Câte clișee despre toamnă puteai să îmi incluzi într-o singură compunere atunci când erai mic? Care era preferatul tău? Ai văzut vreodată, cu adevărat, un covor de frunze arămii pe stradă? Crescând, mi-am dat seama că doar două lucruri se întâmplă, inevitabil, în acest anotimp. Pe lângă începerea școlilor și facultăților, de care cu toții ne temem într-o anumită măsură, se petrece și un eveniment plăcut, ceva de mulți așteptat, singurul lucru care ne-ar putea face să spunem că „vara nu-i ca toamna”: deschiderea stagiunilor teatrale.
Lunile acestea sunt dedicate descoperirilor de spectacole și numărării de premiere. Și pentru că toți ne vom duce cumva orbește în teatre o perioadă, pentru a vedea reprezentații de care nu am avut timp să auzim nimic, acest prim episod din noul „sezon” de recomandări va fi puțin diferit. În cinstea curiozității pure, acest articol va fi despre spectacolele pe care vreau să le văd și ce mă atrage la ele, în speranța că poate ne găsim la viitoarele reprezentații în sălile de teatru.
- Romeo și Julieta – 16, 17, 19, 20 octombrie, Teatrul Bulandra
Acum câteva luni, faimosul grup de schimburi (de păreri și bilete) „Mergem la Teatru” a
luat foc în urma unui anunț ce se voia intrigant, nu controversat: montarea în regia lui Eugen Gyemant a celebrei piese semnate de William Shakespeare cu „distribuție surpriză”. Deși era evident că actorii urmează să fie anunțați eventual, discuțiile au apărut rapid, fiind alimentate de replici precum „Păi cum să îmi iau eu bilet la un spectacol fără să știu cine joacă? Merg degeaba.”. Poate este o discuție pentru altădată de ce, pentru mine, de cele mai multe ori, distribuția este unul dintre ultimele aspecte pe care le iau în considerare, dar cert este că, în acest caz, scandalul a fost potolit odată ce actorii au fost anunțați și s-a dovedit, odată pentru totdeauna, că așteptarea a meritat. Astfel, ajutați și de numeroase sneak peak-uri ce ne-au fost oferite pe social media, cred că oricine se poate convinge că, cu surprize sau fără, această reinterpretare a „Romeo și Julieta” merită o șansă.
- Emaus – 29 octombrie, Teatrul Excelsior
Trebuie să mărturisesc, voi trișa puțin de la regulă, căci am avut deja ocazia să văd acest spectacol. Emaus este o poveste despre credință. Totuși, deși are elemente care fac trimitere la Biblie (cel mai evident dintre ele fiind chiar titlul) și conține perspective ale unor personaje creștine, nu ar trebui să vă speriați, căci nu este un spectacol religios. Mai degrabă, el vorbește despre credința în prietenie ca cel mai de preț lucru pentru un adolescent, credința că iubirea există cu adevărat, și, mai presus de orice, credința că există bine în fiecare dintre noi. Ce se întâmplă atunci când acestea sunt puse la încercare? Te gândești la trecut și păstrezi speranța unei posibilități de înviere (o glumă la care să reveniți să râdeți după ce vedeți spectacolul).
- Părinți – 12 octombrie, Teatrul Metropolis
Zilele trecute, în timpul unei lungi călătorii cu autobuzul ce s-a simțit mai degrabă ca un drum inițiatic prin tainele Bucureștiului, observ pe micul televizor din vehicul ceva familiar și îi zic amicei cu care eram „Uite, e promo pentru Părinți, al lui Cristian Ban.”. Ciudat este că, în ciuda faptului că nu văd bine de la distanță, și nici nu am fost să văd spectacolul (chiar dacă a avut premiera în stagiunea trecută; rușine să-mi fie), am reușit să îl recunosc atât de ușor. Cred că a fost suficient ca acum câteva luni să văd unul-două story-uri cu decorul cu Slatina ‘90 încât, pentru mine, să devină memorabil. Totuși, recomandarea aceasta nu este nefondată, ci a apărut prin opțiunea „Sună un prieten”, de la o studentă la regie cu care, de-a lungul anului trecut, am tot schimbat opinii despre spectacole și am ajuns la concluzia că suntem amândouă la fel de pretențioase și nesuferite când vine vorba de teatru, deci este de încredere. Ce a zis ea despre Părinți? „A fost foarte bun. Am plâns și am râs în același timp la o scenă. A fost sceptică și nici nu m-am dus cu niciun gând prestabilit despre cum va fi. Dar mi-a plăcut mult.”
- Festivalul Național de Teatru – 18-28 octombrie
Drept ce ai ziua de 1 octombrie marcată în calendar? Importanța începerii anului univeristar scade în favoarea evenimentului de tipologie Hunger Games ce se petrecere în acelaşi timp: se pun în vânzare biletele pentru Festivalul Național de Teatru. După ce anul trecut spectacolele au luat forma de „Laboratoarele sensibilului”, la cea de-a 34-a ediție ni se prezintă „Dramaturgiile posibilului”, o selecție puțin mai „simpatică” decât precedenta, fiind mai accesibilă publicului larg și cu „de toate pentru toți”. Puneți alarme, vânați bilete, căci, la urma urmei, vorbim despre cel mai important eveniment din lumea teatrului românesc. E interzis să-l ratați.
