Am aflat de Charles Bukowski în urmă cu câțiva ani, atunci când am descoperit una dintre poeziile sale destul de cunoscute de publicul larg și anume ,,Bluebird”, am zis că merită să give it a shot și romanelor sale. Pentru cei ce nu au auzit de el încă, Bukowski a fost un scriitor american, care a devenit cunoscut pentru romanele si poeziile sale care reflectau direct și fără inhibiții experiențele sale personale crude, sincere și adesea provocatoare. El vorbea despre alcoolism, sărăcie, relațiile interpersonale dificile cu cei din jurul său, cât și lupta pentru supraviețuire într-o lume urbană aspră. Nimic problematic din ce ți-am povestit până acum. Totuși, mi s-au pus ochii pe proza lui, mai specific pe romanul ,,Femei”, care explorează mai mult sau mai puțin viața sa în lumea literară, dar și relațiile sale complicate cu femeile, după ce a suferit o despărțire profundă.

Romanul urmărește povestea lui Henry Chinaski, un alter ego al lui Bukowski, un scriitor cinic și alcoolic care navighează prin lumea relațiilor și literaturii în Los Angeles-ul anilor ’70. Chinaski se implică într-o serie de aventuri romantice și întâlniri pasagere cu femei cu diferite personalități și profiluri, care ar trebui să accentueze dezvoltarea sa ca individ. Romanul este scris dintr-o perspectivă subiectivă, ceea ce oferă o experiență sinceră. Atunci când nu bea sau se află în compania unei femei, Chinaski scrie câteva poezii în fiecare zi. Deși în carte nu sunt prezentate poeziile, se lasă de înțeles că are succes, deoarece oferă frecvent prelegeri la universități și a strâns o bază de urmăritori, predominant femei tinere și scriitori aspiranți. După o căsătorie eșuată, Henry trece printr-o perioadă grea în lupta cu suferința. Deși personajul se considera neatractiv, acesta avea parte de mult interes din partea admiratoarelor sale. Povestea se concentrează în principal pe relația lui Chinaski cu Lydia, sculptor și mamă singură, dar și pe o serie de întâlniri în tandem cu admiratoarele sale. El caută împlinirea prin întâlniri sexuale repetate, dar nu poate găsi niciuna, deoarece personajul nu reușește să fie vulnerabil cu femeile pe care le întâlnește. În profida succesului său, Chinaski se mulțumește cu o viață simplă locuind într-o casă mizerabilă și conducând o mașină stricată. Aceste detalii pot reflecta lipsa de speranță sau chiar refuzul spre ceva ,,nou”.

Romanul este plin de puncte de vedere problematice. Am încercat să-l privesc pe Bukowski într-o manieră în care să îl pot înțelege. Poate o expunere în toată hidoșenia sa, o scriere grotescă care expune un personaj pierdut, lipsit de speranță, suferind în tăcere, care a renunțat să caute frumosul, fiind el însuși în oglindă imaginea „urâtului”. Vocea lui pare mai mult un strigăt de ajutor. Lupta sa de eliberare a sinelui putea fi asociată chiar cu acest comportament deviant, în care personajul se refugiază în alcool, poezie și întâlniri sexuale. „M-am gândit la despărțiri, cât de dificile au fost, dar, de obicei, abia după ce te-ai despărțit de o femeie ai întâlnit-o pe alta”, spune Chinaski în roman. Și mai apoi: „a trebuit să gust femeile pentru a le cunoaște cu adevărat, pentru a intra în ele. … Așa că le-am explorat cât am putut mai bine și am găsit ființe umane în interior.” Am înțeles destul de repede că personajul purta o mască pentru sensibilitate, tânjind după dragoste, pe care el însuși nu o înțelege încă și o descoperă pe parcurs. De aceea tinde să fugă de femeile care ar fi potrivite pentru el. Această mască ascundea, de fapt, suferință, și problema stagna în interior, iar în exterior se arunca în vicii, care să facă durerea să fie mai suportabilă.  În cele din urmă, Chinaski ajunge să admită că comportamentul său ar putea fi o problemă: ,,Pur și simplu lăsam lucrurile să se întâmple fără să mă gândesc la ele. Nu mă gândeam la altceva decât la propria mea plăcere egoistă și ieftină. Eram ca un copil de liceu răsfățat.”Dar el nu se schimbă. A te schimba „în bine” înseamnă a avea control asupra impulsurilor, înseamnă să-ți tratezi partenerele în mod egal din toate punctele de vedere, dar și să acționezi într-un mod altruist față de tine și cei din jur. 

Fiecare carte pe care o citesc, mă provoacă să privesc lumea într-un mod diferit, din diverse perspective. Pentru mine proza „Femei”, se dovedește a fi de multe ori un exercițiu de narcisism masculin decât o explorare autentică a relațiilor umane. Ironic aici este faptul că nu ar putea supraviețui fără femei pe termen lung. Deși putea să ofere o privire profundă în psihologia feminină, autorul pare să se bucure de o interpretare superficială și stereotipă a femeilor, reducându-le la trăsături și clișee simpliste.  Misoginia poate fi interpretată ca o ură de sine mai mult. Am înțeles că această durere trebuie înăbușită, dar acest refuz spre schimbare pare ușor convenabil pentru personaj și prin urmare, un comportament toxic. Bukowski accentuează tiparul vieții de poet cu cel de ,,alcoolic anonim”, stereotipul clasic și epuizat pe care îl auzim de ani de zile. Această asociere repetitivă între creativitate și dependență de alcool poate fi considerată nu numai clișeică, ci și periculoasă, deoarece perpetuează mitul că autodistrugerea este inevitabilă pentru geniul artistic. În loc să ofere o explorare profundă a complexității psihologice a personajului său principal, Chinaski, și a motivelor care îl conduc spre alcoolism, Bukowski pare să glorifice și să romantizeze această autodistrugere prin consumul de alcool și femei, lăsând puțin loc pentru o analiză mai subtilă a condiției poetului. 

E genul de carte care te face să te întrebi adesea dacă ai pierdut vremea în timp ce o citești. Mă simțeam de multe ori ca și cum ai fi prins într-un bar plin cu oameni mohorâți care povestesc aceleași povești stâlcite despre aventuri de-o noapte. Bukowski pare să se complacă în aceeași veche poveste a bărbatului cinic care-i tratează pe toți în jurul său ca pe niște jucării și se complace în descărcarea suferinței prin comportamente abuzive. Totuși, e o experiență sinceră, un manifest al durerii a unei perspective masculine după o despărțire. Poate faptul că nu am observat vreo dezvoltare a personajelor, face ca povestea să fie previzibilă, dar să rămână mai mult ca un jurnal al unui bărbat care nu caută neapărat o schimbare sau să fie înțeles, ci caută să se exprime și să rămână sincer până la final.