Capodopera underrated a lui Haruki Murakami

Romanul „În noapte” a lui Haruki Murakami îi imersează pe cititori în universul nocturn al Tokyo-ului, unde linia dintre vis și realitate se estompează, transformând orașul într-o lume suprarealistă. Povestea prinde viață cu un aer cinematografic, navigând între diverse personaje și poveștile lor intersectate pe măsură ce întunericul avansează. De la Mari, o tânără studentă care decide să petreacă noaptea într-un local Denny’s pentru a evita întoarcerea acasă, la Takahashi, un trombonist de jazz și chiar și enigmatica Eri, sora mai mare a lui Mari, care este captivă într-un somn profund. Fiecare personaj adaugă un strat la bogata pânză a vieții urbane. Sunt explorate teme care abordează problematica izolării, alienării și căutării conexiunii într-o lume care pare din ce în ce mai dispersată.

Toată acțiunea este descrisă prin intermediul unei ,,camere de luat vederi suspendate în aer” care reușește să captureze până și cele mai bizare lucruri. Acest aspect ne permite să explorăm anumite locuri și să observăm diferite aspecte prin lentila noastră. Parcă am fi un martor prezent care observă totul și relatează întâmplările altei persoane. Perspectiva se schimbă de mai multe ori pe parcursul romanului, alternând de la o viziune pur obiectivă la alta subiectivă. Mari este personajul central prezentată ca fiind o tânără inteligentă și curajoasă, care se confruntă cu propriile sale incertitudini în timp ce își caută locul în lume. De-a lungul nopții, Mari navighează între întâlniri și interacțiuni care dezvăluie treptat aspecte din viața sa interioară și din relațiile sale interpersonale.

Această perspectivă funcționează surprinzător de bine, chiar dacă narațiunea cărții este neobișnuit de ciudată. Totuși, nu cred că ar fi potrivită în alte povești. 

Noaptea este intervalul de timp în jurul căruia se petrece acțiunea și cred că ar trebui privită și drept o ascunzătoare, un mod de a te izola de lucruri sau de frici din trecut care sunt bine ascunse în mintea personajelor. Există o singurătate prezentă în narațiune, cât și o interconectivitate între personaje care le determină să fie vulnerabile.  Scriitorul accentuează că orice este posibil atunci când este trecut de miezul nopții, prin urmare au loc și scene care sunt desprinse din realitate și care capătă farmec în noapte. 

Cu toate că este scurt, „În Noapte” prezintă personaje bine dezvoltate, cu care am rezonat din plin. Fiecare personaj are propriile lupte interioare, dorințe și complexități, adăugând adâncime poveștii. Acțiunea începe să prindă contur atunci când Mari o întâlnește pe Kaoru, proprietara unui love hotel ,,Alphaville”, care se confruntă cu o situație stranie. Totul devine și mai ciudat când în camera lui Eri, sora mai mare a lui Mari, cufundată într-un somn profund, televizorul începe să prindă contur și silueta unui bărbat apare pe ecran. La pol opus, ne confruntăm cu o situație bizară. Un corporatist rămas peste program, Shirakawa, ajunge în Alphaville, încurcat cu povestea unei tinere imigrante chineze. El lucrează în timpul nopții când familia lui doarme, apoi se întoarce acasă și se asigură că este deja adormit înainte ca aceștia să se trezească, astfel încât să evite orice întâlnire cu ei. În toată povestea, trombonistul Takahashi o călăuzește pe Mari într-o introspecție de care avea nevoie pentru ca personajul să se dezvolte. Atât Takahashi, cât și Mari, se simt lipsiți de sprijin din partea părinților și nu sunt prea entuziasmați să se întoarcă acasă. Șansele lor de a deveni prieteni sunt mici, mai ales că Mari urmează să plece în curând în China. 

Un subiect sensibil este prezentat de-a lungul poveștii și se leagă de prostituția în Japonia.  Personajul Guo Dongh, o prostituată chineză, în vârstă de nouăsprezece ani, considerată minoră în Japonia, este, totodată, și o imigrantă ilegală controlată de un gangster. Tânăra este rănită de unul dintre clienții hotelului și anume Shirakawa, oferind o perspectivă asupra vieții marginale din Tokyo. Totodată, Shirakawa – răvășit de amintirea faptelor sale – este asociat cu bărbatul fără chip, din televizorul care prinde viață misterios în camera lui Eri Asai. Acest bărbat este simbolic pentru violența generalizată. Acești indivizi ai nopții sunt ademeniți de secrete și dorințe care îi unesc mai puternic decât diferențele circumstanțelor care ar putea să-i separe.

Pentru mine, incertitudinea este starea de spirit predominantă în toată povestea și care m-a lăsat confuză atunci când m-am așteptat cel mai puțin. Proza lui Murakami este sobră, dar evocatoare, capturând starea de spirit și atmosfera nopții cu precizie. Acțiunea se desfășoară într-un ritm lent și îți permite să savurezi fiecare detaliu, de la muzica jazz din restaurant, la cadrul desfășurării acțiunii, la grimasele personajelor, la starea lor de spirit, la mâncarea pe care o savurează. Felul în care Murakami te introduce în poveste este unic și captivant, lăsându-ți acel gust ciudat pentru a descoperi ce urmează să se înâmple și a te surprinde plăcut fix atunci când erai sigur de scena care urma să aibă loc cu una cu totul neașteptată. O tensiune palpabilă parcă pătrunde fiecare pagină a romanului, sugerând că ceva întunecat și misterios se ascunde sub aparența liniștită a orașului. 

Ce am admirat mult la acestă carte este abilitatea lui Murakami de a scrie într-un mod care creează o senzație de neliniște și mister, chiar și în momentele aparent banale ale vieții de zi cu zi. Romanul este plin de momente de introspecție și explozii bruște de tensiune, menținând cititorii angrenați pe măsură ce navighează prin străzile labirintice ale Tokyo-ului alături de personaje. Totodată, trebuie menționat faptul că Murakami este genul de scriitor care fie îți va plăcea profund, fie nu o să îți placă deloc și sper să nu rămâi surprins la final dacă nu e genul de carte care se pliază pe tiparul tău. 

Per total, povestea este una destul de vagă și care lasă loc de multe interpretări și curiozități despre ce va urma. Felul lui Murakami de a scrie este unul cu  explorări psihologice profunde și, totodată, temele abordate reflectă preocupările și interesele contemporane, iar setarea în Tokyoul urban contemporan adaugă la caracterul său modern. Unele lucruri vor căpăta un sens și altele nu, unele lucruri vor prinde viață și altele vor rămâne statice. Recomand să citești cartea noaptea, pentru a trăi pe deplin atmosfera și a te bucura la maxim de ea.