Există filme pe care intri pregătit să le respingi și, pe nesimțite, ajungi să le acorzi mai multă răbdare decât meritau. De la început e limpede că povestea e mai puțin despre putere, în sensul ăla grandios de distrugător, cu tentă mitologică, pe care trailerul îl tot flutură, și mai mult despre un copil rămasContinue reading „Patchwork?”
Am un scepticism vechi față de seriale, unul care nu vine din snobism sau dintr-o poziționare ostentativ critică, ci dintr-o oboseală acumulată în timp. Multe dintre ele par turnate din același aliaj fragil: o narațiune care își sprijină întreaga greutate pe un singur personaj central, în jurul căruia gravitează siluete schematic desenate, menite să-l valideze,Continue reading „Înainte, dar pe loc”
Există oare artă inocentă? Niciun spectator nu poate interacționa cu arta fără să o transforme, iar fiecare revenire asupra aceleiași lucrări sau a aceleiași amintiri reînnoiește experiența, făcând-o simultan familiară și străină. Filmul Blue Moon se desfășoară într-o singură seară de deschidere a musicalului Oklahoma!, și totuși, timpul se comprimă și se dilată. Structura narativă,Continue reading „Who wants inoffensive art?”
,,Cea mai fericită fată din lume”, regizat de Radu Jude, este o tragi-comedie despre dinamica familiei tradiționale românești, deghizată într-o poveste despre norocoasa câștigătoare, Delia, a premiului cel mare, mașina, de la tombola etichetelor de suc. Din ascunzișul din spatele zilei de filmare, iese treptat la lumina disfuncționalitatea relațiilor părinte-copil. Fie că sunt sfaturile mameiContinue reading „Cea mai fericită fată din lume?”