Când am fost la Festivalul Internațional de Film Documentar fARAD, am stat de vorbă cu o parte din voluntarii festivalului despre filme și experiențe care ne schimbă ca oameni. Mi-au atras atenția din prima zi, aveau o energie foarte mișto și am vrut să văd ce a însemnat fARADul și pentru ei.
Așa cum au menționat o parte din ei, în Arad nu se prea întâmplă evenimente culturale. Iar nevoia de conectare, de implicare a tinerilor încă există. Uite ce a însemnat fARAD pentru oamenii din spatele lui – cei pe care îi vedem mereu cu tricouri la fel, agitându-se cu whatever random task au mai primit:
Jasmine (18 ani)
M-a ajutat foarte, foarte mult cu lucrul în echipă. Eu, de obicei, urăsc chestia asta. Deci detest. Peste tot fac oricum vreau eu, oricum iese și mă ajută să mai las din chestia asta, să mă obișnuiesc cu alți oameni, lucrând diferit, sau să învăț eu să colaborez cu ei. Asta m-a ajutat în primul rând și să fac conexiuni cu oameni și din domeniu, și prieteni pur și simplu, oameni de care nu știam că există. Sunt în orașul ăsta mic și efectiv nu ne întâlnim niciunde. Deci ăsta e așa un meeting point.
Miru (16 ani)
Eu m-am ocupat în principal cu tombola și după cu pregătirea și am ajutat invitații. Am împărțit înainte multe cartoline și multe afișe și multe „Hei, am venit de la fARAD, putem lipi un poster?” Eu am fost acolo tot timpul, enervam pe cei de la localuri că putem mai puneam un poster, mai o cartolină, mai o ceva. Muncă în echipă, puțin stres uneori, te poți enerva… Foarte multă distracție și, pe scurt, merită, e o experiență amazing și chiar aș vrea să continui cu fARAD.
Cris (17 ani)
Îmi doresc să am o carieră în domeniul acesta și m-a pasionat și mai mult să pot să vin aici să văd cum se organizează un festival din spate. Cred că încurajează foarte mult comunitatea să se îndrepte către artă și este așa ca o gură proaspătă de aer în comunitatea noastră, mai ales pentru că nu avem foarte multe evenimente artistice și culturale. fARAD chiar este un loc în care oamenii pot să descopere arta și arta documentarului.
Evelyn (16 ani)
În prima zi am ajutat cu invitații, am mers la Continental să-i primesc cu cadourile. Apoi am stat pe aici cam toata ziua. De la început până seara am ajutat dacă era nevoie de ceva. Prima mea experiență de voluntariat a fost anul trecut, tot aici. De atunci la toate voluntariatele posibile merg. Și am mai mulți prieteni și sunt mai socială. Anii trecuți nu vorbeam cu nimeni, aveam maxim o prietenă. Și acum nici nu mai știu să-i număr, nu știu ce să fac ei.
Ștefan (17 ani)
Eu am fost mai mult pe partea de runner, adică dacă a fost nevoie să se cumpere un bax de apă, m-am dus să cumpăr un bax de apă sau pungi de gheață. Sau să împart lucruri prin oraș cum ar fi afișe, cartoline sau tot felul de chestii promoționale. i Cu partea asta m-am ocupat cel mai mult. Am mai îndrumat și eu oameni spre sală spre locuri unde pot să stea liniștiți. A fost foarte fain să văd foarte mulți tineri care vin sa vadă filmele documentare de aici.
Ioana (17 ani)
E primul meu an la fARAD, dar am mai lucrat cu Citizenit. Am fost voluntară la Particles, ediția de anul acesta. Chiar mi-a plăcut foarte mult să lucrez cu echipa aceasta și chiar m-am bucurat să știu că am fost cam aceiași voluntari, fiindcă deja știam cum să lucrăm unii cu ceilalți și era mult mai eficientă munca. Pot spune că m-a făcut să fiu mai disciplinată, să știu să urmăresc un program mai bine și să duc o sarcină la capăt cât de repede posibil, fiindcă eu am tendința să procrastinez în general și atunci asta mă învață să muncesc mai repede.
Patricia (18 ani)
Înainte am fost foarte introvertită. Acum că am cunoscut foarte mulți voluntari, pot spune că socializez mult mai mult și parcă mă simt mult mai bine pe lângă oameni. Având în vedere că nu prea avem așa de multe evenimente culturale în Arad, eu chiar sper că a acest festival a schimbat comunitatea din Arad. Și chiar sper să vină mult mai mulți oameni și în anii următori pentru că mi se pare un festival foarte muncit și un festival foarte bun.
