai oferit mie și bucură-i și pe alți oameni cum m-ai bucurat pe mine.
La mulți ani pentru cei douăzeci de ani și sper să continuați acest festival mult de acum încolo pentru că este o experiență minunată pentru oricine trece pe aici.
Să ne revedem și peste alți ani, iar festivalul să rămână la fel de mișto.
La rândul meu, spun „La mulți ani, Ideo Ideis!” La vârsta de douăzeci de ani, ai adunat povesti, prietenii și emoții cât pentru o viață întreagă. Continuă să ai grijă de viitorii tineri artiști și să umpli anual Alexandria de magenta-ți caracteristică! Mulțumesc că mi-ai amintit că vârsta de douăzeci de ani este, de fapt, doar începutul!
