Paul Tihan este un tânăr de 25 de ani din Iași. Până la vârsta asta, a scris multe piese, dintre care unele sunt în cele două albume deja lansate, iar altele sunt încă în lucru sau nelansate. Prima sa interacțiune cu muzica a fost undeva prin clasa a VI-a, când a scris o piesă pentru o fată și de atunci nu s-a mai oprit.
Povestea mea cu muzica lui Paul Tihan a început prin vara anului 2022, când am văzut pe story-ul unei colege un share de la piesa „Spune ceva”. Am ascultat versurile în liniște, acasă și am decis să explorez puțin și alte piese. Așa că am dat de „Lună pe piele”, care mi-a adus și mai multă pace. Apoi am dat și de piesele pe care Paul le are cu Andra Andriucă și amândoi mi-au ajuns rapid la suflet. Am continuat așa piesă cu piesă, până în prezent, când am prins momentul să-i văd cântând live, un milestone pe care vreau să-l împărtășesc aici.
Totul a început cu audiția albumului, organizată de MuFA Room din Cluj-Napoca. MuFA sau „Music First Addiction” este un spațiu cozy, în care o echipă de tineri s-au gândit să aducă sisteme sonore handmade. Despre cameră, oamenii au spus că este un mediu safe, în care s-au simțit confortabil să plângă sau să-și manifeste orice emoție legată de piesele ascultate. Audiția albumului „Din noile căderi am să adun tot zborul”, semnat de Paul Tihan, a fost prima mea interacțiune cu MuFA Room și un punct de plecare foarte bun de a aduce un artist mai aproape de publicul său.
Am fost întâmpinați cu o energie la care nu mă așteptam, un vibe pozitiv și niște… șampanie. Apoi, după toate formalitățile, am mers în camera de audiții. Decorul e unul foarte primitor, cu fotolii confortabile, lumină ambientală, asemănător unei sufragerii. Acolo am simțit că m-am conectat cel mai tare atât cu piesele, cât și cu emoțiile pe care le simțeam, așa cum ne-a sugerat încă de la început Horea Chira, owner al spațiului: „Muzica e o experiență care se simte, nu doar se ascultă.” Așa că pasul următor a fost să audiem prima piesă cu ochii închiși. Pe tot parcursul audiției, după fiecare piesă, Paul ne-a ghidat prin universul versurilor sale și ne-a explicat care e semnificația din spatele fiecărui cântec.
Despre albumul în sine, Paul Tihan ne spune că este unul dintre produsele de care este cel mai mândru. „Din noile căderi am să adun tot zborul” este cel de-al doilea album semnat de artist și este compus din 8 piese.
Piesa ce deschide albumul, „Unul lângă celălalt”, este despre lucrurile mici, care sunt de fapt lucrurile cu adevărat importante și care ne țin aproape. La fel cum conexiunea pe care ne-am format-o cu artistul s-a păstrat în încăpere.
Piesele ce îi urmează sunt un mix de emoții. Unele sunt mai acustice, cu un final calm voit, care te fac să devii și tu calm și să iei o pauză de la toate lucrurile din jurul tău. Altele sunt mai dansante, despre care Paul ne spune că le mai vede și în producțiile sale viitoare: „Posibil să mai compun piese dansante. Înainte nu era în elementul meu, dar am început să zâmbesc mai des.”
Cu siguranță albumul acesta nu a fost foarte ușor de realizat. A avut schimbări de titlu și a fost compus, pe lângă piese, de un șir de emoții, pe care le-am simțit și noi la audiție. Și ca să scrii un album atât de puternic, trebuie să mai scrii alte 300 de piese din care să-ți faci experiență, așa cum ne povestește Paul.
Albumul avea inițial altă denumire, iar schimbarea titlului a venit în urma feedback-ului primit de la mama lui, într-o după-amiază petrecută la pădure, atunci când Paul i-a prezentat albumul, iar mama sa a găsit un numitor comun al pieselor. Discuția respectivă l-a făcut pe artist să schimbe numele albumului, așa încât să fie mai vizibil acel numitor comun și așa am ajuns la titlul din prezent.
Pe lângă piesele pe care le-a scris singur, albumul are și un featuring cu Andra Andriucă, în piesa „Nu spune nimănui”, o piesă compusă într-un timp foarte scurt, dar care a dus mai apoi la dubla lansare a albumelor artiștilor.
La fel ca la audiție, lansarea a creat o atmosferă safe, iar mulți dintre oamenii din public (inclusiv eu), au sfârșit cu ochii în lacrimi. Vibe-ul pe care îl au cei doi pe scenă nu e de găsit oriunde. Energia pe care au arătat-o publicului a fost cea care ne-a ținut într-un carusel de emoții. Am simțit că mi-am lăsat pur și simplu sufletul să fie și că m-am detașat atât de ușor de toate grijile. Dacă aș fi știut că asta mă va scăpa de stresul care vine uneori la pachet cu viața de adult, atunci probabil i-aș fi rugat pe artiști să vină cât de repede și la Cluj.
Cel mai mult am admirat la cei doi deschiderea cu care au povestit cu noi, publicul. Atât la audiție, cât și după concert, tinerii artiști și-au îmbrățișat fanii și au împărtășit impresii. M-am bucurat să simt că între artist și public a dispărut cumva sentimentul neplăcut de distanțare și că ne-am putut apropia atât de tare încât să ne simțim prieteni de-o viață.
Mi se pare că uneori, în România, e foarte greu să ieși din underground atunci când ești la început de drum din postura de artist. Am cunoscut o grămadă de artiști și trupe care încă munceau să devină cunoscuți la nivel național, dar care, neavând o promovare și o susținere din partea comunității, se simțeau demotivați destul de des. Îmi doresc ca toți artiștii buni din România care sunt la început de drum să aibă curajul să continue, pentru că e nevoie de piese meaningful, de cuvinte scrise cu suflet și de o atmosferă de genul acesta.
Audiția și lansarea albumului lui Paul m-au făcut să mai adaug o experiență pozitivă în materie de muzică produsă în România. O experiență plăcută, din care am învățat cum să ajung mai aproape de mine, de versuri și de muzică în sine și de care o să-mi fie dor mult timp de acum înainte.
