Gossip Girl, Harry Potter, universul The Vampire Diaries, Jurnalul unei puștoaice și Naruto, cam ele erau obsesiile mele din cultura pop, cel puțin până când am intrat în liceu. Era mișto, toată lumea vorbea despre ele, excepție fiind Naruto la acea vreme, creând cumva un sens de apartenență în grupurile de la școală sau din bloc.
Uitându-mă înapoi, parcă fix acele conversații dintre ore făceau necazurile din acea perioadă să dispară într-un colț al camerei. Totuși, un lucru pe care îl observam în mod constant era că atunci când vorbeam despre un un serial sau film cu acțiunea în școală, de cele mai multe ori ajungeam să conturez anumite diferențe sociale. Diferențe dintre sistemele de învățământ, despre cum adolescenții se comportă și cum se îmbracă, în comparație cu ai noștri prin 2014-2015, dar și despre diferențe sociale. Bineînțeles, în limita înțelegerii pe care o aveam atunci despre lume. Nimic prea complex, dar vizibil și pentru ochii unor copii de clasa a VI-a.
În liceu, prin clasa a X-a, ajungeam să descopăr serialul care și acum, după aproape șapte ani, mă face să plâng, să râd și să mă comport ca o adolescentă în toată firea. Nu, nu pentru că îl revăd în mod constant. Bine, poate și asta, dar sincer ce ajută este că și după aproape zece ani de la premiera primului sezon, noi variante ale sale continuă să apară în diferite țări ale Europei.
Rușinile din vremea liceului
SKAM, tradus în română prin „Rușine”, este un serial norvegian apărut prima oară în septembrie 2015. Acesta are patru sezoane, fiecare dintre ele punând accent pe probleme distincte din societate, schimbând protagonistul de la un sezon la altul. Pe lângă temele fiecărui sezon, cele prezente pe tot parcursul serialului sunt prietenia, acceptarea și maturizarea.
Primul sezon este introductiv și urmărește tema trădării și a reintegrării în colectiv. Acesta o prezintă pe Eva, care în primul an de liceu nu are alți prieteni, decât pe iubitul ei Jonas și prietenul lui cel mai bun, Isak. Sezonul are un caracter introductiv, deoarece în cele 11 episoade sunt prezentate majoritatea personajelor care vor apărea în tot serialul. Pe parcursul acestuia, Eva se împrietenește cu patru fete: Noora, Vilde, Sana și Chris; ele ajungând să creeze împreună un grup pentru a sărbători Russefeiring (când absolvenții închiriază autobuze, le decorează și petrec zile întregi) la finalul liceului. De asemenea, grupul devine conștient pentru prima oară de băieții populari din anul trei, ceea ce pune bazele pentru și mai multe dinamici. În tot acest timp, Eva navighează atât prin rușinea trecutului și a insecurității, cât și prin recunoașterea greșelilor.
În sezonul doi, Noora nu poate scăpa de William, unul dintre băieții populari din anul terminal. Noora fiind o persoană strictă și feministă, nu vrea să știe nimic de William, el fiind din perspectiva ei, la prima vedere, un simplu băiat egoist și încăpățânat, care se folosește de fete. Drama se amplifică atunci când fratele lui William începe să creeze probleme, Noora rămânând speriată, sezonul atingând astfel teme serioase precum hărțuirea sexuală. În plus, serialul oferă indicii despre trecutul anorexic al Noorei, ceea ce pentru anumite persoane înseamnă că sezonul doi poate fi mai dificil de vizionat, devenind serios prin mai multe subploturi.
Sezonul trei este relativ revoluționar pentru vremea la care a apărut, dezvăluind povestea lui Isak, care în cele 10 episoade trece printr-o de descoperire și acceptare a sa, el realizând că este homosexual. Acest sezon pe cât este de frumos, pe atât devine copleșitor ca cel al Noorei. Din primul episod ne este introdus un nou personaj pe nume Even, elev transferat recent care este foarte carismatic, dar și foarte misterios. Isak și Even se apropie, dar lucrurile devin complicate atunci când este dezvăluit că Even este bipolar. Astfel, sezonul devine palpitant și poate printre cele mai iubite dintre cele patru, prin complexitatea personajelor, respectiv prin modul în care bipolaritatea este reprezentată.
Ultimul sezon pune accent pe religie și modurile prin care cineva navighează în viață împreună cu ea. El o urmărește pe Sana, elevă de religie islamică, încercând să găsească un echilibru între viața de adolescentă în Norvegia și loialitatea față de religie. Serialul reușește astfel să contureze sentimentele pe care o persoană minoritară le poate avea în viața de zi cu zi, frica de a fi abandonat, dar și nedreptatea de gen.
Dincolo de original
SKAM încheie ultimul sezon în 2017, cu câteva luni înainte să îl descopăr. Când în sfârșit îl încep, sunt dată pe spate. Poate nu total relevant pentru cum lucrurile stau într-un liceu din România, dar sincer, părea totuși mai aproape decât alte seriale la care mă uitam în acea perioadă.
Era simplu prin dialoguri care nu erau naturale și filmat în afara unui studio. Am aflat mai încolo că defapt NRK posta în timp real videoclipurile, la orele care apar la fiecare început de clip nou. Poate chiar asta devenise un motiv pentru care, în 2018, deja primele remakes din Franța și Italia apăreau: pur și simplu faptul că aveai impresia că trăiești acțiunea în timp real cu personajele.
În total, la finalul anului 2024, SKAM are astfel opt variante realizate în Franța, Italia, Germania, Spania, Statele Unite, Belgia flamandă, Olanda și Croația. Dintre acestea, remakes precum cele din Italia sau Germania au continuat cu sezoane originale, SKAM Franța ajungând chiar la 12 sezoane. Au existat și variante anulate, referindu-mă aici la cel olandez și la cel american, ele rulând doar pentru două sezoane. Singurul proaspăt început din listă este cel croat, sub numele de SRAM, care a început în octombrie 2024.
Toate urmăresc aceleași povești, adesea neschimbate substanțial, iar totuși, pare că fandom-ul din care și eu fac parte nu vrea să moară. Ne întoarcem la aceleași personaje, poate cu alt nume, care trec prin aceleași experiențe, pe care le-am mai mai văzut-o de cel puțin patru ori.
De ce? Oare datorită experienței comune de a căuta episoadele pe pagini de Tumblr prin 2018, pe când SKAM Italia chiar nu putea fi găsit altundeva? Sau poate pentru că uneori ele ne surprind, așa cum DRUCK (Skam Germania) a făcut-o când Even era un puști transexual în varianta lor. Și poate adesea uitate, dar mereu apreciate sunt cadrele și cinematografia care se schimbă de la o țară la alta, dar care reușesc mereu să păstreze un sentiment de familiaritate. Posibil să fie legat, așa cum am specificat mai sus, și de dialoguri, care totuși sunt prezentate în timp așa-zis real, și care au substanță.
Adolescenții au nevoie de reprezentare, iar modul în care serialul original a reușit să alunge, de altfel, orice sentiment de rușine pentru experiențele liceale pe care le-am avut la rândul meu, m-a făcut să vreau și eu o variantă românească.
Să vezi cum imaginea de sine, religia, prietenia, autonomia corporală și orientarea sexuală sunt discutate de personaje care vorbesc ca un adolescent tipic generației tale, în limba ta maternă, devine un motiv important pentru care de aceea, lumea încă se uită cu drag. Nu este el cel mai mainstream, dar îndrăgit sigur este.
De altfel, eu una chiar nu credeam că mă mai uit și la SRAM, dar deja abia aștept să apară videoclipuri noi. Iar dacă vă întrebați cum ar putea o a opta variantă să mai vină cu ceva diferit, chiar se poate: Sana nu mai este musulmană, dar de etnie rromă și o cheamă Vanessa. Parcă așa are și mai mult sens, având în vedere lipsa unei populații islamice semnificative în Croația. Astfel, SKAM sper să reușească în a reprezenta cinstit o nouă generație de adolescenți.
P.S.: Uneori poate și actorii ajută. Actrițele personajelor Sana și Noora sunt foarte active în cauza Palestinei, ceea ce îmi încălzește inima de fiecare dată când văd o poză cu ele de la protestele din Oslo.
